Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE CIVILĂ Nr. 1599/2014

Ședința publică de la 05 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A__ E____ D______

Judecător G_______ S___

Judecător A__-M____ D_____

Grefier R_____ - A______ S____

Pe rol soluționarea recursului declarat de petentul P____ M______ F_____ domiciliat în București, sector1, Soseaua N______ T________, nr 163, ___________, ___________, împotriva sentinței civile nr 1101/18.09.2014, pronunțată de Judecătoria B____, în dosar nr XXXXXXXXXXXXX având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimat I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B____ cu sediul în B____, _____________________-10, jud B____.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este prim termen de judecată, recurs motivat și comunicat, după care ,

Instanța reține cauza spre soluționare .

T R I B U N A L U L

Asupra prezentului recurs civil se constată :

Prin plângerea înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX pe rolul Jud. Rm. Sărat, prin declinare de la Judecătoria B____ petentul P____ M______ F_____ a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx/11.05.2012, încheiat de IPJ B____, prin care a fost sancționat contravențional, în temeiul de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 cu 9 puncte amendă contravențională în cuantum de 630 lei și căruia i s-a aplicat sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006.

În motivarea cererii, petentul a arătat că în ziua de 11.05.2012 se deplasa la volanul autovehiculului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX pe DN2 E85, din direcția Rm. Sarat către B____, iar la km 136-200 m a fost înregistrat cu aparatul radar circulând cu viteza de 153/km/h. Procesul verbal ________, nr. xxxxxxx/11.05.2012, emis de IPJ B____ nu este completat sub aspectul poliței de asigurare și a valabilității acesteia.

Petentul a mai arătat că la rubrica „alte mențiuni”, agentul constatator este obligat sa consemneze obiecțiunile contravenientului, dar acesta în loc sa consemneze că nu recunoaște viteza consemnată și că nu este de acord cu cele consemnate în procesul verbal, a scris că a luat la cunoștință de conținutul procesului verbal de contravenție, însă refuză să facă mențiuni sau să-l semneze.

În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 112 și urm. C. proc. civ. și art. 15 și urm. din O.G. nr. 2/2001.

În drept, intimatul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 115-118 C. proc. civ. 1865.

IJP B____ a depus întâmpinare la data de 19.06.2012 la care a anexat o planșă foto, buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx/26.08.2011, atestatul operatorului radar A_______ I__ și istoricul abaterilor auto ale petentului.

Instanța a respins proba cu martorul V______ F________ ca nefiind utilă, la dosar existând înregistrarea radar a vitezei.

Urmarea probatoriului administrat , instanța de fond a reținut că , prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx/11.05.2012, încheiat de I.J.P. B____, petentul P____ M______ F_____ a fost sancționat contravențional, în temeiul de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 cu 9 puncte amendă contravențională în cuantum de 630 lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile pentru savarsirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, reținându-se în sarcina acesteia fapta de a fi condus la data de 11.05.2012, ora 16.15, pe DN2 E85, în afara localității Racovițeni, autoturismul marca Volkswagen, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX cu viteza de 153 km/h, abaterea fiind înregistrată și fotografiată cu aparatul radar Traffipax, __________-001/96, instalat pe autoturismul marca Dacia L____, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX aflat în regim de staționare.

Procesul-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx din data de 11.05.2012, încheiat de I.J.P. B____ nu a fost semnat de către petent, la rubrica corespunzătoare obiecțiunilor menționandu-se “Refuză să semneze”.

Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx din data de 11.05.2012, încheiat de I.J.P. B____, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu de către instanță.

Instanța a apreciat ca fiind neîntemeiate criticile de nelegalitate formulate de petent, acestea fiind susceptibile de sancționare prin intermediul unor nulități virtuale și relative, ceea ce presupune probarea de către petent a existenței unei vătămări concrete și efective a drepturilor acesteia, probe pe care petentul nu le-a făcut, în contextul în care acesta se prevalează de caracterul exclusiv formal al dispozițiilor legale din O.G. nr. 2/2001 a căror nerespectare o afirmă.

