Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 1930/2015

Ședința publică de la 25 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A___ J______ N___

JUDECĂTOR L_______ V______ M____

GREFIER A________ N_____

S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal, promovat de apelantul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, _____________________, sector 5, în contradictoriu cu intimata ___________________, cu sediul procesual ales în M_______, ____________________, nr. 26, _________________________. 1, județ C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 529/10.04.2015 pronunțată de Judecătoria M_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;

Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului civil de față, reține următoarele :

Prin Sentința civilă nr 529/10.04.2015 , Judecătoria M_______ s – a pronuntat în sensul admiterii plangerii contraventionale formulate de petenta ___________________,cu consecinta anularii procesului – verbal de contraventie __________ nr xxxxxxx/29.07.2014 .

Pentru a dispune această soluție instanță de fond a retinut ca Prin procesul – verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx din data de 29.07.2014 întocmit de doi agenți constatatori din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, petenta ___________________ P_________ a fost sancționată cu amendă de 4.000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. c) din OUG nr. 28/1999 și sancționată de art. 11 alin. (1) lit. a) din același act normativ.

În sarcina petentei s-a reținut că, la punctul de lucru al societății din Vama V____, bonurile fiscale emise de aparatul de marcat electronic fiscal nu conțin adresa exactă a acestuia, fiind trecute doar localitatea și _____________________ fi menționate denumirea străzii și numărul imobilului.

Conform art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului – verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin același proces – verbal.

Referitor la legalitatea actului de sancționare, instanța reține că persoanele care au întocmit procesul – verbal de contravenție contestat aveau calitatea de agenți constatatori potrivit art. 15 alin. (2) din OG nr. 2/2001, fiind inspectori antifraudă în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar procesul verbal cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, a căror lipsă ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia.

Din punctul de vedere al condițiilor de fond, instanța constată că principiul legalității incriminării și al sancțiunii a fost respectat. Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) din OG nr. 28/1999, „bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal, care trebuie să cuprindă cel puțin: (…) adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; (…)”, iar nerespectarea acestor dispoziții legale constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2.00 de lei la 4.000 de lei în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. c) raportat la art. 11 alin. (1) lit. a) din același act normativ.

Având în vedere faptul că, la punctul de lucru al societății din Vama V____, bonurile fiscale emise de aparatul de marcat electronic fiscal nu ar fi cuprins adresa exactă de la locul de instalare a acestuia, instanța constată că încadrarea faptei în dispozițiile legale menționate anterior este corectă, fiind respectat și principiul legalității sancțiunii prin aplicarea unei amenzi între limitele prevăzute de lege.

Cu toate acestea, sub aspectul temeiniciei, instanța constată că situația de fapt reținută de către agenții constatatori în cuprinsul procesului – verbal de contravenție nu corespunde realității întrucât bonurile fiscale emise de aparatul de marcat electronic fiscal conțin adresa de la locul de instalare a acestuia; astfel, declarația de instalare nr. 5868 din 06.06.2011 (fila 10), înregistrată la organul fiscal teritorial (AFP M_______), atestă instalarea, de către o firmă autorizată, a aparatului de marcat electronic fiscal la punctul de lucru al petentei situat în satul Vama V____, ________________________________, prin adresa nr. 8452 din data de 31.05.2011 Direcția Generală a Finanțelor Publice C________ a comunicat petentei că a alocat un anumit număr de ordine pentru aparatul de marcat electronic fiscal amplasat la punctul său de lucru din satul Vama V____, ________________________________, fără a invoca vreo neregularitate în legătură cu lipsa denumirii străzii ori a numărului de imobil la care este situat acesta, iar certificatul constatator nr. xxxxx din 26.03.2015 eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ilfov face dovada că petenta are un punct de lucru în satul Vama V____, ________________________________, fără a fi menționate denumirea străzii și numărul imobilului.

Or, din moment ce înmatricularea societății și, implicit, a punctelor sale de lucru, s-a realizat cu respectarea disp. art. 36 – art. 45 din Legea nr. 31/1990, după verificarea de către judecătorul delegat la registrul oficiului comerțului a tuturor condițiilor prevăzute de lege, iar adresa punctului de lucru din satul Vama V____, ________________________________ a fost menționată ca atare (fără indicarea denumirii străzii și a numărului de imobil) și în declarația de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal, fiind reprodusă, în aceeași manieră, și în cuprinsul bonurilor fiscale emise de acest aparat, instanța constată că pretenția intimatei în sensul ca bonurile fiscale să conțină o adresă exactă a punctului de lucru, care să includă și denumirea străzii și numărul imobilului, excede normei incriminatoare, care impune doar cerința ca bonul fiscal să cuprindă adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal, cerință îndeplinită de petentă.

Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel – intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ , dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C________ – Sectia C_________ Administrativ si Fiscal la data 20.08.2015.

In motivarea caii de atac se invedereaza că hotărârea instantei de fond este nelegala prin prisma faptului ca in mod nelegal instanta de fond a argumentat solutia pronuntata prin aprecierea ca „ nu este necesar ca ____________________ apara pe bonul fiscal . „

Ori , potrivit prev art 4 alin 1 din OG 28/1999 , obligatia intimatei – petente era de a se asigura ca , la punerea in funcțiune a AMEF , bonurile fiscale emise de aceasta trebuiau sa contina toate elementele obligatorii .

Se mai arata ca OUG 28/1999 este o lege speciala aplicabila in materie și nu are legatura cu obligatiile generale de inregistrare la ONRC , aceasta stabilind obligatii separate ce nu trebuie sa fie respectate intocmai .

