Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX - Recurs -

- Plângere contravențională -

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal

DECIZIA NR. 860 - R

Ședința publică din data de 03 noiembrie 2014

Instanța compusă din:

Președinte - H________ G___ - A____

Judecător - T________ C_______

Judecător - S_______ D____

Grefier - A____ E____

Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurentul intimat I____________ de Poliție Județean B_______, în contradictoriu cu intimatul-petent C____ C_______, împotriva sentinței civile nr. 9845 din 16 octombrie 2013, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic G____ G______ pentru recurentul intimat I____________ de Poliție Județean B_______, lipsind intimatul petent C____ C_______.

Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin intermediul registraturii instanței, întâmpinare formulată de intimatul petent C____ C_______. Un exemplar al întâmpinării se înmânează reprezentantului recurentului.

Văzând că nu sunt de formulat alte cereri ori de adus, noi acte și înscrisuri la dosar, respectiv de invocat eventuale excepții, instanța, constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente cu privire la fondul cererii de recurs.

Consilier juridic G____ G______ solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii. Precizează că fapta reținută în sarcina petentului există cu certitudine, existând videofilmare în acest sens.

T R I B U N A L U L ,

Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 11.10.2012 pe rolul Judecătoriei B_______, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul C____ C_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 05.10.2012.

În motivarea acțiunii, petentul a precizat că a fost sancționat pentru faptul ca nu ar fi acordat prioritate unor pietoni aflați pe trecerea de pietoni, însă a susținut că nu este vinovat de săvârșirea faptei.

Astfel, petentul a susținut că fapta a fost descrisă într-un mod total eronat și că în fapt, se deplasa pe Calea Națională din direcția străzii V_______ către __________________________________ la stânga, ulterior fiind oprit de către un echipaj de poliție aflat în fața magazinului Romarta.

Petentul a menționat că nu se poate pune problema unei neacordări de prioritate atâta timp cât în zonă, la acel moment, nu se aflau pietoni în traversare.

Petentul a invocat netemeinicia procesului verbal de contravenție, din perspectiva jurisprudenței C.E.D.O. și Constituției României.

În continuare, petentul a făcut referire la practica C.E.D.O. în materie contravențională, concluzionând că procesul verbal nu poate face dovada, prin el însuși, a faptelor reținute în sarcina contravenientului.

În drept, petentul a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001, art. 6 din C.E.D.O. și C.pr.civ.

În susținerea acțiunii, petentul a depus la dosar procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 05.10.2012 și C.I.

Intimatul, legal citat, nu a trimis reprezentant în fața instanței, dar a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006, reținându-se că în ziua de 05.10.2012, agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu care priveau controlul și supravegherea traficului rutier și acționa conform planificării, observând direct momentul în care autoturismul condus de petent, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni angajați în traversarea regulamentară a drumului public pe marcajul pietonal, pe sensul de deplasare al autovehiculului.

Intimatul a susținut că în urma constatării abaterii, agentul constatator a procedat la oprirea autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, conducătorul acestuia fiind identificat în persoana petentului, căruia i s-a adus la cunoștință despre abaterea care a fost săvârșită și a constatat și de asemenea, măsurile ce au fost dispuse.

Intimatul a menționat că, în urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că cele consemnate în procesul verbal de constatare a contravenției se confirmă și a considerat că măsura luată de agentul constatator este legală și oportună.

În drept, intimatul a indicat ca temei dispozițiile H.G. nr. 1391/2006 și C.pr.civ.

În susținerea întâmpinării, intimatul a depus la dosar înscrisuri: filele 12 - 19.

La termenul de judecată din data de 16.10.2013 a fost administrată proba testimonială cu martorul C_________ V_______. La același termen de judecată a fost vizionată înregistrarea evenimentului rutier din data de 05.10.2012, pusă la dispoziție de intimat pe suport informatic, fiind întocmit proces verbal atașat la dosar.

