Dosar nr. XXXXXXXXXXXX - plângere contravențională -

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 127

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06 FEBRUARIE 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : N______ D_____ C_______

JUDECĂTORI: O_________ G_______

P_____ C_______

GREFIER : H____ A___ O___

Pe rol, judecarea recursului declarat de petentul C___ D______, domiciliat în comuna Brodina, ___________________, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 843 din 24.02.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, intimată fiind P_______ C______ BRODINA, cu sediul în _______________________________.

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată probatoriul administrat în cauză ca fiind epuizat și recursul în stare de judecată, sens în care îl reține spre soluționare.

După deliberare,

T R I B U N A L U L ,

Asupra recursului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 843 din 24 februarie 2012 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, Judecătoria Rădăuți a respins plângerea la Legea 50/1991 formulată de petentul C___ D______ împotriva procesului verbal de contravenție nr. 1 din 11 ianuarie 2012 încheiat de organele de control din cadrul Primăriei Brodina, intimată fiind P_______ comunei Brodina.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Petentul a fost sancționat contravențional cu suma de 1000 lei pentru fapta prev. de art. 26 al.1 lit. a din Legea 50/1991 pentru faptul că a executat o construcție fără a deține autorizație de construcție în acest sens.

Sub aspectul legalității, instanța a reținut că actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că acesta, conținând constatările personale ale agentului constatator, face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului contestator, conform art.1169 din Codul civil.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Petentul nu a formulat obiecțiuni cu privire la temeinicia faptelor consemnate în procesul verbal recunoscând că a efectuat respectivele lucrări fără autorizație, nici nu a solicitat administrarea de probe. Instanța a apreciat că la existența faptei contravenționale nu are relevanță faptul că respectivul imobil a fost amplasat pe locul unui anterior și că terenul respectiv este proprietatea petentului, relevant fiind numai faptul că pentru orice imobil este necesară o autorizație de construcție prealabilă. Petentul nu a făcut dovada conturară celor consemnate în cuprinsul procesului verbal ci chiar a acesta nu a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal motiv pentru care instanța a respins plângerea contravențională sub aspectul anulării procesului verbal de contravenție.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 și ale art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, întrucât s-a aplicat minimul sancțiunii prevăzute de lege pentru fapta respectivă consideră că aceasta a fost corect individualizată fapt pentru care a menținut cuantumul acesteia.

Având în vedere circumstanțele personale invocate de petent (afecțiuni medicale ale sale și ale soției sale, situație materială ) instanța nu a putut reindividualiza sancțiunea și proceda la înlocuirea acestuia cu avertisment, întrucât normele legale în materie respectiv art. 26 al.6 din Legea 50/1991 nu permit aceasta în ceea ce privește sancțiunile contravenționale prevăzute de legea 50/1991.

Împotriva sentinței de mai sus a formulat recurs petentul C___ D______.

În motivare a arătat că a construit pe vechiul amplasament, cu aprobarea verbală a primarului, care i-a sugerat să înceapă construcția și ulterior să scoată documentele necesare întrucât acestea necesită un timp mai îndelungat de procurare.

Arată că nu a solicitat administrarea de probe în primă instanță, deoarece nu a mai avut procese și nu a știut cum să procedeze.

Precizează că în urma inundațiilor din 2008, casa sa care era din lemn, s-a dărmat, astfel că a procedat la reconstrucția casei, pe vechiul amplasament.

A învederat faptul că deși fapta este reală, nu a construit cu rea-voință sau intenție fără a plăti taxele, de care a fost scutit la prima construcție, mai ales că organele locale i-au aprobat reconstrucția, deoarece a mai fost și altă dată victima calamităților.

Precizează că este bolnav atât el cât și soția și nu are posibilitatea de a plăti o amendă atât de mare, și față de această situație solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a desemnat vreun reprezentant în instanță.

Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor de recurs, dar și a dispozițiilor art. 304 ind.1 Cod procedură civilă,Tribunalul reține următoarele:

În mod corect instanța de fond analizând procesul-verbal prin prisma cauzelor de nulitate care se iau în considerare din oficiu conform dispozițiilor art. 17 teza finală din OG nr. 2/2001 a constatat că procesul verbal este legal întocmit, fiind respectate condițiile imperative prevăzute de lege pentru încheierea sa valabilă.

În ceea ce privește temeinicia acestuia, având în vedere că pe parcursul judecății recurentul petent nu a făcut în niciun fel dovada unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție (deși, potrivit art. 129 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă lui îi revenea această probă), reține că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția temeinicie instituită în favoarea sa.

În ceea ce privește amenda aplicată, care este în cuantumul minim prevăzut de lege, Tribunalul apreciază că aceasta a fost corect individualizată conform dispozițiilor art. 21 al.3 din O.G. nr. 2/2001.

În consecință pentru considerentele expuse mai sus, Tribunalul, în baza art. 312 al.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de petentul C___ D______, domiciliat în comuna Brodina, ___________________, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 843 din 24.02.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind P_______ C______ BRODINA, cu sediul în _______________________________, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 06.02.2013.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

N______ D_____ C_______ O_________ G_______ P_____ C_______ H____ A___ O___

Red. O.G.

Jud. fond. G______ M_____ S_____

Tehnored. H.A.

Ex. 2/11.03.2013