Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX Apel – Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din data de 30 octombrie 2015

Instanța compusă din:

Președinte - H________ G___ A____

Judecător - P_______ M_____ M______

Grefier - F______ G___________ G______

DECIZIA NR. 9 7 8

Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul – intimat C________ Județean – Direcția Județeană de Drumuri și Poduri B_______, în contradictoriu cu intimata – petentă Societatea Comercială „T___ P____” SRL, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 23 octombrie 2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.

T R I B U N A L U L ,

Deliberând asupra apelului de față constată următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_______ la data de 19.06.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petenta S.C. T___ P____ S.R.L., în contradictoriu cu intimata Direcția Județeană Drumuri și Poduri B_______, a formulat plângere împotriva procesului- verbal de constatare a contravenției nr. 0396/04.06.2013, prin care a solicitat anularea acestuia ca nelegal și pe cale de consecință anularea amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 lei și a tarifului de despăgubire.

Prin sentința xxxxx/23.10.2014, Judecătoria B_______ a admis plângerea contravențională și a anulat procesul verbal de contravenție.

Pentru a pronunța această soluție a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 0396 din data de 04.06.2013, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 5000 de lei, în baza art. 8, lit. c din H.G. nr. 1373/2008, reținându-se că la data de 03.06.2013, pe DJ 291, km 13+000, autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând petentei, a fost oprit în trafic și, în urma verificărilor, s-a constatat că șoferul nu avea asupra sa tichet de cântar conform HG nr. 1373/2008, precizându-se totodată faptul că nu i s-a eliberat tichet de cântar conducătorului auto.

Agentul constatator a apreciat că fapta menționată este prevăzută de art. 5, lit. a din H.G. nr. 1373/2008.

Procesul-verbal nu a fost semnat de către petentă, prin reprezentant legal, însă, față de cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, petenta a formulat plângere în termen legal, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motivând că nu se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.

Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 0396 din data de 04.06.2013, contestat de către petentă, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente.

În ceea ce privește critica petentei referitoare la insuficienta descriere de către agentul constatator a locului săvârșirii faptei contravenționale, indicând generic DJ 291 km 13+000, fără arătarea localității, deși drumul județean în discuție are mai multe variante, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, agentul constatator a consemnat în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor suficiente detalii pentru identificarea locului și, pe de altă parte, nu se poate susține că neinidcarea localității sau a variantei de drum i-a produs petentei vreo vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului constatator, mai ales în contextul în care, pentru a putea fi identificate cu precizie elementele constitutive ale contravenției reținute în cuprinsul procesului-verbal, nu este necesar locul săvârșirii contravenției. Pe cale de consecință, nesocotirea cerinței privind indicarea exactă a locului săvârșirii faptei contravenționale la încheierea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a adus petentei o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului constatator al contravenției și nici nu a condus indirect la o descriere insuficientă a faptei săvârșite, care să nu permită instanței verificarea condițiilor de temeinicie și legalitate ale procesului-verbal contestat.

În ceea ce privește cea de-a doua critică adusă de către petentă, referitoare la neindicarea temeiului legal în baza căruia agentul constatator a considerat că fapta constituie contravenție, prin raportare la situația de fapt descrisă în cuprinsul actului constatator, în contextul în care agentul constatator a făcut trimitere la aplicarea dispozițiilor art. 5, lit. a din HG nr. 1373/2008, care sancționează lipsa tichetului de cântar la bordul autovehiculelor ce transportă bunuri divizibile, instanța de fond a apreciat-o ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:

Petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 5.000 de lei, sub aspectul săvârșirii contravenției prevăzute de art. 5, lit. a din H.G. nr. 1373/2008, privind reglementarea furnizării și transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile publice din România, conform căruia ” Obligațiile utilizatorului sunt următoarele: a) să nu transporte pe rețeaua de drumuri publice din România, bunuri divizibile fără tichet de cântar eliberat de furnizor.”

Raportând textul de lege indicat de către agentul constatator la descrierea faptei contravenționale din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a apreciat că încadrarea juridică a faptei contravenționale a fost corect efectuată de către agentul constatator, aspect susținut de altfel și de către intimată în cuprinsul întâmpinării.