Pentru justa soluționare a cauzei, au fost încuviințate și administrate proba testimonială, proba cu înregistrarea video și proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Prin sentința civilă nr. 9845 din 16 octombrie 2013, Judecătoria B_______ a admis acțiunea având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul C____ C_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ și a anulat procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 05.10.2012.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținu că, în fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 05.10.2012, petentul C____ C_______ a fost sancționat contravențional cu o amendă în sumă totală de 280 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006, reținându-se că în data de 05.10.2012, ora 0956, petentul a fost depistat în trafic în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe Calea Națională din mun. B_______, iar la trecerea de pietoni din dreptul magazinului Romarta nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni, angajați în traversarea străzii, pe trecerea de pietoni, semnalizată corespunzător.

A reținut instanța că, petentul a semnat de luare la cunoștință procesul verbal cu mențiunea că nu are de formulat obiecțiuni, însă față de cele consemnate în acesta petentul a formulat în termen legal plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motivând că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.

Deși O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu cuprinde dispoziții exprese privind forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din ansamblul dispozițiilor din acest act normativ și în special din cele ale art. 34, reiese că procesul verbal face dovada cu privire la situația faptică și încadrarea în drept până la proba contrarie, care este în sarcina petentului.

În drept, prima instanță, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și a hotărît asupra sancțiunii aplicate.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, prima instanță a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care prevăd că lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.

Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petentă, prima instanță a constat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Pentru aceste motive, prima instanță a apreciat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 05.10.2012, respectă condiția legalității.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, prima instanță a reținut că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Prima instanță a considerat că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 135 alin. 1 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006, precum și art. 6 alin. 1 pct. 1 și 26 și art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002: (…)

(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:(…)

b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.

Totodată, conform dispozițiilor art. 135 alin. 1 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006:

(1) Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații:(…)

h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 pct. 1 și 26 din O.U.G. nr. 195/2002: În sensul prezentei ordonanțe de urgență, expresiile și termenii de mai jos au următorul înțeles:

1. acordare a priorității - obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească;

26. prioritate de trecere - dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulația pe drumurile publice.

Prima instanță a dispus administrarea probei testimoniale cu martorul C_________ V_______, aceasta declarând că în luna octombrie 2012, se afla în mașina petentului care efectua servicii de taxi și nu a observat ca pe trecerea de pietoni din dreptul magazinului Romarta să se afle pietoni angajați în traversare.

La termenul de judecată din data de 16.10.2013 prima instanță a procedat la vizionarea înregistrarea evenimentului rutier din data de 05.10.2012, pusă la dispoziție de intimat pe suport informatic.

Astfel, prima instanță a constatat că înregistrarea cu aparatul radar s-a efectuat în data de 05.10.2012, ora 9:55:56, autospeciala poliției aflându-se pe Calea Națională, în dreptul magazinului Romarta. Totodată, a mai constatat că autoturismul condus de petent s-a deplasat de pe ___________________________________ la stânga, pe Calea Națională, iar la ora 9:56:10, autoturismul condus de petent a trecut peste marcajul longitudinal al trecerii de pietoni, pe banda din mijloc. În același moment, pe scuarul ce separa cele două sensuri de mers, se afla un grup numeros de pietoni (7 - 8 persoane), care s-a angajat în traversarea străzii. A reținut prima instanță că, din înregistrarea video nu s-a putut distinge cu claritate dacă la momentul la care pietonii s-au angajat în traversarea străzii, respectiv au pus piciorul pe trecerea de pietoni, autoturismul condus de petent trecuse în totalitate sau nu de marcajul trecerii de pietoni. La ora 9:56:19, primul pieton din grupul celor 7 - 8 persoane, face primul pas pe trecerea de pietoni, fără a fi stingherit în deplasarea sa de către autoturismul condus de petent. După acest moment, autoturismul pare că depășește trecerea de pietoni, în spatele său trecând și restul pietonilor din grup. Din întreaga înregistrare s-a observat faptul că pietonii nu au oprit la trecerea de pietoni, aceștia continuându-și deplasarea în mod normal, fără a da impresia că s-au oprit pentru a lăsa să treacă autoturismul condus de petent.

Așa cum s-a menționat anterior, potrivit art. 6 alin. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 acordarea priorității presupune obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.

În cazul de față, prima instanță a apreciat că, așa cum s-a reținut și în procesul verbal de vizionare a evenimentului rutier din data de 05.10.2012, pietonii nu au oprit la trecerea de pietoni, aceștia continuându-și deplasarea în mod normal, fără a da impresia că s-au oprit pentru a lăsa să treacă autoturismul condus de petent.

Cu privire la probațiune, prima instanță a constatat că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.

În prezenta cauză organul constatator a propus ca probe: procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, raportul agentului constatator și planșa foto/înregistrarea video.

Referitor la procesul verbal, prima instanță a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.

În privința raportului agentului constatator, neexistând niciun text de lege care să-i confere valoare probatorie, prima instanță nu l-a analizat ca probă în prezenta procedură.

Întrucât prima instanță a constatat o neconcordanță între starea de fapt și cea reținută în procesul verbal și deoarece nu a putut să-și formeze convingerea decât pe baza unor probe certe, sigure, constatând însă în cazul de față lipsesc, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției petentului, a apreciat că se impune a se da eficiență regulii de drept potrivit căreia „Orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).

Prima instanță a amintit că înfăptuirea justiției cere ca judecătorii să nu-și întemeieze hotărârile pe care le pronunță pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe baza unei probe sigure și certe, în măsură să reflecte realitatea obiectivă.

În cazul de față, prima instanță a constatat că este cert doar faptul că autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat pe ___________________ efectuat virajul la stânga pe Calea Națională, din mun. B_______ în data de 05.10.2012, însă nu s-a stabilit în mod concret dacă la trecerea de pietoni din zona Magazinului Romarta petentul a acordat sau nu prioritate unui grup de pietoni.

Ceea ce prima instanță a apreciat a fi inexplicabil este faptul că, deși agentul constatator se afla în apropiere de locul săvârșirii presupusei contravenții, nu a depus demersuri pentru identificarea pietonilor și eventual propunerea acestora ca martori în procedura judiciară de față.

Astfel, din tot ansamblul materialului probator, prima instanță a constatat că în data de 05.10.2012 petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe un drumul public (______________________________ Calea Națională din mun. B_______), însă nu s-a dovedit mai presus de orice îndoială că nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni, astfel că a apreciat că situația de fapt reținută nu corespunde adevărului, iar procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 05.10.2012 nu îndeplinește condiția temeiniciei.

Prin urmare, prima instanță, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a admis plângerea contravențională formulată de petentul C____ C_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ și a dispus anularea procesul verbal de constatare a contravenției CP nr. xxxxxxx din data de 05.10.2012.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs recurentul intimat I____________ de Poliție Județean B_______, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în considerarea prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

În motivele de recurs, se invocă faptul că măsura luată de agentul constatator este legală și oportună, iar instanța de fond în mod greșit a anulat procesul verbal de contravenție, având în vedere faptul că din videofilmarea atașată la dosarul cauzei se poate observa faptul că pietonii își încep traversarea fără a se opri vreun moment, iar autoturismul marca cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX nu acordă prioritate de trecere, deși avea posibilitatea să facă acest lucru. Că, la momentul la care pietonii și-au început traversarea, mașina condusă de către petent se afla înaintea trecerii de pietoni, astfel că acesta putea și avea posibilitatea să acorde prioritate grupului de pietoni.

În continuare arată că din analiza art. 135 lit.h din HG nr. 1391/2006 reiese că pietonul are prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule dacă și-a început deplasarea pe marcajul pietonal.

Precizează că agentul constatator a găsit ca fiind necesară și oportună sancționarea petentului pentru fapta comisă, iar abaterea a fost constatată prin intermediul mijloacelor tehnice omologate și avizate meteorologic, mijloace a căror exactitate nu poate fi pusă sub semnul întrebării, astfel că este înlăturat orice dubiu cu privire la posibilitatea reținerii greșite a stării de fapt.

Legal citat, intimatul petent C____ C_______ a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat ca instanța de recurs să dea efect principiului in dubio pro reo, astfel cum a fost valorificat și de instanța de fond și să fie respins recursul formulat și pe cale de consecință să fie menținută sentința primei instanțe ca fiind o soluție legală și temeinică.

Arată că situația de fapt astfel cum a fost reținută în procesul verbal atacat nu corespunde realității, că nu a fost vinovat de încălcarea vreunei norme rutiere, iar situația de fapt astfel cum a fost descrisă în procesul verbal era total eronată.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul constată că recursul este întemeiat și-l va admite, pentru cele ce în continuare se vor arăta:

Proba esențială și cea mai credibilă pe care și-a întemeiat prima instanță motivarea este cea a înregistrării video a contravenției, înregistrare realizată și pusă la dispoziție de organul constatator.

Din administrarea aceleiași probe, Tribunalul reține că fapta s-a derulat foarte rapid, astfel că pentru reținerea adevăratei situații de fapt, filmarea trebuie văzută secvențial.

Astfel, la ora 9:56:08 petentul se angajează în manevra de viraj stânga pe Calea Națională din _________________________ care un pieton traversează trecerea de pietoni. O secvență mai târziu, tot la ora 9:56:08, îl înfățișează pe pietonul din imaginea precedentă terminându-și traversarea și un grup mare de pietoni care se află pe scuar, dintre care doi pietoni sunt poziționați foarte aproape de stradă, cu intenția clară de a-și continua deplasarea și de a traversa efectiv ____________________ mers pe care se va angaja petentul), aceștia fiind în mișcare. Piciorul a doi dintre pietoni urmează să atingă șoseaua. Mașina intimatului-petent efectuează încă manevra de viraj, nefiind încă poziționată în totalitate pe Calea Națională. O secundă mai târziu, la 9:56:09 pietonii încep efectiv să se deplaseze pe trecere, timp în care mașina petentului se aproprie de marcajul trecerii de pietoni. La 9:56:10 petentul trece cu mașina pe trecere, în timp ce pietonii se află pe trecere și își continuă deplasarea pe aceasta.

Ca atare, cele menționate de recurent se confirmă, respectiv din video-filmare se observă că pietonii își încep traversarea fără a se opri vreun moment, iar autoturismul marca cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX nu acordă prioritate de trecere, deși avea posibilitatea să facă acest lucru. La momentul la care pietonii și-au început traversarea, mașina condusă de către petent se afla înaintea trecerii de pietoni, astfel că acesta putea și avea posibilitatea să acorde prioritate grupului de pietoni.

În același timp, declarația martorului audiat care a relatat că nu a văzut nici un pieton este în mod vădit contrară realității, în filmare fiind mulți pietoni.

Pentru aceste motive, instanța apreciază că probele administrate confirmă săvârșirea contravenției, motiv pentru care, în temeiul art. 312 C.proc.civ. se va admite recursul și se va modifica sentința în sensul respingerii plângerii contravenționale.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E :

Admite recursul formulat de recurentul intimat I____________ de Poliție Județean B_______, în contradictoriu cu intimatul-petent C____ C_______ din B_______, ___________________________. 42, ____________, _______________________, împotriva sentinței civile nr. 9845 din 16 octombrie 2013, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______

Modifică sentința nr. 9845/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în sensul că respinge, ca nefondată, plângerea contravențională.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică din 3 noiembrie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

Red. H________ G___ A____.

Judec. fond MCC

Tehnored. AE/H________ G___ A____ 24.12.2014

2 Exempl. /