R O M A N I A

TRIBUNALUL C____ S______

REȘIȚA

SECȚIA A II A CIVILĂ, DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXX Cod operator 2896

DECIZIA CIVILĂ NR. 354/A

Ședința publică din data de 29.04.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: VEGHEȘ A__ T______

JUDECĂTOR: C______ M____

GREFIER: M___ M____ F_________

S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanta C_____ E____ R_____, împotriva sentinței civile nr. 774/12.11.2014, pronunțată de Judecătoria O______, în dosar nr. XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORTAUL T_________ AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ TIMIȘOARA având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimat consilier juridic C_______ V_______, care depune delegație de reprezentare juridică, lipsă fiind apelanta.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:

- pricina are ca obiect: anulare proces verbal de contravenție;

- stadiul procesului: apel – primul termen de judecată;

- procedura de citare este legal îndeplinită.

Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.

După expunerea referatului cauzei de către grefierul de ședință, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, instanța constată că apelantul nu a depus dovada achitării unei diferențe de taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, conform art. 23 alin. 1 lit. a din OG. nr. 80/2013, deși i s-a pus în vedere ca, pentru acest termen de judecată, să achite această diferență.

Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și invocă excepția insuficientei timbrări a apelului.

Reprezentantul intimatului învederează că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria O______ la data de 28.01.2014, sub nr.XXXXXXXXXXX, petenta C_____ E____ R_____ a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx al I.T.P.F. Timișoara – S.T.P.F. C____-S______, anularea amenzii aplicate și a măsurii complementare a suspendării permisului de conducere. În subsidiar, petentul a solicitat modificarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, în sensul transformării amenzii aplicate, în sancțiunea avertisment .

Prin sentința civilă nr. 774/12.11.2014 Judecătoria O______ a respins plângerea formulată de petenta C_____ E____ R_____.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:

La data de 22.01.2014 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I.T.P.F. Timișoara – S.P.F. O______, procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx prin care s-a reținut în sarcina contestatoarei săvârșirea contravenției prev. de art. 100 al.3 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 100 al.3 lit. f din OUG 195/2002 constând în aceea că la data de 27.11.2013, orele 19,10 , petenta a condus autoturismul marca Volksvagen cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și ajunsă în dreptul Stației Peco Lukoil nu a respectat semnalul de oprire al agentului de poliție ce i se adresa fiind necesară urmărire prin orașul O______ pentru a opri.

În ceea ce privește considerentele petentei cu privire la atribuțiile polițistului de frontieră, instanța de fond a apreciat ca nefiind fondate, raportat la art 4 din OUG 105/ 2001, modificat și completat, privind frontiera de stat a României, prin prisma dispozițiilor din OUG 105/ 2001, modificat și completat, privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române.

În genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesului-verbal de contravenție trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie sa depășească limite rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut. Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Ascultată contravenienta a arătat că în legătură cu împrejurările faptei este cercetată și pentru infracțiunea de ultraj, ce face obiectul dosarului 1587/ P/ 2013, al Parchetului de pe lângă Judecătoria O______, iar cu privire la faptele imputate, recunoaște că nu a oprit la semnalul agentului de poliție, ce se afla poziționat la axul drumului, pe motiv că din spate a fost orbită, de un autoturism, ce circula cu fază lungă.

Din documentația ce a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție s-a reținut că în dreptul stației de alimentare cu carburanți LUKOIL, pe DN 57, la _______________________________, echipajul de poliție aflat în misiune, echipat regulamentar cu vestă, paletă reflectorizantă, au procedat la efectuarea semnalelor de oprire regulamentară a autoturismului înmatriculat XXXXXXXXX, condus de contravenienta C_____ E____-R_____. La momentul când autoturismul s-a apropiat de echipajul de poliție, conducătoarea auto a accelerat, obligând agenție a se feri în părțile laterale, pentru a nu fi accidentați, iar autoturismul și-a continuat deplasarea pe ____________________________ O______. Contravenienta apoi a fost urmărită de echipaje de poliție, fiind somată luminos și acustic pentru a opri și-a continuat deplasarea pe diverse străzi, pe DN 57, fiind apoi blocată pe _____________________________>

Susținerile contravenientei de nevinovăție, de lipsa de intenție de a nu se supune semnalelor de oprire regulamentară, că nu a oprit la semnalul agentului de poliție, sunt neîntemeiate, instanța de fond formându-și convingerea vinovăției prin prisma întregului probator administrat, vinovăție ce rezultă și din conduita contravenientei, care ulterior pentru a fi oprită a fost necesară blocarea acesteia, dar nici susținerea contravenientei că nu a observat agenții de poliție, întrucât din spate circula un autoturism cu fază lungă, nu este întemeiată, dat fiind regimul de viteză prin localitatea de sub 50 de KM, cu care petenta avea obligația a circula și prin prisma aspectelor de notorietate că zona stațiilor de carburant sunt puternic iluminate, iar în condițiile în care din spate zona a fost luminată de un alt autoturism, cu atât mai mult și în lumina autoturismului contravenientei, echipamentele reflectorizante ale agenților, aveau un efect sporit.

