Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2016:013.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 325/2016

Ședința publică de la 28 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE A______ D_____

Judecător M_____ D_________ B______

Grefier I____ V_______ H_____

S-a luat spre examinare, pentru soluționare, apelul declarat de apelantul C________ L____ AL MUNICIPIULUI P______ POLITIA LOCALA P______ împotriva Sentinței Civile nr. 4354/20.05.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești, intimat fiind T____ M_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei și stadiul judecății.

Tribunalul, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, în raport de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

TRIBUNALUL :

Asupra apelului civil de fată deliberând constată următoarele :

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 07.07.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul T____ M_____ a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul C________ L____ AL MUNICIPIULUI P______ - POLITIA LOCALA P______, ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea procesului verbal PLP nr. xxxxxxx din data de 24.06.2014.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul-verbal _________, nr. xxxxxxx, a fost emis in lipsa sa la data de 24.06.2014, de către ag. C_______ A_____ N______, din cadrul Politiei locale Pitești, proces verbal care a fost intocmit ilegal, abuziv si din birou, fara ca petentul sa fie măcar oprit in trafic de angajatul Politiei Locale Pitești.

În continuare, petentul a mai arătat faptul că potrivit mențiunilor false făcute de agentul constatator, rezulta faptul ca in dimineața zilei de 24.06.2014, in jurul orelor 8,40 petentul a fost „depistat efectuând transport de persoane fara a deține documente legale,, in timp ce conducea autoturismul Opel cu nr. XXXXXXXXX, neputand preciza nici macar daca autoturismul este sau nu proprietatea personala a petentului. În dimineața zilei de 24.06.2014 la orele 8,40 ca de altfel la nici o alta ora in ziua de 24.06.2014 petentul nu a fost oprit in trafic de niciun agent al politiei locale sau naționale.De altfel, in jurul datei de 24.06.2014, petentul nu a fost oprit de niciun agent de politie locala sau naționala, in trafic sau in orice alta împrejurare.

Petentul a arătat faptul că agentul constatator avea obligația, ca in cazul „depistării,, sale sa menționeze un eventual refuz din partea acestuia si sa îi permită sa facă eventuale obiectiuni referitoare la pretinsa contravenție pe care acesta ar fi comis-o, precum și să procedeze la identificarea persoanelor pe care acesta le transporta, motiv pentru care petentul a precizat că agentul de politie nu poate să dovedească in niciun fel oprirea sa in trafic si constatarea asa zisei contravenții.

În drept, au fost invocate dispozițiile OUG nr. 2/2001.

În dovedire, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și a probei testimoniale cu martorul L________ N______.

Anexat plângerii a fost depus în original procesul - verbal contestat, în original, dovada de comunicare, precum și copie xerox a cărții de identitate (f. 4-6).

La data de 09.02.2015, intimatul a formulat întâmpinare (f. 26-28) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat faptul că la data de 24.06.2014, ora 08⁴⁰, agentul constatator se afla în serviciu planificat în zona de competență, respectiv: ______________________ , unde, a depistat autovehiculul marca Opel cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, care era staționat în vederea îmbarcării și efectuării curselor ocazionale de transport persoane, -fara a deține autorizație și atestat profesional, faptă prevăzută și sancționată de HCL Nr. 72/2014, cu amendă contravențională de la 1000 lei la 2500 lei.

Contravenientul a fost legitimat și i s-a adus la cunoștință ce faptă contravențională a săvârșit , urmând sa fie sancționat contravențional potrivit dispozițiilor HCL Nr. 72/2014.

Deoarece petentul a refuzat să semneze, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în lipsă, în prezența unui martor asistent, în persoana numitului: L________ N______ cu CNP: xxxxxxxxxxxxx.