În ceea ce privește faptul că agentul constatator nu i-a consemnat petentului faptul că nu este de acord cu cele consemnate în procesul verbal de contravenție, nerecunoscând viteza consemnată, nefiind respectate dispozițiile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că petentul nu a probat existența unei vătămări concrete și efective a drepturilor acestuia.

În ceea ce privește lipsa semnăturii unui martor asistent de pe procesul verbal de contravenție instanța a constatat că petentul nu a probat existența unei vătămări concrete și efective a drepturilor acestuia, în condițiile în care petentul afirmă că a fost de acord cu semnarea procesului verbal de contravenție, dar cu consemnarea unor obiecțiuni, în sensul că nu este de acord cu viteza consemnată în procesul verbal.

Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite a apreciat în Decizia nr. XXII/19.03.2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007 că în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, potrivit căreia în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiuni ce sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului-verbal, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în nici un mod, ci doar relativă.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite a mai reținut că și în art. 19 din O.G. nr. 2/2001 sunt înscrise anumite cerințe specifice pe care trebuie să le îndeplinească, în anumite situații, procesul-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției, fără a se mai menționa că nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului.

Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.

Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".

În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

Referitor la critica de nelegalitate în sensul în care procesul-verbal de contravenție nu este completat corespunzător, sub aspectul poliței de asigurare și a valabilității acesteia, instanța a constatat că nu este incidentă vreo neregularitate în procesul-verbal contestat sub aspectul criticat de petent, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 C. proc. civ. în procesul verbal de contravenție se indică societatea de asigurări numai în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Astfel, referitor la sarcina probei, instanța se raportează la principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de C.E.D.O. în decizia data în Cauza H______ și alții c. României din data de 13 martie 2012. Curtea a reiterat că prevederile art. 6 parag. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții. Art. 6 parag. 2 din Convenție impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, în raport de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării (Cauza N_______ G_______ vs. România din 03.04.2012).

Prin raportare la jurisprudența menționată anterior, instanța a apreciat că sarcina probei revine petentului din prezenta cauză, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat, în condițiile în care probele propuse de organul constatator și administrate de instanță sunt apte să convingă instanța în privința existenței faptei contravenționale și a vinovăției petentului, în afara oricărui dubiu rezonabil. Acest principiu, aplicabil în prezenta cauză, este rezonabil și proporțional în raport cu prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, ca efect al garanțiilor art. 6 din CEDO, incidente în cauză, deoarece deplasarea (inversarea) sarcinii probei de la intimat către petent este posibilă în condițiile în care probatoriul propus de intimat și administrat de instanță are aptitudinea reală și efectivă de a produce acest rezultat.

Astfel, la momentul sesizării instanței cu plângerea contravențională, petentul beneficiază de o prezumție de nevinovăție integrală, iar în mod implicit sarcina probei nu îi incumbă acestuia, ci intimatului, care prin propunerea unui probatoriu care să fundamenteze constatările din procesul-verbal contestat dincolo de orice îndoială rezonabilă, determină deplasarea sarcinii probei în sfera petentului, pentru ca ulterior acest prim efect să determine unul mult mai energic, respectiv invalidarea prezumției de nevinovăție care a acționat în favoarea petentului, în măsura în care acesta nu reușește să contraprobeze, deși sarcina probei îi revenea.

Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a acuzării. D__ fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsită a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție și, cu atât mai mult, să-l facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcina probei. Hotărârea în Cauza A_____ c. României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de vinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 din Convenția Europeană. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase.

Potrivit art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 „Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.”

Instanța a mai reținut și incidența dispozițiilor art. 181 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 care stipulează că „In situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției potrivit modelului prevăzut în anexa nr.1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.”

instanța a constatat că fapta contravențională imputată petentului a fost constată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, în temeiul art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, fiind încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx din data de 11.05.2012, încheiat de I.J.P. B____ prin agentul constatator A_______ I__.

