Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 413/2015

Ședința publică de la 28 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A____ R_____ A____

Judecător S_______ C______ M_____

Grefier A_____ P_______

Pe rol judecarea apelului C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant I.P.J-S________ RUTIER(P.V.________ NR xxxxxxx/08.08.2014) și pe intimat M____ C_______ A_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimat avocat U___ V_____ cu împuternicire avocațială ________ nr. xxxxxx.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța constată că apelul a fost formulat în termen, timbrat, scutit de la plata taxei de timbru, constată că este competentă să soluționeze cauza și acordă cuvântul părților cu privire la administrarea de probe.

Reprezentantul convențional al intimatului solicită încuviințare probei cu înscrisurile depuse la dosarul de fond.

Instanța încuviințează proba cu înscrisuri, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților cu privire la apelul formulat.

Reprezentantul convențional al intimatului solicită respingerea apelului ca nefondat arătând că în conformitate cu jurisprudența CEDO și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1096/08.09.2009, instanța de judecată este obligată să manifeste un rol activ în aflarea adevărului prin administrarea de probe. Precizează că în momentul săvârșirii contravenției, petentul era singur în mașină, instanța de fond în mod corect apreciind că sarcina probei aparține I.P.J. – ului, petentul neputând produce alte probe. Nu solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

Instanța reține cauza în pronunțare cu privire la apelul formulat.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5630/20.10.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul M____ C_______ A_____ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Bacău, fiind anulat procesul – verbal din 08.08.2014, cu consecința exonerării petentului de plata amenzii.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că procesul – verbal îndeplinește toate cerințele de legalitate stabilite de OG nr. 2/2001, că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului materia contravențională aparține dreptului penal, acuzatul – contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei contrare incumbă organului constatator, dar în speță nu s-a făcut această dovadă prin planșe foto ori prin indicarea persoanelor care aveau calitatea de pietoni și cărora se pretinde că petentul nu le-a acordat prioritate; că petentul, fiind singur în mașină, nu poate fi ținut a procura dovezi în combaterea celor reținute de agentul constatator în procesul – verbal. În concluzie, a apreciat că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată.

Împotriva hotărârii a formulat apel Inspectoratul de Poliție Județean Bacău, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale.

Arată apelantul că prima instanță a pronunțat o soluție greșită, ignorând aspectul că fapta contravențională a fost constatată personal de către agentul de poliție; procesul – verbal se bucură de prezumția de temeinicie, recunoscută și de jurisprudența CEDO; petentul nu a dovedit prin nici un mijloc de probă că mențiunile din procesul – verbal nu ar corespunde realității.

Prin întâmpinare, intimatul - petent M____ C_______ A_____ a solicitat respingerea apelului ca nefondat, considerând că prima instanță a aplicat corect regulile desprinse din jurisprudența CEDO, prezumțiile trebuind a fi incluse în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare. A mai arătat că întâmpinarea depusă de I.P.J. în faza de fond nu a fost formulată în termen.

Analizând actele dosarului, instanța apreciază apelul ca fiind întemeiat, pentru considerentele ce urmează :

Este adevărat că în materie contravențională, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, sunt aplicabile regulile din materia penală, inclusiv prezumția de nevinovăție, ceea ce impune ca organul constatator să facă dovada săvârșirii faptei de către petent. Totuși, din jurisprudența CEDO rezultă că prezumțiile de fapt și de drept (în speță prezumția de legalitate și prezumția de validitate a procesului – verbal) sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (Salabiaku c. Franței, par. 28; A_____ c. Romaniei, par. 60, I___ P__ c. Romaniei).

Procedând astfel în speța de față, având în vedere că mențiunile din cuprinsul procesului - verbal reprezintă constatările personale ale agentului de poliție, ex propriis sensibus, revine petentului sarcina de a face dovada contrară acestor mențiuni, ceea ce în speță nu s-a realizat, petentul nepropunând administrarea niciunui mijloc de probă.

Aspectul că întâmpinarea formulată în fața primei instanțe a fost depusă după împlinirea termenului legal nu are relevanță pentru stabilirea situației de fapt, deoarece prin acea întâmpinare organul constatator nu a propus administrarea unor probe și nu a formulat excepții. Din chiar cuprinsul procesului – verbal, dată fiind și natura contravenției, se desprinde clar concluzia că fapta a fost constatată ex propriis sensibus de către agentul de poliție.