Intimatul a menționat faptul că în plângerea contravențională petentul nu recunoaște fapta, mai mult, acesta invocă faptul că nu are cunoștință despre existenta vreunui proces-verbal, motivând că nu a fost prezent la încheierea procesului-verbal de contravenție, acesta menționând că nu a fost niciodată avertizat sau sancționat de către Poliția Locală pentru activități privind transportul public neautorizat de persoane în Municipiul Pitești. Intimatul a precizat că, în contradictoriu cu cele susținute, a anexat întâmpinării, copii ale proceselor-verbale de contravenție aplicate petentului pentru aceeași faptă contravențională; planșele foto cu autovehiculul petentului oprit pentru verificări, care era staționat ( la date și locuri diferite) în vederea îmbarcării și efectuării curselor ocazionale de transport persoane.

Astfel, a arătat intimatul, la data de 29.04.2014 a fost depistat pe __________________________ scopul de a racola clienți, pasageri ocazionali pentru curse de transport persoane, desfășurând această activitate fără a deține autorizație, faptă prevăzută și sancționată de HCL Nr. 72/2014, când i-a fost întocmit procesul-verbal : _________ Nr.xxxxxxx cu sancțiunea AVERTISMENT, de care a luat la cunoștință, semnând pentru această faptă, iar dovada celor susținute, o face prin anexarea copiei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției aplicate petentului.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, s-a arătat că deși OG Nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare și sancționare a contravenției, din art.34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului , dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franta-7oct.l988, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag si Vulic v.Suedia-23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are rolul de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franta-7 sept. 1999).

Astfel, prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție nu poate fi răsturnată în condițiile în care săvârșirea faptei contravenționale a fost constatată „ex proprii sensibus" de către agentul constatator care este indrituit prin lege să exercite astfel de atribuții, iar dovada contrară a celor reținute nu a fost făcută.

În final, intimatul a menționat că în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor Ordonanței Nr. 2/2001-republicată, privind regimul juridic al contravențiilor.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.205-208C.proc.civ coroborat cu HCL nr 72/2014.

În apărare, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (copie proces-verbal de contravenție, raport agent constatator, copie HCL nr 72/2014, 3 planșe foto, copii ale proceselor -verbale de contravenție aplicate petentului pentru săvârșirea aceleiași fapte contravenționale).

Atașat întâmpinării, intimatul a depus la dosarul cauzei înscrisuri, planșe foto (f.29-40).

La data de 25.02.2015, petentul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare (f. 42-44) prin care a reluat, în esență, aspectele menționate în cuprinsul plângerii contravenționale.

Instanța a încuviințat și administrat pentru petent și intimat proba cu înscrisuri, iar pentru petent proba testimonială cu martorul L________ N______-M_____.

În urma probatoriului administrat în cauză Judecătoria P______ prin sentinta civilă nr. 4354/20 mai 2015 a admis plângerea petentului si a anulat procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx din data de 24.06.2014 exonerând petentul de plata amenzii.

Pentru a pronunta această solutie prima instantă a retinut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din data de 24.06.2014, întocmit de POLITIA LOCALA P______, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 1 din HCL nr. 72/2014.

În fapt, s-a reținut că la data de 24.06.2014, ora 08:40 petentul, în calitate de conducător auto, a fost depistat pe ____________________ din Municipiul Pitești efectuând transport de persoane fără a deține documente legale cu autoturismul marca OPEL cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, punând în pericol integritatea corporală a persoanelor transportate.

Conform art. 1 din HCL nr. 72/2014 „efectuarea activității de transport public de persoane în municipiul Pitești de către persoane neautorizate în condițiile legii, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei”.

Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.

Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța a arătat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Se observă că petentul nu a invocat motive de nelegalitate de natură să atragă sancțiunea nulității relative.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale ( cauza I___ P__ c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).

În cauza de față, petentului i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acesteia.

Din declarația martorului asistent L________ N______-M_____ audiat în cauză reiese că acesta nu a fost de față în momentul în care petentul a refuzat să semneze procesul verbal contestat, ci agentul constatator a înștiințat martorul despre situația de fapt, solicitându-i să semneze în această modalitate procesul-verbal contestat. De asemenea, din cuprinsul raportului agentului constatator, reiese faptul că în data de 24- 06- 2014, între orele 06°° - 14⁰⁰ acesta a desfășurat serviciul de patrulare în zona de competență, iar în jurul orelor 08^4l în timp ce patrula pe ___________________ - _________________ din Municipiul Pitești, a depistat că petentul efectua transport neautorizat de persoane cu autoturismul marca OPEL cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX fără să dețină documente în acest sens.