Astfel, stabilirea vitezei de rulare a autoturismului marca Volkswagen, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, pe DN2 E85, în afara localității Racovițeni s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu un cinemometru de control rutier, tip TRAFFIPAX SPEEDOPHOT, fabricație Germania, instalat pe autoturismul marca Dacia L____, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, iar deplasarea autoturismului a fost captată pe planșa foto depusa de intimat la dosar. Astfel, din buletinul de verificare metrologică, depus de intimat la dosarul cauzei, rezultă că mijloacele tehnice de constatare erau omologate și se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice.

În acest sens, conform buletinului de verificare metrologică înregistrat sub nr. xxxxxxx din data de 26.08.2011, depus de intimat la dosarul cauzei s-a efectuat verificarea metrologică pentru cinemometru de control rutier, tip TRAFFIPAX SPEEDOPHOT, fabricatie Germania, compus din antenă emisie-recepție, _________, modul de prelucrare-afișare, __________-001/96, montat pe autoturismul marca Dacia L____, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, cu mențiunea expresă că măsoară în regim staționar și în regim de deplasare, cu rezultatul admis, valabilitatea verificării fiind de un an.

Raportat la mențiunile cuprinse în buletinul de verificare metrologică, instanța a constatat că la data constatării faptei contravenționale imputate (11.05.2012), cinemometrul de control rutier, tip TRAFFIPAX SPEEDOPHOT, fabricație Germania era valabil verificat metrologic și omologat.

În continuare, în prezenta cauză, instanța a constatat că planșa fotografică prezintă într-o formă clară și evidentă pentru orice observator rezonabil, neexistând niciun dubiu în acest sens, autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX angajat în trafic. În acest sens, viteza de 153 km/h cu care rula autoturismul este menționată în partea superioară stânga a planșei fotografice (moment abatere datat 16 h, 15 min., 23 sec.) și este în mod evident stabilită și vizibilă. Din analiza probei cu planșa fotografică, instanța mai constată că toate mențiunile pe care aceasta le conține sunt în perfectă concordanță și se coroborează cu mențiunile procesului verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx din data de 11.05.2012, încheiat de I.J.P. B____.

În acest context instanța a constatat că planșa fotografică depusă de intimat îndeplinește în mod evident cerințele impuse de paragraful 3.5.1. din Norma de metrologie legală N.M.L. 021-05 din 23.11.2005, respectiv aceasta cuprinde mențiunea expresă referitoare la data și ora la care au fost efectuate măsurătorile (ora 16, min. 15, sec. 23), respectiv cuprinde mențiunea expresă referitoare la valoarea vitezei înregistrate la momentul abaterii (153 km/h). Față de aceste considerente instanța statuează că în raport de planșa fotografică nu există nici un dubiu serios și legitim în legătură cu eventuale omisiuni ale acesteia, dubiu care să poate justifica eficiența principiului in dubio pro reo în prezenta cauză.

De asemenea, instanța a constatat că intimatul a făcut dovada atestatului de operator radar al agentului constatator, în condițiile în care intimatul a depus la dosarul cauzei atestatul de operator radar al agentului constatator Ag. sef. pr. A_______ I__, operator SPEEDOPHOT, cu nr. xxxxx/31 din data de 15.09.2008 din care rezultă autorizarea și competența acestuia de a efectua constatările și măsurătorile specifice în această materie, fiind astfel îndeplinite cerințele stipulate de paragrafele 4.1-4.4 din N.M.L. 021-05 privind “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”.

În ceea ce privește susținerile petentului referitoare la incidența marjei de eroare de +/-3% a aparatului radar pentru viteze ce depășesc 100 km/h, conform art. 3.1.1 lit. b din Norma de metrologie legală privind măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor N.M.L. nr. 021-05 din 23.11.2005, instanța a reținut că cinemometrele care funcționează în regim staționar și în regim de deplasare a autovehiculului pe care sunt instalate (ipoteza incidentă în prezenta cauză), la viteze constatate peste valoarea de 100 km/h, pot avea o eroare maximă tolerată de +/-3%, conform art. 3.1.1. lit. b din N.M.L. nr. 021-05. Această eroare se stabilește în raport de diferite criterii tehnice și poate acționa atât în sens pozitiv, cât și în sens negativ, fiind deci posibil ca viteza de deplasare reală și absolută a petentului să fi fost mai mică (viteza constatată diminuată cu eroarea maximă admisă), dar și mai mare decât cea constatată de agentul constatator (viteza constatată la care se adaugă valoarea erorii maxime tolerate). Marja maximă de eroare tolerată putând avea simultan o dublă valență într-un caz dat, respectiv pozitivă și negativă, nu se poate reține în mod automat și implicit că viteza efectivă de deplasare a petentului era mai mică decât cea înregistrată și constatată, respectiv cea de 153 km/h și că procesul-verbal este netemeinic sub acest aspect, ci numai în mod coroborat cu alte mijloace de probă determinante în acest sens, deoarece viteza stabilită pe baza înregistrării radar efectuată la momentul constatării contravenției este criteriul fundamental în raport cu care se apreciază existența contravenției conform prevederilor legale incidente fiind evident că legiuitorul, atunci când a stabilit limitele legale de viteză admise, dar și gradul de depășire a vitezelor legale care întrunesc elementele constitutive ale diferitelor contravenții la regimul circulației rutiere s-a raportat inclusiv la marjele de eroare ale cinemometrelor.

De asemenea, față de existența acestor marje de eroare maximă tolerată și a efectelor acestora în planul răspunderii contravenționale, se procedează la verificarea metrologică, respectiv omologarea din punct de vedere tehnic a cinemometrelor de măsurare a vitezei, tip radar, proceduri care se raportează și la marjele de eroare menționate în N.M.L. nr. 021-05, aspect care constituie o garanție reală și efectivă a exactității valorilor de viteză constatate și, în consecință, a legalității stabilirii contravenției incidente. Astfel, în contextul în care marjele de eroare maximă tolerate au fost valorificate și li s-a dat eficiență în cadrul procedurilor de verificare metrologică și omologare tehnică a cinemometrelor de măsurare a vitezei, tip radar, sens în care a fost emis un certificat de verificare metrologică, care atestă conformitatea din punct de vedere metrologic a cinemometrului respectiv, revalorificarea acestora și acordarea de eficiență în cadrul procedurilor judiciare nu poate fi acceptată, sens in care acordarea de eficiență in concreto în cadrul procedurilor judiciare a marjelor de eroare expuse anterior ar reprezenta o veritabilă operațiune de interpretare prin adăugare la textul legal având în vedere scopul edictării acestora, ceea ce nu este permis.

Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că proba cu planșa fotografică depusă de intimat la dosarul cauzei probează, în afara oricărui dubiu rezonabil, situația de fapt descrisă și expusă în procesul-verbal de contravenție contestat, în ceea ce privește existența contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, în condițiile în care petentul nu a infirmat cele constatate și reținute în sarcina sa printr-un probatoriu fiabil și adecvat, care să aibă aptitudinea de a crea un dubiu serios asupra legalității și temeiniciei celor imputate prin procesul verbal contestat, simpla negare, în sensul inexistenței faptei contravenționale, neavând aptitudinea de a invalida procesul-verbal de contravenție contestat sub aspectul temeiniciei.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale principale aplicate, respectiv amenda contravențională în cuantum de 630 lei, conform art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, instanța a constatat legalitatea si temeinicia acesteia, având în vedere gradul de pericol social concret al faptei contravenționale săvârșite de petent pe care instanța o evaluează ca fiind unul semnificativ.

În acest sens, instanța a constatat că evaluarea gravității faptei contravenționale trebuie să se realizeze în funcție de circumstanțele reale și personale în care aceasta a fost săvârșita. În operațiunea de individualizare a sancțiunii, instanța s-a raportat la faptul că petentul a circulat cu viteza de 153 km/h pe DN2 E85, în afara localității Racovițeni, la ora 16, 15 min., 23 sec., existând un pericol potențial atât pentru viața, sănătatea și integritatea corporală ale petentului, cât și ale celorlalți participanți la trafic, prin crearea unor condiții favorabile producerii unor accidente de circulație, având in vedere faptul că viteza reprezintă una din cauzele principale în producerea accidentelor rutiere grave.