Considera ca legiuitorul a avut in vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite când a stabilit limitele minime și maxime ale faptei , precum si sancțiunile complementare , petentei aplicandu – i – se amenda in limitele stabilite de actul normativ sanctionator . In ceea ce priveste pericolul social al faptei săvârșite – se impune a se avea in vedere că emiterea bonurilor fiscale de către o persoana ale cărei date de identificare sunt incomplete conduce la imposibilitatea efectuarii verificărilor de specialitate de către organele competente .

In aceste conditii , tinand seama de prev art 21 din OG 2/2001 , fapta a fost corect individualizata , gradul de pericol social fiind evaluat in mod corespunzător , astfel că sancțiunile aplicate societatii petente sunt proportionale cu gradul de pericol social al faptei savarsite .

In temeiul art 471 alin 5 c proc civ , intimata pententă nu a formulat si depus intampinare.

Procedând la judecata apelului din prisma dispozițiilor art. 478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:

Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.

Asa cum corect se retine , instanta de fond a avut in vedere faptul ca din punct de vedere al conditiilor de fond , legalitatea incriminarii si sanctionarii petentei a fost corect retinuta de agentii constatatori prin prisma nerespectarii prev art 4 alin 1 din OG 28/1999.

Raportat la critica apelantei – intimate cu privire la temeinicia procesului asa cum a fost retinuta de instanta de fond ca nefiind fondata, prin prisma altor argumente decat cele date de textul de lege incriminatoriu , instanta de control judiciar va aprecia ca este intemeiata si de natura a duce la reformarea sentintei pronuntate.

Apreciaza ca nu poate fi retinut ca argument justificativ faptul ca actul de fiscalizare a casei de marcat a fost acordat societatii cu indicarea stricta doar a localitatii si judetului , fara indicarea tuturor elementelor de identificare asa cum acestea sunt inserate in dispozitiile legale .

Este adevarat ca acest aspect a fost de natura a se aprecia de către petenta ca bonul fiscal cuprinde toate elementele obligatorii , insa acest aspect nu are insa si suportul legalitatii atata timp cat societatea este obligata a respecta legea de la care nimeni nu poate deroga .

Data fiind această situatie , in mod corect in sarcina petentei a fost apreciat de catre organul de control ca bonurile emise nu indeplinesc conditiile prevazute de lege .

Se va retine insa ca , justificarea petentei raportat la adresa nr 5868/06.06.2011 emisa cu ocazia fiscalizarii casei de marcat fiscale si a mentiunilor inscrise in cuprinsul acesteia in baza carora s –a facut inregistrarea datelor pe bonul fiscal sunt de natura a aprecia asupra criteriilor de individualizare a sanctiunii aplicate , atata timp cat acest aspect , in lipsa unor dovezi contrare nu sunt de natura a se aprecia asupra incorectitudinii privind plata obligatiilor catre bugetul general consolidat .

Asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției savarsite , circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientei , se va avea in vedere ca fapta contraventionala retinuta in sarcina petentei ar reprezinta una cu un grad sporit de pericol social pentru stabilirea cu exactitate a obligatiilor financiare ce – i revin a fi platite catre bugetul general consolidat , in masura in care nelegalitatea in sine ar fi una continua , constata si demonstrata prin activitatea .

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fara consecinte deosebite asupra relatiilor sociale .

În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.

Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.

Tribunalul retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.

Se va retine ca , potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.

Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru încalcarea anumitor dispozitii legale.

Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure o proportie echitabila între scopul urmarit si mijloacele utilizate.

Pe de alta parte, scopul prevazut de norma generala - OG nr.2/2001, in situația aplicării avertismentului fata de contravenient trebuie sa se plece intotdeauna de la premiza ca scopul poate fi atins , astfel incat sanctiunea contraventionala in sine sa porneasca intotdeauna de la cea cea ușoara la cea mai aspra si nu invers . Alternativa avertismentului urmărește in fapt responsabilizarea unei persoane fizice/ juridice , prin sensibilizarea conduitei si a constiintei acesteia fata de fapta savarsita si urmarile produse, aspecte ce pot fi indeplinite și in cazul de fata , fiind facută dovada existentei unei conduite prin care s-a incercat remedierea disfunctionalitatilor constatate , stituatie in care se impunea ca sanctiunea aplicata sa fie una mai usoara , in speta, avertismentul .

In concluzie, în temeiul disp. art.480 alin2 C.proc.civila, Tribunalul va admite apelul, va schimba sentinta apelata , in sensul ca va admite in parte plangerea contraventionala in sensul inlocuirii sanctiunii amenzii contraventionale cu masura avertismentului .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelanta- intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, _____________________, sector 5, în contradictoriu cu intimata – petenta ___________________, cu sediul procesual ales în M_______, ____________________, nr. 26, _____________, parter, ______________________.

Schimbă sentința civilă nr 529/10.04.2015 pronunțată de Judecătoria M_______, în sensul că:

Admite în parte plângerea contravenționala formulată de petenta ___________________ în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.

Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 4000 lei aplicate prin procesul – verbal de contravenție __________ nr xxxxxxx/29.07.2014 , cu sancțiunea Avertismentului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.11.2015.

Președinte, Judecător,

A___ J______ N___ L_______ V______ M____

Grefier,

A________ N_____

Jud. fond. C. T_____

Red/tehnored L.V. M____

4 ex/7.01.2016