Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - anulare proces-verbal de contravenție -

R O M A N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 262

Ședința publică din data de 03 septembrie 2014

Președinte Z______ C_____

Judecător C_____ A___

Grefier B________ C_______

Pe rol, judecarea apelului declarat de intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ SUCEAVA, cu sediul în mun. în mun. Suceava, ___________________., jud. Suceava împotriva sentinței nr. 2360 din data de 17 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petentă intimată fiind _______________, cu sediul în com. F____ Moldovei, ___________________, __________________.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat M_____ A____, pentru petenta intimată, lipsă fiind apelantul ITM Suceava.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Întrebat fiind, apărătorul petentei intimate arată că nu mai are de formulat cererii de probe.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.

Apărătoarul petentei intimate solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței aplate ca fiind temeinică și legală, ținând cont și de faptul că la fond instanța a consultat specialiști în materie. Ori, cea ce invocă agentul constatator în acest caz nu poate fi reținut. Era vorba de un transport legal, conform normelor în vigoare asigurate. Nu se putea produce un accident nici măcar intenționat atâta vreme cât s-au respectate normele de asigurare. Este vorba de un transport de lemn care depășea cu doi bușteni. În asemenea împrejurări legislația privind transporturile publice prevede că, în cazul în care se depășește încărcătura minimă se pot face asigurări. În cauză s-au făcut asigurări cu chingi. Instanța de fond a stabilit acest lucru, iar avertismentul a fost dat pentru a da satisfacție agentului constatator, pe care petenta nu l-a contestat.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față, constată:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 29.04.2013 sub numărul XXXXXXXXXXXXX, petenta _______________ a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal nr. xxxxx din 13.04.2013 încheiat de agenți constatatori din cadrul Inspectoratului de Muncă Suceava prin care a fost sancționată contravențional cu suma de 8.000 lei conform art. 39 al.4 din Legea 319/2006.

În fapt, petenta a precizat că respectiva încărcătură nu pune în pericol siguranța persoanelor care participă la descărcare, întrucât descărcarea se realizează cu utilaje speciale iar până la desfacerea chingilor încărcătura este imobilizată cu aceste utilaje.

În subsidiar, a solicita înlocuirea amenzii cu avertismentul.

Intimatul I____________ T_________ de Muncă Suceava a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravențional și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal, reiterând situația de fapt și situația de pericol așa cum a fost descrisă și în cuprinsul procesului verbal de constatare a faptei contravenționale.

Prin sentința civilă nr. 2360 din data de 17 septembrie 2013, Judecătoria Rădăuți a admis în parte plângerea și a înlocuit sancțiunea amenzii în sumă de 8.000 lei aplicată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxx încheiat la data de 13.04.2013, cu sancțiunea avertisment.

În motivare, instanța de fond a reținut următoarele:

Sub aspectul legalității, instanța a reținut că actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că acesta, conținând constatările personale ale agentului constatator, face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului contestator, conform art.1169 din Codul civil.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Instanța a apreciat că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului verbal, petenta nefăcând dovada contrară celor consemnate situația periculoasă există într-adevăr iar petenta nu a demonstrat prin probe susținerea că ar putea asigura încărcătura anterior desfacerii chingilor, fapt pentru care a respins plângerea contravențională și a menținut procesul verbal sub acest aspect.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 și ale art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora, la aplicarea sancțiunii se ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanța a apreciat că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu constituie un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate iar pentru aceasta nu este necesar ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice nu constituie mijloace de răzbunare a societății ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate. În consecință, în cazul faptelor cu un grad mai scăzut de pericol social scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea avertismentului fără aplicarea unei amenzi, fapt pentru care a dispus înlocuirea sancțiunii cu avertisment.

Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel intimatul I.T.M. Suceava.

În motivare, a arătat că prima instanță în mod greșit a procedat la reindividualizarea sancțiunii aplicate înlocuind amenda cu avertisment, reținând că fapta are un grad scăzut de pericol social, fără a motiva din ce rezultă acesta în condițiile în care dimpotrivă fapta petentei aduce atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, așa cum sunt cele privind securitatea și sănătate în muncă, menite a asigura protecția integrității și sănătății salariaților la locul de muncă determinând un grad de pericol social ridicat.

În conformitate cu disp. art. 13 lit.a din Legea nr. 319/2006, angajatorul are obligația să adopte din faza de execuție a echipamentelor de muncă soluții conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea și sănătatea în muncă prin a căror aplicare să fie eliminate riscurile de accidentare.

Ori, această prevedere legală este încălcată de petentă, în condițiile în care nu a asigurat încărcarea corespunzătoare a semiremorcii cu bușteni, astfel încât să îndepărteze în totalitate riscurile de accidentare.

Buștenii se încarcă astfel încât să nu depășească nivelul răcoanțelor asigurându-se legarea cu chingi, nici într-un caz faptul că ar exista chingi de asigurare nu oferă posibilitatea de a încărca peste nivelul superior al răcoanțelor. Așadar, este obligatorie folosirea chingilor la încărcătura unei semiremorci cu răcoanțe până la nivelul acestora.

A mai susținut apelantul că în cauză este evidentă situația unei fapte cu pericol social ridicat, în condițiile în care prin neadoptarea obligațiilor legale de securitate și sănătate pentru diminuarea riscurilor de accidentare s-a pus în pericol viața, în acest caz a salariaților societății, respectiv a angajatului, care avea obligația de a desface chingile, cât și a celorlalți lucrători ce executau operațiuni de descărcare.

Prin depășirea nivelului răcoanțelor se pun în pericol și ceilalți participanți la trafic în momentul transportului de bușteni, fiind de notorietate multitudinea accidentelor ce au loc datorită nerespectării obligațiilor angajatorilor ce transportă material lemnos, prin nerespectarea atât a nivelului încărcăturii, cât și a greutății acesteia.

În fine, a arătat apelantul că în speță sancțiunea amenzii a fost aplicată cu respectarea principiului proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, consacrat de art. 5 alin. 5 și avându-se în vedere criteriile de individualizare cuprinse în art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, astfel încât pentru realizarea scopului sancțiunii nu este suficient avertismentul.

Prin întâmpinare petenta intimată a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivare, a arătat că în mod corect instanța de fond a înlocuit sancțiunea amenzii, întrucât nu există niciun pericol social și nicio primejdie de producere a vreunui accident.

Societatea a luat toate măsurile de siguranță a transportului pentru a evita orice pericol de accidentare a angajaților și a altor persoane. Încărcătura cu bușteni a autovehiculului depășea foarte puțin nivelul racoanțelor și era foarte bine asigurată cu chingi, iar descărcarea se făcea cu utilaje care excludeau orice situație de răsturnare a buștenilor.

Examinând cererea de apel în raport de motivele invocate, dar si de prev. art. 476 C__, Tribunalul retine ca aceasta este întemeiată.

In mod judicios instanța de fond, pe baza probatoriului administrat, a apreciat ca procesul verbal de contravenție contestat in cauza a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor prev. de art. 16 si urm. din OG. nr. 2/2001 si ca situația de fapt consemnata corespunde realității.

Verificând din oficiu legalitatea si temeinicia actului constatator in temeiul art. 34 din actul normativ amintit mai sus, instanța de control nu identifica vreo cauza care sa înlăture prezumția de legalitate si de veridicitate.

In consecință, Tribunalul va analiza apelul în raport de cererea formulata.

Criticile apelantului sunt doar în ceea ce privește individualizarea sancțiunilor.

Conform art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 “ Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

Într-adevăr instanța de fond a dispus înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului fără a motiva în concret această soluție.

Considerentele primei instanțe vizează scopul sancțiunii contravenționale în general.

Or, așa cum reiese și din articolul amintit mai sus, individualizarea sancțiunii trebuie analizată în raport de o situație concretă.

În cauza dedusă judecății, față de poziția petentei care susține lipsa de pericol social a faptei comise, este evident că petenta nu a conștientizat acest pericol și este greu de crezut că pe viitor va avea o conduită conformă cu normele legale, aspecte ce ar justifica aplicarea sancțiunii avertismentului.

De observat că petenta nu are antecedente contravenționale, ceea ce justifică aplicarea unei sancțiuni spre minimul legal.

În consecință, in temeiul art. 480 C__, Tribunalul va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată în sensul că va admite în parte plângerea contravențională și va reduce amenda contravențională aplicată în cuantum de 8000 lei la 4000 lei.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E:

Admite apelul declarat de declarat de intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ SUCEAVA, cu sediul în mun. în mun. Suceava, ___________________., jud. Suceava împotriva sentinței nr. 2360 din data de 17 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petentă intimată fiind _______________, cu sediul în com. F____ Moldovei, ___________________, __________________.

Schimă în tot sentința nr. 2360 din data de 17 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Admite în parte plângerea contravențională și reduce amenda contravențională de la 8000 lei la 4000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 03 septembrie 2014.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red.Z______ C.

Jud. fond. S.M.G.

Tehnored. B.C.

Ex.4/27.10.2014