De asemenea, din istoricul abaterilor auto ale petentului P____ M______ F_____ rezultă ca a mai fost sancționat de 9 ori pentru depășirea vitezei legale in perioada 03.04.xxxxxxxxxxxxx11.

Prin urmare, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată, în cuantumul menționat, a fost în mod just și legal individualizată, fiind într-un raport de proporționalitate cu pericolul social concret al faptei având in vedere ansamblul împrejurărilor în care a fost comisă de către petent.

Împotriva sentinței a formulat recurs petentul P____ M______ F_____, care a criticat soluția pentru nelegalitate si netemeinicie solicitând admiterea recursului, si pe fond admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată.

În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere, considerând că amenda aplicată este suficientă, iar reținerea permisului de conducere produce grave consecințe asupra locului său de muncă.

În motivarea recursului, petentul a arătat că în mod greșit instanța de fond a înlăturat toate apărările pe care le-a formulat, atât cele referitoare la nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție cât și cele care vizau netemeinicia acestuia.

Susține că hotărârea este dată cu încălcarea si aplicarea greșită a legii, că, în mod greșit s-a reținut de prima instanță că au fost respectate condițiile de legalitate în ceea ce privește modul în care procesul verbal contestat a fost întocmit, întrucât acesta nu este semnat de un martor, fiind încălcate dispozițiile art 19 alin 1 din OG nr 2/2001, că procesul verbal este eliptic, planșa foto din punctul său de vedere, fiind insuficientă pentru dovedirea abaterii, că a înlăturat susținerile sale privind marja de eroare pe care o poate înregistra un aparat de verificare și măsurare a vitezei.

Intimatul IPJ B____ nu a formulat întâmpinare.

Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, inclusiv din oficiu, și a probelor administrate, în baza art 304 pct 9 si art 304 ind 1 cod procedură civilă, Tribunalul reține că recursul este nefondat, urmând a fi admis pentru considerentele care succed:

Tribunalul constată că recurentul a fost sancționat pentru o faptă contravențională încadrată de agentul constatator în prevederile ar 102 alin 3 lit e din OUG nr 195/2002, iar constatarea acestei fapte nu se poate face decât cu mijloace tehnice de măsurare a vitezei.

Potrivit art 109 alin 2 din OG nr 195/2002 constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatarea contravenției iar potrivit prevederilor art 121 alin 2 din Regulamentul de aplicare a OG nr 195/2002, aprobat prin HG nr 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză, stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologice.

Potrivit prevederilor art 181 din HG nr 1391/2006, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul

Pentru ca înregistrarea să fie folosită ca probă, potrivit prevederilor pct 3.5.1 din Norma de Metrologie legală 021-05-NML, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate,imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.

În cauză, se constată din examinarea dovezilor depuse de intimată că au fost respectate cerințele normelor sus menționate.

Planșa fotografică contestată de recurent că nu ar fi probă, îndeplinește cerințele legale menționate, fiind pus în evidență, în clar, nr de înmatriculare al autovehiculului, iar pe marginea planșei fotografice înregistrat cu culoare roșie, sunt menționate ora, data și viteza maximă, precum și numărul planșei.

Tribunalul apreciază că nu există vicii care să afecteze valabilitatea înregistrării vitezei de deplasare a autoturismului condus de recurent.

Referitor la critica recurentului precum că procesul verbal de constatare a contravenției este lovit de nulitate întrucât agentul constatator nu a respectat dispozițiile art 19 alin 1 din OG nr 2/2001, Tribunalul constată că nu este fondată.

Potrivit art 19 alin 1 din OG nr 2/2001 procesul verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre această împrejurare, care trebuie să fi confirmată de cel putin 1 martor.

