document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1436/2015

Ședința publică din data de 21 SEPTEMBRIE 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE D___ P_____

Judecător G_______ B______

Grefier E_____ B______

Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul declarat de apelantul G____ D_____, împotriva sentinței civile nr. 383/15.01.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I__ T____-SECȚIA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal, făcut în ședință publică atât la prima cât și la cea de a doua strigare a cauzei au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.

Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 131 Noul Cod Procedură Civilă, constată că, potrivit prevederilor art. 95 pct. 2 Noul Cod Procedură Civilă, este competentă să soluționeze prezenta cauză.

În temeiul dispozițiilor art. 223 s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților de la dezbateri.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Noul Cod Procedură Civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL :

Deliberând, constată următoarele :

Prin sentința civilă nr. 383/15.01.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, s-a respins plângerea formulată de petentul G____ D_____, cu domiciliul in Oradea, ______________________, jud. Bihor, în contradictoriu cu I__ TIMIS cu sediul în Timișoara, _____________________. 44-46, jud. T____, ca nefondata.

S-a luat act nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție analizând acțiunea de față prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța de fond a reținut:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/18.07.2014, petentul G____ D_____ a fost sancționat cu amenda în cuantum total de 180 pentru sârșirea faptei prev. de art. 36 alin. (3) din OUG nr. 195/2002. Astfel, conform situației de fapt cuprinsa in procesul-verbal, petentul a condus autoturismul Volkswagen cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX utilizând telefonul mobil fara dispozitivul tip „maini libere”.

Analizând cu prioritate legalitatea procesului verbal de contravenție, ce precede analiza temeiniciei actului de sancționare contestat, instanța de fond a apreciat ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea absolută a acestuia, întrucât conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.

Sub aspectul temeiniciei instanța de fond reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța de fond are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța de fond a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatoarei dreptul la un proces echitabil.

În conformitate cu prevederile art. 249 N.c.pr.civ, sarcina probei incumbă petentului. În cauza de față, instanța de fond constată faptul că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție, nefiind răsturnată prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției.

Din toate aceste considerente de ordin faptic, instanța de fond concluzionează că acțiunea contrară legii menționată în procesul-verbal există și a fost săvârșită de către persoana sancționată, justificând pe deplin angajarea răspunderii contravenționale.

Totodată, instanța de fond a apreciat că sancțiunea contravențională este corect aplicată, atât sub aspectul legalității sale, cât și sub aspectul oportunității, agentul constatator procedând în limitele prescrise de lege și aplicând un amenda contraventionala.

Pentru toate aceste considerente, plângerea contravențională formulată de petentul G____ D_____, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și în contradictoriu cu intimatul I__ Timis, a fost respinsă ca neîntemeiată, iar procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/18.07.2014, a fost menținut.

S-a luat act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri declarat apel apelantul G____ D_____, susținând că este netemeinică și nelegală, solicitând modificarea sentinței civile, în sensul anulării procesului – verbal ________ nr. xxxxxxx/18.07.2014, încheiat de Inspectoratul de Poliție Județul T____, pentru următoarele considerente:

Apelantul precizează că nu a vorbit la telefon nici înainte și nici după ce agentul de poliție l-a oprit, în sprijinul nevinovăției sale depune factura detaliată a convorbirilor sale telefonice.

In cazul în care nu se va anula procesul verbal, apelantul solicită transformarea amenzii în avertisment.

Prin întâmpinare, intimatul Inspectoratul de Poliție Județul T____ a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nefondat, menținerea, în totalitate, a sentinței civile pronunțate de .Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX pe care o consideră temeinică și legală, pentru următoarele motive:

Apreciază că motivele învederate sunt neîntemeiate, apelantul făcându-se vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și a fost dată cu aplicarea corectă a legii.

Instanța de fond în mod temeinic și leșul a apreciat că apelantul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal, din actele și lucrările dosarului rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realității.

In ceea ce privește existența faptei și săvârșirea acesteia de către apelant, rugăm să observați că acestea au fost probate prin coroborarea tuturor probelor depuse la instanța de fond, după cum corect a reținut și această instanță.

Procesul verbal a fost întocmit de către agentul nostru constatator, competent, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care a perceput în mod direct și personal, situația de fapt reținută în procesul verbal.

Alegațiile apelantului cu referire la modalitatea în care prima instanță a înțeles să administreze probatoriul la judecata în fond nu pot fi un motiv de modificare a sentinței civile pronunțate.

Mai mult. petentul ar ti putut folosi un alt număr de telefon cu cartelă, motiv pentru care este de părere că desfășurătorul convorbirilor telefonice, depus de petent la dosar, nu prezintă nici o relevanță.

Judecătorul este liber a aprecia asupra probelor existente la dosar ori asupra necesității (utilității, pertinenței, concludentei) administrării unor probe în vederea aflării adevărului. în acest caz existând suficiente elemente probatorii și asupra cărora nu planează nici o îndoială, astfel că soluția adoptată de instanța de fond este perfect legală și întemeiată.

In temeiul invocă dispozițiile art. 223 alin. (3) coroborat cu art. 411 alin. 2 C.pr.civ. cauza se poate judeca în lipsa reprezentantului instituției noastre.

Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Tribunalul retine ca acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Sub aspectul temeiniciei, apelantul înțelege sa probeze împrejurarea ca nu a vorbit la telefonul mobil in timp ce se afla la volan, cu depunerea desfășurătorului convorbirilor emise de compania de telefonie mobila.

Acest desfășurător este de natura a detalia convorbirile efectuate de pe acel număr de telefon, insa, in momentul in care a fost surprins de agentul constatator, petentul putea vorbi la telefonul mobil de pe alt număr de telefon.

Pentru toate considerentele expuse, in temeiul art. 480 alin 1 cod de procedura civilă, hotărârea atacată va fi păstrată, iar apelul de față va fi respins ca nefondat, fara cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge apelul petentului apelant G____ D_____, domiciliat în Oradea, _______________________, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 383/15.01.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județul T____, cu sediul în Timișoara, _____________________. 44-46, J____ T____.

Fără cheltuieli de judecata.

Definitiva.

Pronunțată în ședința publică de la 21 septembrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D___ P_____ G_______ B______

Grefier,

E_____ B______

Red. D.P, EB, 28 sept 2015