Aspectele imputate de contravenientă, că această faptă este cercetată și sub aspectul tragerii la răspundere penală, formând obiectul dosarului 1587/ P/ 2013, al Parchetului de pe lângă Judecătoria O______, pentru care nu poate fi trasă la răspundere contravențională, instanța de fond a reținut că această susținere este nefondată, din întreg probatoriu administrat în cauză se reține că petenta este urmărită penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj, dat fiind că urmare a nu se supune semnalelor de oprire regulamentară, agentul de poliție G___ I____, pentru a evita impactul a sărit într-o parte iar la impactul cu solul s-a accidentat la un genunchi, iar răspunderea contravențională fiind promovată pentru fapta de a nu se supune semnalelor de oprire regulamentară, a agentul de poliție.

Împotriva sentinței civile nr. 774/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria O______, a declarat apel petenta C_____ E____ R_____, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, iar pe fond anularea procesului verbal de contravenție, a amenzii aplicate și a măsurii complementare a suspendării permisului de conducere.

În motivare, în esență, a arătat că se face confuzie între punctul de trecere a frontierei de stat ala cum este prevăzut în art.100 al.1 pct.1 din OUG 195/2002 și zona de frontieră, așa cum se menționează în art.4 din OUG 105/2001.

Mai învederează că fapta reținută prin procesul verbal de contravenție este urmărită și ca infracțiune, fiind întocmit un dosar penal , respectiv dosarul cu nr. 1587/P/2013, aflat în faza de urmărire penală, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 Cod penal, motiv pentru care, consideră că sunt incidente în speță prevederile art. 4 al Protocolului 7 CEDO care consacră „dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori”.

În drept a invocat prevederile OG nr.2/2001 și OUG 195/2002.

Intimatul INSPECTORTAUL T_________ AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ TIMIȘOARA, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr. 774/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria O______.

În apărare arată că apelantei în mod corect i s-a aplicat sancțiunea contravențională, în cauza de față nefiind incident principiul de drept” non bis in idem” deoarece faptele săvârșite de aceasta sunt concurente și de natură diferită . Astfel dosarul penal are ca obiect infracțiunea de contrabandă , fiind astfel de altă natură , scop și valoare socială lezată față de sancțiunea contravențională aplicată.

Mai învederează faptul că petenta în urma ascultării acesteia de către instanța de fond a recunoscut că nu a oprit la semnalul agentului de poliție , ce se afla poziționat la axul drumului , pe motiv că din spate a fost orbită de un alt autoturism, fapt ce dovedește legalitatea procesului verbal de contravenție.

În drept a invocat prevederile art.471 al.5 Cod procedură civilă.

Procedând, cu prioritate, la soluționarea excepțiilor de procedură care fac inutilă analizarea fondului cauzei, conform dispozițiilor art. 248 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul reține următoarele:

În conformitate cu disp. art. 470 alin. (3) Cod procedură civilă, „lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.”

Tribunalul constată că, prin rezoluția din data de 13.03.2015, s-a dispus stabilirea primului termen de judecată și citarea apelantei cu mențiunea de a achita diferența de taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei, conform art. 19 din OG. nr. 80/2013, sub sancțiunea nulității apelului ca insuficient timbrat, prevăzută de art. 470 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă. Deși a fost legal citată cu această mențiune, conform dovezii de înmânare a citației de la fila 23 dosar, apelanta nu a complinit lipsa dovezii achitării diferenței de taxă judiciară de timbru.

Ca urmare, Tribunalul, ținând cont de prevederile art. 470 alin. 3 NCPC, va anula apelul declarat de către C_____ E____ R_____, ca insuficient netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează apelul declarat de apelanta C_____ E____ R_____, domiciliată în O______, _____________________, nr.33, jud. C____-S______, împotriva sentinței civile nr. 774/12.11.2014, pronunțată de Judecătoria O______, în dosar nr. XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORTAUL T_________ AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ TIMIȘOARA cu sediul în Timișoara, ___________________.11-13, jud. T____, ca insuficient netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29.04.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

VEGHEȘ A__ T______ C______ M____

GREFIER,

M___ M____ F_________

Red. VAT/ 04.05.2015

Dact. F.M./ 15.05.2015

Ex. 4

Judecător fond: A_____ G___