De altfel, conform art. 16 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie să conțină în mod obligatoriu indicarea actului normativ prin care se sancționează contravenția, astfel că instanța de judecată are posibilitatea să rețină articolul care prevede fapta contravențională, dacă fapta reținută corespunde acestei fapte, iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele sancționatorii prevăzute de lege. Cu alte cuvinte, chiar în lipsa indicării articolului, alineatului sau a literei corespunzătoare textului legal care sancționează contravenția, instanța are posibilitatea de a identifica textul de lege aplicabil, atât timp cât fapta este suficient descrisă în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, iar contestatoarea nu probează nicio vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Cu toate acestea, instanța de fond a reținut că, deși s-a făcut o corectă indicare a normei de drept în a cărei ipoteză se încadrează elementele constitutive ale contravenției consemnate în procesul-verbal, în cauză, agentul constatator a indicat greșit temeiul legal de sancționare a faptei contravenționale, aplicând în consecință o amendă ce nu se încadrează în limitele legale pentru săvârșirea contravenției constatate. Astfel, agentul constatator a făcut aplicarea dispozițiilor art. 8, alin. 1, lit. c din H.G. nr. 1373/2008, potrivit cărora: ”(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amendă contravențională următoarele fapte (...): c) încălcarea prevederilor art. 5¹, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, aplicată beneficiarului”, fără a arăta, astfel cum subliniază petenta, căror ipoteze de la art. 5¹ din actul normativ se circumscrie fapta reținută în actul de constatare. De altfel, prin raportare la situația de fapt descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, nicio ipoteză de la art. 5¹ din acest act normativ nu poate fi reținută în speță de către instanța de judecată.

P____ instanță mai reține că principiul legalității sancțiunii, prevăzut de art. 21, alin. 3 din OG nr. 2/2001 impune ca sancțiunea să fie aplicată în limitele prevăzute de actul normativ (s.n), aceasta trebuind să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Verificând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 0396 din data de 04.06.2013, instanța de fond a constatat că pentru fapta reținută în sarcina petentei, sancțiunea aplicată, de 5000 de lei, depășește maximul special al sancțiunii amenzii prevăzut de art. 8, alin. 1, lit. b, text care ar fi fost aplicabil în speță, respectiv 2000 de lei, astfel încât petenta a făcut dovada faptului că, prin indicarea greșită a textului de lege ce sancționează contravenția, i s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, amenda aplicată depășind dublul cuantumului maxim ce trebuia reținut pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 5, lit. a din H.G. nr. 1373/2008.

Mai mult, Judecătoria a învederat că aplicarea unei sancțiuni nelegale conduce la nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, instanța fiind investită doar cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție prin care a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale, fiind inadmisibil ca aceasta să procedeze la încadrarea juridică a faptei în raport cu starea de fapt reținută. Astfel, instanța de fond a arătat că nu se poate substitui autorității administrative, singura competentă să aplice sancțiunea amenzii contravenționale. Dispozițiile art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 conform cărora, soluționând plângerea, instanța „hotărăște asupra sancțiunii”, se referă la posibilitatea instanței de a verifica dacă individualizarea sancțiunii a fost corectă, în caz contrar instanța putând să micșoreze cuantumul amenzii, să înlocuiască o sancțiune mai gravă cu una mai puțin gravă, să înlăture o sancțiune complementară sau să îi diminueze cuantumul, toate în limitele prevăzute de normele care stabilesc sancțiunile contravenționale.

Apreciind că în domeniul răspunderii contravenționale, încălcarea principiului legalității instituirii răspunderii și sancționării contravenționale atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, instanța de fond nu a mai procedat la examinarea temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenției, din moment ce nu poate reține în speță o corectă încadrare a sancțiunii în limitele prevăzute de lege.

Împotriva acestei Sentințe a declarat apel intimata Direcția Județeană de Drumuri și Poduri B_______, solicitând schimbarea hotărârii în sensul admiterii în parte a plângerii contravenționale și modificării procesului verbal în privința sancțiunii contravenționale.

În motivarea apelului s-a arătat că sub aspectul faptei constatate, instanța de fond a reținut că încadrarea juridică a fost în corect efectuată și că instanța are chiar posibilitatea de a identifica textul de lege aplicabil, atâta timp cât fapta este suficient descrisă, ia contestatoarea nu probează nici o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție. O astfel de constatare este în contradicție cu susținerea că faptei i-ar lipsi un element constitutiv, respectiv sancțiunea. În opinia apelantei, fapta are o existență independentă sancțiunea sa care este un efect al săvârșirii faptei care este incriminată de o normă legală ca fiind o abatere. Atâta timp cât instanța a constatat că fapta a existat, că ea a fost corect încadrată în normele care o incriminează, împrejurarea că sancțiunea aplicată excede limitelor prevăzute de lege, fie pe fondul unei erori materiale, fie pe fondul unei lipse de concentrare și a modificărilor legislative aduse acestui act normativ, conduce doar la individualizarea judiciară a sancțiunii și nu la anularea procesului verbal de contravenție.

