ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 142/A/2015DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTEDUCA C_____-judecător

M_____ I____-judecător

B___ A______ E____-grefier

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA – DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ TIMIȘOARA, împotriva sentinței civile nr. 2233/24.07.2014 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul personal legitimat cu carte de identitate ________ nr. xxxxxx, lipsă fiind apelanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

La întrebarea instanței intimatul prezent arată că nu mai are alte cereri sau probe de formulat și solicită judecarea cauzei.

Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în apel.

Intimatul solicită respingerea apelului declarat și menținerea sentinței pronunțate de către instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.2233/2014 a Judecătoriei D___, s-a admis plângerea formulată de petentul C_____ H____ B_____, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA, și, în consecință:

S-a anulat procesul verbal _________/200 nr.xxxxxxx/24.03.2014 și exonerează petentul de la executarea sancțiunii aplicate.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de constatare a contravenției _________/200 nr.xxxxxxx/24.03.2014 petentul a fost amendat cu suma totală de 1500 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 652 lit.d din HG nr.707/2006. În fapt, s-a reținut în sarcina acestuia că în data de 24.03.2014, s-a prezentat la sediul BV Hunedoara numitul C_____ B_____ H____ pentru vămuirea unei autoutilitare marca Peugeot Boxer, an fabricație 2005, sosit fără document de tranzit, astfel încălcându-se prevederile art.92 și 96 din Regulamentul 2913/1992.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Analizând formal legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acestuia nu îi este incidentă nici o cauză de nulitate absolută, prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind încheiat cu respectarea cerințelor legale din punctul de vedere al formei sale, totodată procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea garanțiilor impuse de interpretarea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât agentul constatator i-a oferit – efectiv - petentului, posibilitatea de a contesta cele consemnate în cuprinsul actului sancționator, ori de a prezenta propria sa versiune cu privire la cele reținute în sarcina sa.

Din analiza în fond a procesului verbal atacat, se remarcă că petentul a fost sancționat pentru nerespectarea dispozițiilor legale cu privire la efectuarea operațiunilor de tranzit, faptă prevăzută de dispozițiile HG nr.707/2006.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Cu referire la excepția invocată de ANAF, a lipsei calității procesuale pasive, instanța are în vedere că această excepție nu are obiect, devreme ce această instituție nu a fost introdusă ca parte-intimat în dosar prin plângerea și precizările petentului, iar pe de altă parte, în acord cu dispozițiile art.33 din OG nr.2/2001, aceasta nu se impunea a fi citată nici din oficiu de instanță, intimatul fiind cert precizat în persoana DGRFP Timișoara.

Temeiul de drept reținut în sarcina petentului, are în vedere fapta de a nu îndeplini cu ocazia trecerii frontierei a obligației de a declara și de a prezenta în vederea controlului vamal bunurile pentru care este prevăzută această obligativitate.

În acord cu prevederile articolului 92 din Regulament: „(1) Regimul de tranzit extern ia sfârșit și obligațiile titularului se consideră îndeplinite atunci când mărfurile plasate sub acest regim și documentele solicitate sunt prezentate la biroul vamal de destinație în conformitate cu dispozițiile regimului respectiv. (2) Autoritățile vamale încheie regimul atunci când sunt în măsură să stabilească, pe baza comparației datelor disponibile de la biroul vamal de plecare cu cele de la biroul vamal de destinație, că regimul a luat sfârșit în mod corect.”

Iar articolul 96 stabilește că: (1) Principalul obligat este titularul regimului de tranzit comunitar extern. El răspunde pentru: prezentarea în vamă a mărfurilor intacte la biroul vamal de destinație în termenul prevăzut și cu respectarea întocmai a măsurilor de identificare adoptate de autoritățile vamale; respectarea dispozițiilor referitoare la regimul de tranzit comunitar. (2) Sub rezerva obligațiilor prevăzute la alineatul (1) ale principalului obligat, un transportator sau destinatar al mărfurilor care acceptă mărfurile știind că ele sunt plasate sub un regim de tranzit comunitar este, de asemenea, este obligat să prezinte mărfurile intacte la biroul vamal de destinație în termenul prevăzut și cu respectarea întocmai a măsurilor de identificare adoptate de autoritățile vamale.”

Ori, atât din plângerea petentului, din înscrisurile prezentate cât și din poziția intimatei, de necontestate a celor susținute de petent în condițiile art.255 Cod proc. Civ., rezultă cert că petentul a transportat bunul doar între Germania și România, prezentîndu-l la Biroul Vamal Hunedoara în vederea stabilirii obligațiilor fiscale.

În ceea ce privește documentul de tranzit, se constată că petentul a adus autoutilitara defectă supusă vămuirii din Germania de la RS Automobile Wolhnmobile (f.12), prin intermediul ___________________, deținînd astfel documentul de tranzit aferent.

