DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI

SECȚIA A II-A – C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.2757

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.11.2015

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: C_____ M______ V_______

JUDECĂTOR: D___ C________

GREFIER: E____ G________ B____

Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelantul V___ C______ împotriva sentinței civile nr. 6262/22.09.2014 pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G_______ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile au lipsit.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

T R I B U N A L U L

Prin sentința civilă nr.6252/2014 a Judecătoriei Sector 5 București a fost respinsă plângerea formulată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că În fapt, având în vedere susținerile părților, conținutul procesului-verbal de contravenție și raportul depus în cauză, instanța reține că la data de 03.05.2014, în jurul orei 10:50, petentul V___ C______ s-a deplasat cu autoturismul Peugeot cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe __________________ și a pătruns în intersecția cu __________________ a respecta semnificația culorii roșii a semaforului. Urmare a acestui fapt, petentul a fost oprit de către agentul constatator, iar prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 03.05.2014 a fost sancționat cu amendă în cuantum de 340 lei și cu suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Instanța reține de asemenea că, cu ocazia completării procesului-verbal, petentul a precizat la rubrica de mențiuni că nu a trecut pe culoarea roșie a semaforului.

În drept, procedând la soluționarea cauzei, instanța, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001, urmează a verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției, prin raportare la probele administrate în cauză.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16, art. 17 și art. 19 din O.G. 2/2001, fiind întocmit cu respectarea întocmai a prevederilor legale.

Instanța reține că petentul a fost sancționat pentru contravenția prevăzută de art. 52 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit căruia „Semnalul de culoare roșie interzice trecerea”, încadrarea faptei petentului fiind astfel efectuată în mod corect de către agentul constatator. Cât privește sancțiunile aplicate, instanța reține că acestea se încadrează în limitele legale, având în vedere dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. d) din OUG nr. 195/2002.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța, având în vedere criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Escoubet c. Belgiei, admite că sancționarea petentului cu amendă contravențională și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea unei contravenții de a nu respecta semnificația culorii roșii a semaforului constituie o acuzație în materie penală.

Totuși, contrar susținerilor petentului, instanța reține că în cazul în care sancțiunea ce poate fi aplicată în cauză, deși exclusiv punitivă, nu atinge o anumită gravitate și mai ales nu poate fi înlocuită cu o pedeapsă privativă de libertate, garanțiile impuse de art. 6 CEDO nu sunt la fel de extinse în materie contravențională ca în materie penală. În acest sens, instanța constată că procesul-verbal întocmit se bucură de prezumția de legalitate, veridicitate și autenticitate, acest fapt fiind în concordanță cu jurisprudența CEDO. Aceste trei prezumții relative de care se bucură procesul-verbal de contravenție nu sunt de natură să înfrângă total prezumția de nevinovăție a petentului, ci presupun doar o inversare a sarcinii probei în favoarea intimatei. Or, această inversare a sarcinii probei este compatibilă cu art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, așa cum a reținut Curtea în cauza N_______ G_______ c. României.

În concluzie, contrar susținerilor petentului, instanța reține că dreptul la un proces echitabil al petentului este respectat, în ciuda faptului că acesta are sarcina de a răsturna prezumțiile relative de care se bucură procesul-verbal de contravenție pentru a-și proba nevinovăția. Pentru respectarea drepturilor petentului, sarcina instanței rămâne aceea de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Instanța reține că dreptul la apărare al petentului este respectat în măsura în care acesta are acces la un „tribunal” în sensul art. 6 CEDO în fața căruia poate administra probe prin care să-și probeze nevinovăția.

În mod concret, instanța observă că petentului i s-a dat ocazia de a-și prezenta punctul de vedere prin completarea rubricii de mențiuni a procesului-verbal de contravenție și de a depune la dosar cereri sau de a solicita administrarea probelor pe care le consideră concludente. Cu toate acestea, instanța constată că petentul s-a rezumat la a contesta temeinicia constatărilor agentului de poliție, fără a solicita administrarea vreunei probe.

Instanța notează că sarcina sa este doar de a asigura posibilitatea petentului de a-și prezenta apărările căzând exclusiv în sarcina acestuia din urmă responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

În concluzie, instanța reține că singura probă în baza căreia se poate pronunța este procesul-verbal de sancționare a petentului, natura contravenției neimpunând obligația agentului constatator de a prezenta planșe foto sau filmări pentru susținerea acuzației aduse petentului. Având aceste aspecte în vedere precum și faptul că nu se identifică nici un motiv de nulitate a procesului-verbal, acesta se bucură în continuarea de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.

Instanța reține că aplicarea sancțiunilor s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, atât sub aspectul naturii cât și al cuantumului acestora. Instanța apreciază că se impune menținerea amenzii contravenționale, ce a fost aplicată oricum în cuantumul minim legal, deoarece petentul a săvârșit o faptă cu un potențial ridicat de pericol, într-o zonă aglomerată și la o oră la care zona este intens circulată, astfel încât acesta ar fi trebuit să dea dovadă de mai multă diligență.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul-apelant V___ C______, fără a arăta motivele.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

Analizând cauza prin prisma actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul constată că apelul nu este fondat.

Petentul-apelant a fost sancționat contravențional deoarece a pătruns în intersecție fără a respecta culoarea roșie a semaforului electric.

În mod corect prima instanță a respins plângerea formulată.

Tribunalul constă că în OG nr.2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art.47 din OG nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere prevederile Codului civil, se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Aceasta modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care, în mod normal, ar trebui sa aparțină celui ce acuza, în speță, organul constatator al contravenției.

În realitate, fapta respectiva este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege) este asociată cu prezumția de autenticitate (actul emana in mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitenta). Această prezumție, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești, astfel că putem afirma că este o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestui concept. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu interzice aceasta, dar, in materie penală, obligă statele să nu depășească o anumită limită.

Astfel, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera o prezumție, totodată, asigurându-se respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele.

Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu aceasta caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea(agentul, in aceasta situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, in ipoteza menționării intenționate sau chiar din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală. Se retine, așadar, că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se apreciază în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției - în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării (paragr. 28), ceea ce în cauză s-a realizat, recurentul având deplina libertate de a-și face apărările în mod absolut liber.

Ori, apelantul, deși a avut deschisă această posibilitate, nu reușit să probeze prin nici un mijloc de probă că situația de fapt nu corespunde realității, astfel că veridicitatea și autenticitatea actului sancționator nu au fost înlăturate, sens în care prezenta instanță va respinge apelul, ca nefondat, menținând soluția instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul V___ C______ cu domiciliul ales în București, sector 2, ________________________ împotriva sentinței civile nr. 6262/22.09.2014 pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G_______ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI cu sediul în București, sector 3, Calea Victoriei, nr. 19.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 09.11.2015

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER C_____ M______ V_______ D___ C________ E____ G________ B____

Red. jud. C.M.V./ 4 ex.

Jud. fond A_______ M_____ M______-L___- Judecătoria Sectorului 5 București