Pe de altă parte, în cuprinsul întâmpinării se menționează faptul că la data de 24.06.2014, ora 08:40 pe ____________________, petentul era staționat în vederea îmbarcării și efectuării curselor ocazionale de transport persoane fără a deține autorizație și atestat profesional.

În aceste condiții, instanța a reținut că aspectele relatate de martorul asistent referitoare exclusiv la rolul acestuia, respectiv de a atesta sau nu faptul că petentul a refuzat să semneze actul sancționator nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză, existând contradicții în ceea ce privește activitatea desfășurată de petent. În acest sens, instanța a constatat că deși în cuprinsul actului sancționator, petentul a fost depistat efectuând transport de persoane fără a deține documente legale, în cuprinsul întâmpinării intimata a menționat faptul că petentul era staționat în vederea îmbarcării și efectuării curselor ocazionale de transport persoane, fără a deține autorizație și atestat profesional, aceste aspecte fiind diferite și doar fapta de a efectua transport de persoane fără a deține documente legale reprezintă contravenție. Pe cale de consecință, instanța a apreciat că există o îndoială rezonabilă în ceea ce privește veridicitatea situației de fapt, astfel cum a fost consemnată în cuprinsul procesului verbal contestat.

În final, instanța a constatat că planșele foto depuse la dosarul cauzei de către intimată (f.29-31) nu sunt de natură să confirme situația de fapt consemnată în cuprinsul actului sancționator, acestea relevând mașina petentului parcată alături de alte mașini.

Astfel, având în vedere faptul că agentul constatator a menționat în procesul – verbal că petentul a fost depistat efectuând transport de persoane fără a consemna și datele de identificare ale acestora, instanța a constatat că nu se poate reține în speță prezumția relativă de veridicitate a actului constatator întrucât s-ar aduce atingere substanței însăși a dreptului la apărare al petentului, aceasta neavând posibilitatea obiectivă de a dovedi contrariul, în condițiile în care nici martorul asistent nu a fost de față în momentul exprimării refuzului petentului de a semna procesul verbal contestat.

Având in vedere cele menționate mai sus, dar și faptul că procesul – verbal de contravenție nu este susținut de alte probe concludente, în baza principiului in dubio pro reo instanța a dat eficiență prezumției de nevinovăție a petentului potrivit art. 6 paragraf. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, drept pentru care, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a admis plângerea contravențională și a anulat procesul - verbal de contravenție emis de intimată.

Împotriva sentintei civile sus mentionate a declarat apel Politia Locală a Municipiului P______ criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

A arătat apelantul după reluarea situatiei de fapt că retinerile instantei de fond sunt complet eronate iar procesul verbal este întocmit cu respectarea tuturor conditiilor de formă si de fond prev. de OG nr. 2/2001 modificată si completată.

A sustinut apelantul că la data de 30.06.2015 _________________________ a înaintat la Primăria Municipiului P______ o sesizare privind transportul ilegal de persoane efectuat cu autoturisme personale pe ruta P______ -. Mioveni rută pe care societatea sus arătată este titulară de transport , în acestă sesizare fiind trecute cu listă numerele de înmatriculare a 93 de autovehicule cunoscute de societate că practică această activitate printre care si petentul. Petentul nu este la prima abatere de acest fel , pe numele său fiind emise 6 procese verbale de contraventie . Acest gen de fapte necesită o sanctiune adecvată în vederea realizării scopului educativ si preventiv al sanctiunii contraventionale în conditiile în care prezintă un grad ridicat de pericol social. Prin sentinta criticată instante de fond nu a făcut decât să încurajeze comportamentul contraventional al petentului dar si al altor contravenienti , colegi de activitate cu petentul.

S-a solicitat admiterea apelului, modificarea sentintei si mentinerea dispozitiilor procesului verbal contestat.

Prin întâmpinarea depusă la data de 19.11.2015 contestatorul intimat T____ M_____ a solicitat respingerea apelului ca nefondat arătând în esentă că procesul verbal de contraventie este unul încheiat în birou, în lipsa petentului iar la dosar nu există nici-o probă din care să rezulte că ar fi fost depistat în dimineata zilei de 24.06.2014 că ar fi efectuat transport de persoane pe ___________________ fără a detine documente legale.

La dosar în apel au fost depuse : adresa nr. 4433/30.06.2015 ; adresa nr. xxxxx/23.06.2015;

Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă apelată prin prisma criticilor formulate de apelant tribunalul constată că apelul este nefondat.

Astfel, din cuprinsul înscrisului depus la fila 5 a dosarului de fond reprezentând procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din data de 24.06.2014, întocmit de POLITIA LOCALA P______, rezultă că petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 1 din HCL nr. 72/2014 fiind retinut că la data de 24.06.2014, ora 08:40 petentul, în calitate de conducător auto, a fost depistat pe ____________________ din Municipiul Pitești efectuând transport de persoane fără a deține documente legale cu autoturismul marca OPEL cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, punând în pericol integritatea corporală a persoanelor transportate.

Procesul verbal a fost întocmit în lipsa petentului fiind semnat de martorul L________ N______ .

În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A_____ c. României, par. 66).

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, tribunalul retine că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, tribunalul retine că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A_____ vs România), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.

Tribunalul, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.

Referitor la procesul-verbal contestat, tribunalul reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În spetă, martorul L________ N______ a arătat în declaratia dată în fata instantei la data de 04.05.2015 că semnătura de pe procesul verbal îi apartine si îsi aminteste ziua când a venit agentul constatator si i-a spus să semneze procesul verbal întrucât petentul a refuzat să semneze si nu era prezent la întocmirea actului sanctionator – fila 55 dosar fond -.

Asa fiind tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a reținut aspectele relatate de martorul asistent referitoare exclusiv la rolul acestuia, de a atesta sau nu faptul că petentul a refuzat să semneze actul sancționator si că acestea nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză, existând contradicții în ceea ce privește activitatea desfășurată de petent , întrucât pe de o parte în cuprinsul actului sancționator s-a mentionat că petentul a fost depistat efectuând transport de persoane fără a deține documente legale, iar pe de altă parte în cuprinsul întâmpinării intimata a menționat că petentul era staționat în vederea îmbarcării și efectuării curselor ocazionale de transport persoane, fără a deține autorizație și atestat profesional, cele două aspecte fiind diferite astfel că doar fapta de a efectua transport de persoane fără a deține documente legale reprezintă contravenție , considerente în raport de care în mod temeinic si legal prima instantă a apreciat că există o îndoială rezonabilă în ceea ce privește veridicitatea situației de fapt, astfel cum a fost consemnată în cuprinsul procesului verbal contestat, în plus, plansele foto depus la dosarul instantei de fond nu confirmă sustinerile făcute în cuprinsul actului sanctionator .

De aceea tribunalul, în raport de considerentele arătate si temeiurile legale sus invocate, apreciind că sentinta civilă apelată este temeinică si legală o va păstra iar în temeiul art. 480 alin.1 NCPC va respinge apelul intimatului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul C________ L____ AL MUNICIPIULUI P______ POLITIA LOCALA P______ cu sediul în P______, __________________, jud. Argeș împotriva Sentinței Civile nr. 4354/20.05.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind T____ M_____, domiciliat în Mioveni, Log. S______ Mihoveanu, _____________, _________________. CNP xxxxxxxxxxxxx.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 28 Ianuarie 2016 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.

Președinte, A______ D_____		Judecător, M_____ D_________ B______
	Grefier, I____ V_______ H_____

Red. AD/4 ex/02.02.2016

Jud. Fond.A. Z__________