Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 643

Ședința publică de la 21.03.2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – A_____ A____

JUDECĂTOR – I____ P_________

JUDECĂTOR – C_____ M_______

GREFIER – L_____ E____ A_____

Pe rol soluționarea recursului declarat de către recurentul C_______ A_____, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/09.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata S.C. U.C.M. REȘIȚA S.R.L., reprezentată de administrator judiciar V.F. Insolvență S.P.R.L.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul, reprezentat de avocat cu delegație de substituire la dosar, Dna D____ Zbîrcot și intimata, reprezentată de avocat cu împuternicire la dosar, Dna A____ A______ E__.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în dezbaterea recursului.

Apărătoarea recurentei solicită admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, apreciind că în mod eronat prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active, deși art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 îi conferă această calitate, având în vedere că este persoană interesată. În ce privește excepția lipsei de interes, afirmă că ea nu a fost pusă în discuția părților, așa cum impunea principiul contradictorialității care guvernează regulile procedurii civile. Susține că instanța de fond nu i-a dat posibilitatea de a formula apărări în ceea ce privește aspectul interesului, care a constituit elementul cheie în soluția pronunțată. Precizează că nicăieri în legea societăților comerciale nu este inserată o interdicție în ceea ce privește dreptul său în calitate de administrator de a ataca o hotărâre adoptată de A.G.A. care îi lezează dreptul de administrator, iar în situația în care teoria expusă de prima instanță în acest sens ar fi fost una corectă, cererea sa trebuia să fie privită ca fiind inadmisibilă, iar acest aspect ar fi trebuit pus în discuția părților.

Apărătoarea intimatei solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Susține că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active. Raporturile dintre administrator și societate sunt guvernate de dispozițiile referitoare la mandat, societatea având dreptul de a exercita dreptul de control asupra mandatarului său, care are obligația de a da socoteală despre modul în care și-a îndeplinit mandatul. Atât atribuția adunării generale de a descărca de gestiune administratorul, cât și cea de a porni acțiunea în răspundere împotriva administratorului se circumscriu dreptului de control al societății, iar exercitarea acestui drept nu deschide posibilitatea atacării hotărârii de către administrator, ci eventual a unei acțiuni în daune, dacă dreptul de control menționat a fost exercitat abuziv. De altfel, legea interzice administratorului, chiar dacă este acționar, potrivit art. 126 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, să voteze, în baza acțiunilor care le posedă, personal sau prin mandatar, descărcarea gestiunii sau o problemă în care persoana sau administrația lui ar fi în discuție. Ca atare, acești acționari, având în vedere prevederile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, nu pot ataca în justiție hotărârile privind administrația lor. Cum legea interzice astfel indirect dreptul acționarului-administrator să promoveze acțiunea în nulitate a unei hotărâri A.G.A. privind administrația societății, cu atât mai mult administratorii care nu dețin calitatea de acționar sunt lipsiți de calitate procesuală activă într-o asemenea acțiune. Or, reclamantul a deținut funcția de președinte al consiliului de administrație, mandatul său încetând la data de 24.08.2010, astfel încât nu se poate prevala de dispozițiile art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 pentru a înlătura efectele unei hotărâri a adunării generale în cadrul căreia s-a supus dezbaterii descărcarea gestiunii sale. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

C U R T E A

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. xxxxx/09.11.2012, Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamantul C_______ A_____, în contradictoriu cu pârâta S.C. U.C.M. REȘIȚA S.A., societate în insolvență, reprezentată prin administrator judiciar V.F. INSOLVENȚĂ S.P.R.L., ca fiind promovată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că a fost sesizată cu soluționarea unei cereri de anulare a Hotărârii nr. 36 a Adunării Generale a Acționarilor pârâtei din data de 21.02.2012, în care s-a decis descărcarea de gestiune pentru exercițiul financiar al anului 2010 a patru membri ai Consiliului de Administrație, nu însă și a altor doi, printre care reclamantul C_______ A_____.

În continuare, Tribunalul a evocat prevederile art. 132 alin. 2 și 3 din Legea nr. 31/1990 și a notat că dacă se invocă motive de nulitate absolută, cererea poate fi formulată de orice persoană interesată, aspect care determină calitatea procesuală activă.