În acest caz, procesul verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului si semnătura acestuia.

În legătură cu instituirea acestei obligații, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului verbal, este de observat, că în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă la art 19 alin 1 din OG nr 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în nici un mod, ci doar relativă.

Nulitățile absolute sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art 17 din OG nr 2/2001.

Fiind o nulitate relativă, recurentul trebuie să facă dovada vătămării sale ce nu se poate înlătura decât prin anularea acestui act, dovada pe care acesta nu a făcut-o.

Pe de altă parte, referitor la susținerea recurentului privind nulitatea procesului verbal determinată de lipsa semnăturii unui martor, Tribunalul reține că potrivit art 109 alin 2 și 3 din OUG nr 195/2002, republicată, în situația în care contravenția este constată cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate și verificate metrologic, procesul verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, fără a fi necesară confirmarea faptului de către un martor.

Astfel, Tribunalul apreciază că, „a fortiori”, dispoziția legală se aplică și în cazul în care contravenientul refuză să semneze.

În condițiile în care fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat și verificat metrologic, se reține că nu mai era necesară confirmarea refuzului recurentului de a semna procesul verbal de către un martor, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile OG nr 2/2001conform principiului legea specială se aplică cu prioritate față de legea generală.

Prin urmare, susținerea recurentului referitoare la lipsa unui martor nu este contrară dispozițiilor legale, iar procesul verbal este legal întocmit.

Recurentul a criticat soluția instanței de fond și sub aspectul interpretării greșite a dispozițiilor privind marja de eroare de +/-3 Km/h prevăzută de NML 021-05.

Tribunalul constată că instanța d fond a interpretat corect această susținere a recurentului, apreciind că în speță nu există nici un motiv pentru a se putea conchide că aparatul radar s-ar afla în situația susținută de recurent.

Atâta timp cât aparatul radar a fost verificat metrologic, nu este judicios a presupune că recurentul a circulat cu o viteză mai mică( sub 153 Km /h cât a fost depistat) această posibilitate fiind pur ipotetică în lipsa unor probe sau măcar a unor indicii concrete că aparatul de măsură a fost afectat de eroare maximă.

De altfel, această marjă de eroare poate fi reținută și în detrimentul recurentului, mergând și în sensul +3Km /h, și, prin urmare, această marjă de eroare nu poate constitui îndoială rezonabilă.

Referitor la solicitarea recurentului de a se înlocui sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere, considerând că amenda aplicată este suficientă, Tribunalul constată că este nefondată.

OUG nr 195/2002 prevede, în cazul săvârșirii faptei contravenționale ce se impută recurentului obligativitatea aplicării automate a pedepsei complementare a suspendării dreptului de a conduce.

Instanța apreciază că rațiunea pentru care legiuitorul a reglementat o aplicare automată de către agenții de constatare a acestei sancțiunii în cazul contravenției prevăzute de art 102 alin 3 lit e din OUG nr 195/2002 este aceea a pericolului ridicat pe care îl reprezintă pentru ceilalți participanți la trafic fapta de a circula cu + 50Km/h peste viteza maximă legală, aplicarea acestei sancțiunii complementare având un rol preventiv și abia în al doilea rând un rol punitiv.

Față de considerentele expuse, Tribunalul, în baza art 312 cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de petentul P____ M______ F_____ domiciliat în București, sector1, Soseaua N______ T________, nr 163, ___________, ________________________________ civile nr 1101/18.09.2014, pronunțată de Judecătoria B____, în dosar nr XXXXXXXXXXXXX având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimat I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B____ cu sediul în B____, _____________________-10, jud B____.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 05 Noiembrie 2014.

Președinte, A__ E____ D______	Judecător, G_______ S___	Judecător, A__-M____ D_____
	Grefier, R_____ - A______ S____

Red. A.E.D

Tehnored R.O. /2 ex/.24.11.2014.

Dosar fond –XXXXXXXXXXXXX

Judecătoria RM SĂRAT

Jud. fond – R_______ I____