Legiuitorul a atașat actelor administrative prezumția de temeinicie, având în vedere că aceste acte sunt întocmite de persoane învestite cu autoritatea statului, ce prezintă astfel credibilitate în sensul că vor consemna exact faptele constatate prin propriile simțuri, fără denaturări ori adăugiri. Din acest punct de vedere, în situația în care agentul constatator precizează că a observat personal săvârșirea faptei, este inutil a se solicita organului din care face parte agentul să producă și alte probe (martori, înregistrare video etc). Sigur că prezumția este una relativă, putând fi răsturnată de cel interesat prin producerea dovezii contrare (probând eventuala eroare în care s-a aflat agentul constatator ori întocmirea abuzivă a procesului – verbal), fiind astfel respectate atât dreptul la apărare al acuzatului – contravenient, cât și proporționalitatea dintre prezumția de temeinicie și cea de nevinovăție.

Dincolo de faptul că petentul nu a propus nici un mijloc de probă în combaterea mențiunilor din procesul – verbal, instanța mai reține și că la rubrica „alte mențiuni” din procesul – verbal contestat petentul a arătat: „l-am văzut târziu; nu am alte mențiuni”, ceea ce echivalează cu o recunoaștere a faptei în fața agentului constatator.

În fața instanței, M____ C_______ A_____ nu a arătat aspecte care să înlăture această recunoaștere, ci plângerea contravențională este întemeiată doar pe considerentul că organul constatator nu a răsturnat prezumția de nevinovăție, ignorând total recunoașterea spontană a contravenientului (fapt indubitabil, existând semnătura acestuia pe procesul – verbal chiar în dreptul rubricii „alte mențiuni”, separat de semnătura ce atestă luarea la cunoștință a conținutului întregului proces – verbal). Petentul nu a motivat schimbarea poziției sale referitoare la recunoaștere, așa încât simpla negare ulterioară a faptei nu este credibilă.

Coroborând prezumția de temeinicie ce decurge din constatarea personală a faptei de către agentul de poliție cu recunoașterea faptei de către petent la momentul întocmirii procesului – verbal, instanța va reține că situația de fapt consemnată corespunde realității, iar fapte săvârșită de către M____ C_______ A_____ reprezintă contravenția prevăzută de art. 135 lit. h din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța reține că gravitatea faptei trebuie analizată în concret în fiecare caz în parte, în raport de circumstanțele particulare ale fiecărui caz, acesta fiind scopul pentru care prin art. 16 din O.G. nr. 2/2001 s-a instituit obligativitatea ca în cuprinsul procesului – verbal să fie menționate toate împrejurările care pot servi la aprecierea gravității faptei.

În speța de față, contravenientul se află la prima abatere de acest gen, iar fapta săvârșită nu a fost de natură a pune în pericol integritatea fizică a pietonului.

Toate aceste elemente coroborate îndreptățesc instanța să aprecieze asupra gradului de pericol social al faptei din speță ca fiind unul modic, elemente care chiar dacă nu înlătură răspunderea contravențională, pot atrage clemență în sensul aplicării unei sancțiuni mai ușoare.

Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

De asemenea, potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În speță, instanța apreciază că scopul preventiv – educativ al sancțiunii poate fi atins și prin înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertisment, date fiind împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta și dat fiind aspectul că nu au existat urmări.

În concluzie, pentru considerentele anterior expuse, apelul urmează a fi admis în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, cu consecința schimbării în parte a hotărârii apelate, în sensul admiterii în parte a plângerii contravenționale și a modificării procesului – verbal de constatare a contravenției, prin înlocuirea sancțiunii amenzii în valoare de 360 lei cu sancțiunea avertisment.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite apelul formulat de apelant I.P.J-S________ RUTIER cu sediul în Bacău, ____________________. 2, județ Bacău, împotriva sentinței civile nr. 5630/2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimat M____ C_______ A_____ cu domiciliul în Bacău, ______________. 82-84, ____________________ Bacău.

Schimbă în parte hotărârea apelată.

Admite în parte plângerea contravențională, în sensul că înlocuiește amenda cu avertisment. Menține celelalte dispoziții din procesul-verbal contestat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2015.

Red./tehnored. sent. M.C./V.B.

Red./tehnored. dec. S.C.M. 18.05.2015

2 ex.