Intimata-petentă, legal citată, nu a depus întâmpinare la dosar.

Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la considerentele sentinței primei instanțe, poziția părții adverse și probatoriul administrat, Tribunalul constată următoarele:

Contrar considerentelor instanței de fond, tribunalul consideră că depășirea maximului special prevăzut de lege pentru fapta sancționată nu atrage nulitatea procesului verbal de contravenție, ci dă posibilitatea instanței să reducă amenda, astfel încât ea să se încadreze în limitele legale.

Această concluzie se desprinde atât din prevederile art. 16 din OG 2/2001, cât și din întreaga reglementare a OG 2/2001 și a regimului nulităților. Astfel, atât timp cât instanța are posibilitatea să aprecieze ea însăși asupra sancțiunii aplicate de agentul constatator (sancțiune aplicată în limitele actului normativ de sancționare), cu atât mai mult instanța poate să reducă amenda aplicată, astfel încât să se încadreze în limitele legale. Argumentul prezentat de prima instanță, respectiv acela că instanța nu ar putea să se substituie organului constatator în ceea ce privește amenda aplicată, nu este convingător întrucât art. 34 acordă dreptul instanței de judecată să hotărască asupra sancțiunii. În acest sens s-a exprimat și Tribunalul București într-o speță similară (respectiv Decizia 1884/11.08.2005 publicată în D_____ S______, „Răspunderea contravențională. Practică Judiciară, ed. Hamangiu, p. 159).

Apreciind că neregularitatea identificată de instanța de fond nu atrage nulitatea procesului verbal de contravenție, ci doar modificarea acestuia în sensul reindividualizării sancțiunii aplicate, Tribunalul urmează în continuare să analizeze procesul verbal de contravenție sub aspectul temeiniciei sale (analiză pe care prima instanța nu a mai realizat-o, apreciind că procesul verbal trebuie anulat).

Astfel, Tribunalul reține că prin plângerea contravențională petenta nu a contestat că, la momentul controlului, șoferul nu a fost în măsură să prezintă un tichet de cântărire, arătând doar că acest șoferul a omis să plece în cursă cu tichetul de cântărire în prealabil eliberat. Dar, față de conținutul constitutiv al contravenției, pentru a se reține contravenția contând în transportul pe rețeaua de drumuri publice din România de bunuri divizibile fără tichet de cântar eliberat de furnizor nu interesează dacă acest tichet de cântărire era nu eliberat, ci dacă acest tichet se afla asupra utilizatorului de drum în momentul efectuării transportului. Existența tichetului de cântărire eliberat în aceeași cu data încheierii procesului verbal de contravenție constituie însă un element de individualizare a sancțiunii. Așadar, Tribunalul apreciază că fapta contravențională a existat în realitate.

Ca atare, văzând că amenda de 5000 de lei aplicată pentru fapta contravențională constând în „transportul pe rețeaua de drumuri publice din România de bunuri divizibile fără tichet de cântar eliberat de furnizor” este stabilită peste maximul special prevăzut de lege, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 și art. 5 lit. a și 8 lit. b din HG 1373/2008, Tribunalul apreciază că are libertatea de a stabili o amendă care să se încadreze între limitele speciale prevăzute de actul normativ (amendă de la 1000 la 2000 de lei) sau să aplice chiar sancțiunea avertismentului.

Având în vedere dispozițiile art. 21 din OG 2/2001, Tribunalul va înlocui sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului, față de faptul că din actele dosarului nu rezultă că petenta a mai săvârșit alte contravenții în această materie, precum și faptul că s-a dovedit existența tichetului de cântar eliberat în aceeași zi.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 C.proc.civ. Tribunalul va admite apelul și va schimba sentința apelată în sensul admiterii în parte a plângerii contravenționale și a înlocuirii sancțiunii amenzii cu un avertisment.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite apelul formulat împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 23 octombrie 2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______ de apelantul – intimat C________ Județean – Direcția Județeană de Drumuri și Poduri B_______, cu sediul în municipiul B_______, _____________________, județul B_______, în contradictoriu cu intimata – petentă Societatea Comercială „T___ P____” SRL, prin administrator V_____ J_______, din localitatea Suceava, _____________________. 56, județul Suceava.

Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că admite în parte plângerea și înlocuiește sancțiunea amenzii aplicate prin procesul – verbal cu sancțiunea „avertisment”.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 30 octombrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

H________ G___ A____ P_______ M_____ M______ F______ G.G______

Red. – PMM

Tehnored. F.G. /PM

4 ex 25.11.2015

Judecătoria B_______ – Jud. A__-M____ C____