Examinând însă cele două motive invocate de către reclamant – adoptarea unor decizii asupra unor puncte de pe ordinea de zi care nu au fost publicate în conformitate cu art. 117 alin. 6 din Legea nr. 31/1990 referitoare la menționarea explicită a ordinii de zi în convocator, dar și încălcarea art. 73 din aceeași lege, care consacră răspunderea solidară a administratorilor (aplicabil, în opinia sa, prin analogie și în caz de descărcare de gestiune) –, prima instanță a reținut că acestea nu sunt motive de nulitate absolută, ci de nulitate relativă, de vreme ce primul poate fi acoperit în condițiile art. 129 alin. 7 teza finală din lege, ambele motive raportându-se la texte care protejează interese particulare, iar nu generale.

În continuare, subliniind natura juridică de mandat a raporturilor dintre administrator și societate, dar și dreptul de control al societății asupra activității administratorului, Tribunalul a notat că exercitarea unui asemenea drept nu deschide posibilitatea atacării hotărârii de către administrator, ci eventual a unei acțiuni în daune, dacă dreptul de control a fost abuziv exercitat.

De altfel, prima instanță a reținut și că art. 126 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 interzice administratorului, chiar dacă este acționar, să voteze, în baza acțiunilor pe care le posedă, descărcarea gestiunii sau orice altă problemă în care administrația lui ar fi în discuție. Ca atare, a apreciat că acești acționari, având în vedere prevederile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, nu pot ataca în justiție hotărârile privind administrația lor.

Cum legea interzice astfel indirect dreptul acționarului-administrator să promoveze acțiunea în nulitate a hotărârii A.G.A. privind administrația sa, cu atât mai mult administratorii care nu dețin calitatea de acționar sunt lipsiți de calitate procesuală activă într-o astfel de acțiune. În acest sens, prima instanță a subliniat că mandatul reclamantului de președinte al Consiliului de Administrație a încetat la data de 24.08.2010, așa încât el nu se poate prevala de art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, pentru a înlătura efectele unei hotărâri a Adunării Generale în cadrul căreia s-a supus dezbaterii descărcarea gestiunii sale.

De altă parte, chiar dacă s-ar considera că reclamantul a invocat motive de nulitate absolută, instanța de fond a constatat că acesta nu a justificat calitatea sa de persoană interesată în sensul art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, întrucât era necesar a se proba existența unui interes concret, personal și legitim pentru a avea deschisă calea acțiunii în anulare, în sensul în care efectele nulității urmau să se răsfrângă asupra sa. Or, prima instanță a apreciat că un astfel de interes nu s-a dovedit.

De aceea, Tribunalul a admis excepția și a respins acțiunea, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentințe, C_______ A_____ a declarat recurs, prin care a solicitat casarea sa și trimiterea cauzei, spre rejudecare, primei instanțe.

În motivare, recurentul a arătat că sentința atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea legii; a invocat, astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

În dezvoltarea motivului de recurs, recurentul a apreciat că art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 îi conferă în mod indubitabil calitate procesuală activă, atât timp cât a invocat motive de nulitate absolută.

În combaterea argumentelor reținute de prima instanță, în sensul că motivele invocate ar fi de nulitate relativă, iar nu absolută, recurentul a susținut că nu posibilitatea acoperirii cauzei de nulitate determină o distincție între nulitatea absolută și cea relativă, deoarece există situații în care legea îngăduie acoperirea unor nulități absolute, cum este cazul nulității donației pentru vicii de formă, ce poate fi acoperită de succesorii defunctului. În realitate, recurentul afirmă că nulitatea este una virtuală, care devine incidentă când se încalcă prevederi imperative ale legii.

În ceea ce privește interesul său particular, recurentul a afirmat că prima instanță a examinat practic și excepția lipsei sale de interes, deși nu a invocat-o și nici nu a pus-o în dezbaterea contradictorie a părților, încălcându-i astfel dreptul la apărare.

În final, a mai arătat că niciun text legal nu prevede interdicția administratorului de a ataca o hotărâre A.G.A. care privește administrația sa, așa încât recurentul a apreciat că prima instanță a pronunțat sentința în baza unor argumente care forțează norma de drept, acoperind un vid legislativ cu propriile sale interpretări. Mai mult, în situația în care teoria expusă de către Tribunal ar fi fost una corectă, cererea sa ar fi trebuit calificată ca fiind inadmisibilă, iar un astfel de aspect ar fi urmat să fie pus în discuția părților, pe cale de excepție.

La data de 28.02.2013, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând actele dosarului, precum și sentința atacată, prin prisma motivului de recurs invocate, Curtea reține următoarele:

La data de 21.02.2012, a avut loc Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor S.C. U.C.M. REȘIȚA S.A., în care s-a decis descărcarea de gestiune pentru exercițiul financiar al anului 2010 a patru membri ai Consiliului de Administrație, nu însă și a altor doi, printre care recurentul.