Astfel, se constată că raportat la regimul de tranzit care s-a realizat la dispoziția petentului, acesta și-a îndeplinit obligațiile stabilite de prevederile art.92 și 96 din Regulamentul CE nr.2193/2006, prezentînd autoutilitara în vederea vămuirii la locul de destinație și achitînd la data de 24.03.2014 și taxa vamală (f.18).

Petentul a arătat că a adus autoutilitara doar din Germania, iar nu din Elveția, aspect necontestat de către intimată, iar modalitatea în care aceasta a tranzitat din Elveția în Germania nu îi era cunoscută. Ori în atare condiții, instanța constată că acesta nu se poate face răspunzător pentru nedeținerea documentelor de tranzit, aferente altor distanțe decât cele pe care acesta le-a comandat și care s-au realizat în beneficiul său.

Analizând conținutul constitutiv al contravenției reținute în sarcina petentului, instanța reține că pentru a putea fi stabilită vinovăția contravenientului cu privire la acest text de lege, trebuie ca în speță să fi existat o culpă a petentului, element care în speță lipsește. Petentul nu se poate face vinovat de nedeținerea unui document de tranzit pentru o rută ce nu a efectuat-o, din moment ce nu este titularul regimului de tranzit extern pe ruta Germania Elveția, în condițiile art.96 din Regulament.

În atare condiții, se constată că fapta petentului nu se poate încadra în elementele constitutive ale contravenției ce a fost reținută în sarcina sa.

Prin urmare, pentru cele ce preced, instanța a admis plângerea formulată de petent cu consecința anulării procesului-verbal de contravenție _________/200 nr.xxxxxxx/24.03.2014 și exonerării acestuia de la plata amenzii aplicate.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Direcția Regională Vamală Timișoara, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii plângerii contravenționale.

În motivarea apelului s-a arătat că, în conformitate cu prevederile art.652 lit.d” din HG.707/2006 Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României”- Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1500 lei, la 3000 lei următoarele fapte:

- neîndeplinirea de către persoanele fizice care trec frontiera a obligației de a declara și de a prezenta în vederea controlului vamal bunurile pentru care este prevăzută această obligativitate”.

- petentul recunoaște săvârșirea faptei contravenționale;

- susținerea reclamantului din plângerea formulată privind necunoașterea legii nu-l absolvă de răspundere el având obligația de a se informa în prealabil și de a respecta dispozițiile legale care sunt obligatorii pentru toți cetățenii.

Examinând actele și lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de apel se rețin următoarele:

Reținerea în sarcina petentului a faptei imputate se datorează lipsei de diligențe a acestuia la achiziționarea autovehiculului în cauză. Necunoașterea legii nu poate fi invocată în apărare și nu constituie o cauză exoneratoare de răspundere .

Astfel, se poate concluziona că , fapta reținută în procesul-verbal există, constituie contravenție, iar încadrarea ei juridică este corectă, aspecte ce dovedesc temeinicia procesului verbal din acest punct de vedere.

Sub aspectul individualizării sancțiunii este de reținut că legiuitorul a prevăzut sancțiunile în anticiparea pericolului social abstract al faptelor contravenționale reglementate. Pe de altă parte, în exercitarea funcției sale de control de legalitate, judecătorul conform art. 34 alin. 1 din OG.2/2001, poate hotărâ asupra sancțiunii contravenționale aplicate, atât asupra cuantumului acesteia cât și a naturii ei, fiind îndreptățit conform art.7 alin.3 din OG.2/2001 de a înlocui amenda cu avertismentul și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

În cadrul controlului de legalitate menționat, judecătorul face o aplicare a legii in concreto, astfel că reanalizând circumstanțele cauzei, tribunalul constată că, conduita procesuală a petentului caracterizată ca fiind de bună credință se confirmă că, fapta acestuia a avut urmări minore fără a produce consecințe grave, aspecte ce demonstrează că fapta acestuia prezintă un pericol social concret minim, ceea ce justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

Având în vedere considerentele expuse mai sus și disp.art. 34 din OG.2/2001, instanța urmează ca în temeiul art. 480 c.pr.civ., să admită apelul intimatului să schimbe în tot hotărârea atacată în sensul admiterii în parte a plângerii contravenționale formulată de petent în sensul înlocuirii amenzii cu avertisment, având convingerea că cel ce a săvârșit fapta nu o va repeta chiar și fără aplicarea unei amenzi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite ca fondat apelul introdus de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, împotriva sentinței civile nr.2233/2014 pronunțată de Judecătoria D___, jud.Hunedoara și în consecință:

Schimbă în parte sentința atacată în sensul că înlocuiește amenda aplicată cu avertisment.

Menține în rest sentința atacată.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică, azi 26 ianuarie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D___ C_____ M_____ I____

GREFIER,

B___ A______-E____

Red.DC/dact.DL/4ex

04.02.2015(jud.fond Ș_____ D____ M______)