Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX OPERATOR DATE 4481

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 25

Ședința publică din 17 ianuarie 2013

Completul constituit din:

Președinte: A__-M___ Cășaru

Judecător: L_____ M_____

Judecător: V_______ R__

Grefier: A____ Ș_______ S____

Pe rol soluționarea recursului civil declarat de contestatorul B____ O_______, domiciliat în B_____, C.P. 319, _______________________. 40, _________________ B_____, împotriva sentinței civile nr. 5832/18.09.2012 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul B.E.J. L_____ P_______, cu sediul în B_____, _________________, nr. 18, județul B_____, având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului și pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data 17.01.2013.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față:

Prin sentința civilă nr. 5832/18.09.2012 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX Judecătoria B_____ a anulat ca netimbrată acțiunea având obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc formulată contestatorul B____ O_______ în contradictoriu cu intimatul L_____ P_______.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX din 03.05.2012, B____ O_______ a chemat în judecată pe B__ L_____ P_______ pentru refuzul intimatului de punere în executare a hotărârii judecătorești din dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

A mai reținut că în motivarea în fapt a cererii petentul a arătat că a dorit punerea în executare a sentinței civile nr. 623/11.05.2011 din dosarul XXXXXXXXXXXXX, a depus toată documentația necesară executorului, însă acesta nu a mers mai departe cu executarea, ci i-a returnat toată documentația; în drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 277 Codul muncii, art. 68 din Legea nr. 188/2000 și art. 108³ în referire la art. 108¹ lit. g Cod procedură civilă.

Prin încheierea din data de 23.07.2012 instanța de fond a pus in vedere petentului să achite 8 lei taxa judiciara de timbru și 0,3 lei timbru judiciar sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrate, iar la termenul din 18.09.2012 a reținut cauza spre soluționare sub aspectul timbrajului pe excepția nelegalei timbrări a cauzei.

Analizând actele si lucrările dosarului instanța a avut în vedere dispozițiile art. 137 referitoare la soluționarea excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

De asemenea, a ținut seama că, potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997 modificată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, și că aceleași dispoziții se aplică, potrivit art. 9 alin. 2 din OG nr. 32/1995, și în cazul nedepunerii timbrului judiciar.

Având în vedere faptul că i s-a pus în vedere petentului să-și îndeplinească obligația mai sus menționată, iar acesta nu a înțeles să completeze și să depună taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar prevăzute de lege, instanța a admis excepția ridicată din oficiu și a anulat cererea ca netimbrată.

În termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă contestatorul a declarat recurs împotriva acestei sentințe.

Ca prim motiv de recurs a invocat faptul că instanța a fost incompatibilă deoarece judecătorul care a pronunțat hotărârea are plângere penală pentru că s-a pronunțat în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, dosar în care era vizat și L_____ P_______, pârâtul din prezentul recurs.

Recurentul a invocat și faptul că instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, ultimul termen avându-l în cunoștință în urma primirii citației din 26.07.2012 pentru ziua de 14.08.2012.

De asemenea, a criticat sentința ce i-a fost comunicată, susținând că nu se încadrează în prevederile art. 261 alin. 2 Cod procedură civilă și intră sub incidența prevederilor art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, fiind lovită de nulitate.

Ultima critică adusă de recurent hotărârii este că aceasta se întemeiază cu știință pe o greșeală gravă de judecată.

Deși a fost legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:

În urma repartizării aleatorii, cererea formulată de contestatorul B____ O_______ a revenit spre soluționare judecătorului J_____ S____.

În ședința publică din data de 26.06.2012 acesta a declarat că se abține de la soluționarea cauzei întrucât pe rolul Judecătoriei B_____ există dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în care are calitate procesuală alături de petentul din prezenta cauză.

Cererea de abținere a fost respinsă prin încheierea de ședință a Camerei de Consiliu din data de 02.07.2012, încheiere care potrivit art. 34 alin. 1 Cod procedură civilă are caracter irevocabil.

Prin urmare, tribunalul constată că primul motiv de recurs este nefondat deoarece judecătorul care a pronunțat sentința recurată era compatibil să soluționeze cauza, iar recurentul nu mai poate invoca în fața instanței de control motivul de incompatibilitate care a fost analizat.

Nefondată este și susținerea recurentului privind încălcarea de către prima instanță a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât din încheierea de ședință din data de 14.08.2012 reiese că recurentul a fost prezent la acel termen de judecată și deci a fost încunoștiințat că următorul termen va fi la data de 18.09.2012, astfel că nu s-a mai impus citarea lui.

Prin al treilea motiv de recurs se invocă, în esență, faptul că sentința ce a fost comunicată recurentului nu a fost semnată de către judecătorul care a pronunțat-o.

În susținerea acestui motiv recurentul a făcut referire la dispozițiile art. 258 alin. 1 și art. 261 alin. 2 Cod procedură civilă.

Art. 258 alin. 1 prevede că „După ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecători și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate.” , iar conform art. 261 alin. 2 Cod procedură civilă „În cazul în care, după pronunțare, unul dintre judecători este în imposibilitate de a semna hotărârea, președintele instanței o va semna în locul său, iar dacă cel în imposibilitate să semneze este grefierul, hotărârea va fi semnată de grefierul șef, făcându-se mențiune despre cauza care a împiedicat pe judecător sau pe grefier să semneze hotărârea.”

Analizând dispozițiile legale citate tribunalul constată că ele impun obligația ca judecătorii care au pronunțat hotărârea să semneze dispozitivul hotărârii, respectiv minuta, precum și hotărârea.

Aceasta nu înseamnă însă că exemplarul de pe hotărâre ce se comunică părților trebuie să fie semnat de către judecători, întrucât art. 261 alin. 3 prevede că hotărârea se va comunica părților în copie, ceea ce nu presupune semnarea ei.

În consecință, motivul de recurs invocat nu este fondat.

Cât privește ultima critică adusă de recurent sentinței, tribunalul constată că nici aceasta nu este fondată, deoarece se invocă o greșeală gravă de judecată.

Or, analizând actele și lucrările dosarului, se apreciază că în mod corect instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 modificată și ale art. 9 alin. 2 din OG nr. 32/1995, în condițiile în care contestatorul recurent nu și-a îndeplinit obligația de a plăti taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, așa cum i s-a pus în vedere.

De altfel, în fața instanței de control recurentul a precizat că nu își aduce aminte motivele pentru care nu a timbrat cererea la fond, astfel că nu se poate reține că ar fi existat împrejurări care să împiedice aplicarea acestor prevederi legale.

Având în vedere considerentele expuse și întrucât nici din oficiu nu au fost constatate motive de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul B____ O_______, domiciliat în B_____, C.P. 319, _______________________. 40, _________________ B_____, împotriva sentinței civile nr. 5832/18.09.2012 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul B.E.J. L_____ P_______, cu sediul în B_____, _________________, nr. 18, județul B_____.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2013.

Președinte Judecători Grefier,

A__ M___ Cășaru L_____ M_____ V_______ R__ A____ Ș_______ S____

Red. C.A.M./15.02.2013

S.A.S./2 ex.

Jud. fond S. J_____