Recurentul nu are calitatea de acționar la societatea intimată.

Potrivit art. 132 alin. 2 și 3 din aceeași lege, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței. Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată.

Examinarea acestor prevederi legale conduce către concluzia că, de regulă, legea recunoaște legitimare procesuală activă acționarilor care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței, iar când se invocă motive de nulitate absolută, oricărei persoane interesate.

În condițiile în care recurentul nu are calitatea de acționar, calitatea procesuală activă trebuie analizată prin verificarea măsurii în care acesta se încadrează în categoria persoanelor interesate la care se referă art. 132 alin. 3 din lege și, din perspectiva conținutului dispoziției legale mai sus evocate, această examinare pornește de la distincția care urmează a se face asupra motivelor de nulitate invocate, care vor fi calificate ca fiind unele de nulitate absolută ori relativă.

Recurentul a invocat două motive de nulitate, respectiv adoptarea unor decizii asupra unor puncte de pe ordinea de zi care nu au fost publicate în conformitate cu art. 117 alin. 6 din Legea nr. 31/1990 referitoare la menționarea explicită a ordinii de zi în convocator, dar și încălcarea art. 73 din aceeași lege, care consacră răspunderea solidară a administratorilor (aplicabil prin analogie, în opinia sa, și în ipoteza descărcării de gestiune).

Recurentul a arătat că nu posibilitatea acoperirii cauzei de nulitate determină o distincție între nulitatea absolută și cea relativă, deoarece există situații în care legea îngăduie acoperirea unor nulități absolute, însă Curtea subliniază că distincția între cauzele de nulitate absolută și cele de nulitate relativă operează în funcție de caracterul normei legale încălcate.

Invocarea nepublicării în convocator a unor chestiuni introduse pe ordinea de zi nu este reală, de vreme ce există deplină identitate între convocator și aspectele asupra cărora A.G.A. a adoptat hotărârea. De aceea, Curtea apreciază că recurentul nu se poate prevala de invocarea unui asemenea motiv, pentru a obține anularea unei hotărâri privitoare la lipsa aprobării descărcării sale de gestiune.

Iar considerentele primei instanțe referitoare la art. 73 din Legea nr. 31/1990 nu au fost criticate în recurs.

Pe de altă parte, în mod nefondat afirmă recurentul că instanța de fond a examinat și excepția lipsei sale de interes, deși nu a invocat-o și nici nu a pus-o în dezbaterea contradictorie a părților, încălcându-i astfel dreptul la apărare, precum și că niciun text legal nu prevede interdicția administratorului de a ataca o hotărâre A.G.A. care privește administrația sa.

În realitate, Curtea subliniază că interesul a fost examinat, ca parte integrantă a calității procesuale active, tocmai prin prisma verificării măsurii în care recurentul se încadra sau nu în categoria persoanelor interesate la care se referă art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, iar admiterea excepției a fost amplu motivată de prima instanță chiar prin referire la textele art. 132 alin. 2 și 3, chiar dacă niciun text legal nu prevede interdicția administratorului de a ataca o hotărâre A.G.A. care privește descărcarea sa de gestiune.

De altă parte, chiar dacă s-ar considera că reclamantul a invocat motive de nulitate absolută, instanța de fond a constatat că acesta nu a justificat calitatea sa de persoană interesată în sensul art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, întrucât era necesar a se proba existența unui interes concret, personal și legitim pentru a avea deschisă calea acțiunii în anulare, în sensul în care efectele nulității urmau să se răsfrângă asupra sa. Or, prima instanță a apreciat că un astfel de interes nu s-a dovedit, deoarece ca efect al eventualei nulități a hotărârii atacate, nu se poate considera că vătămarea afirmată de recurent, dedusă din neaprobarea descărcării de gestiune, ar fi înlăturată, atât timp cât pronunțarea asupra acestui aspect este tot o atribuție a Adunării Generale a Acționarilor.

Cum calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății, Curtea constată că în mod legal a apreciat prima instanță că recurentul nu are calitate pentru a ataca hotărârea A.G.A. din data de 21.02.2012, așa încât, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul C_______ A_____, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/09.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata S.C. U.C.M. REȘIȚA S.R.L., reprezentată de administrator judiciar V.F. Insolvență S.P.R.L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.03.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

A_____ A____ I____ P_________ C_____ M_______

GREFIER,

L_____ E____ A_____

Red. Jud. C.M./2 ex./03.06.2013

Jud. fond – L____ N_______ B____

Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă