R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXX

(Număr în format vechi 3320/2013)

DECIZIA CIVILĂ NR.496/R/2014

Ședința publică de la 17 februarie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: M____ C_______ S______

JUDECĂTOR: A______ S_____ V_____

JUDECĂTOR: F____ L_____ ȘALAR

GREFIER: V______ G___

Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurentul R____ C_______ împotriva Sentinței civile nr.5696 din 16.09.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații P______ I____, S.C. F_____ P___________ S.A. și M_________ S_________ CORP.

Dezbaterile au avut loc în cadrul ședinței publice din 10.02.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea pentru 17.02.2014, când a decis următoarele :

C U R T E A,

Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:

Prin sentința civilă 5696/16.09.2013, pronunțată în dosar nr.XXXXXXXXXXX Tribunalul București a admis excepția lipsei de obiect a cererii privind anularea hotărârilor nr. 1; 2; 8 și 9 /06.09.2010 a AGOA F_____ P___________ SA ; a respins cererea privind anularea acestor hotărâri ca rămasă fără obiect; a respins excepția lipsei de interes a cererii având ca obiect anularea hotărârilor AGEA nr. 3 și 4/06.09.2010 și a hotărârilor AGOA nr. 10, 11,12 și 13 /06.09.2010 ca neîntemeiată.

A admis excepția prescripției în ceea ce privește cererea având ca obiect anularea hotărârilor pentru nerespectarea actului constitutiv; a admis cererile de intervenție accesorie în interesul pârâtei formulat de intervenții P______ I____ ; a respins cererea în anulare formulată de reclamantul R____ C_______ ca prescrisă ; a respins cererea principală având ca obiect nulitatea hotărârilor AGEA nr. 3,4 și a Hotărârilor AGOA nr. 10,11,12 și 13 /06.09.2010 pentru motive de nulitate absolută ca neîntemeiată.

A obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 45 575,02 lei.

În soluționarea capătului de cerere având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată , prima instanță a reținut că pentru suma pretinsă pârâta a depus facturile fiscale nr. xxxxxx, nr. xxxxxx, nr. xxxxxx precum și extrasele de cont aferente .

A apreciat instanța că în cauză nu se impune reducerea onorariului de avocat , întrucât cauza a suferit numeroase amânări la solicitarea reclamantului , de asemenea a fost suspendată în temeiul art. 244 pct. 1 c.pr.civ. precum și faptul că valoarea pricinii nu poate fi apreciată ca derizorie prin raportare la obiectul său.

A fost reținută și atitudinea apărătorilor pârâtei care s-au prezentat la fiecare teren de judecată acordat în cauză.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul raportat la art. 304 pct. 9 c.pr.civ. criticând sentința sub aspectul respingerea cererii de reducere a onorariului de avocat și al obligării la plata integrală a sumei solicitate de către pârâtul F_____ P___________.

În esență s-a susținut că greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. 3 c.pr.civ.

S-a învederat că până la data de 09.04.2012 F_____ P___________ SA a fost reprezentat de o altă casă de avocatură, dată la care s-a dispus suspendarea judecății cauzei raportat la art. 244 pct. 1 c.pr.civ., societatea de avocatură în cauză reprezentând convențional pârâta cu începere de la 18.02.2013, astfel că onorariul perceput pentru 4 termene de judecată este exagerat.

S-a susținut că probarea cuantumului pretins cu înscrisuri doveditoare nu împiedică instanța raportat la art. 274 alin. 3 c.pr.civ. să diminueze cuantumul dacă îl apreciază nejustificat de oneros.

Ordonând o astfel de măsură instanța nu încalcă dispozițiile art. 30 Legea 51/1995 , diminuarea onorariului, având relevanță cu privire la posibilitatea de recuperare a sumelor avansate de parte pentru pregătire apărării neconstituind o imixtiune necuvenită în raporturile de drept privat stabilite între client și avocatul său.

De asemenea, s-a susținut că suma pretinsă este nejustificată și prin raportare la volumul de muncă prestat de societatea de avocatură, prevalându-se recurentul de practica CEDO în acest sens.

Prin întâmpinarea formulată la 06.02.2014 F_____ P___________ SA a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

În motivare s-a susținut că solicitarea reclamantului privind reducerea cheltuielilor de judecată este neîntemeiată, cheltuielile efectuate fiind rezonabile și reale raportat la complexitatea cauzei , a timpului și a volumului de muncă implicat precum și ținând seama de ineditul și dificultatea cazului,a intereselor societare ocrotite.

S-a subliniat , ca relevant în cauză , vechimea , reputația , experiența și notorietatea de care se bucură casa de avocatură ce a reprezentat interesele părții.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază recursul nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la dispozițiile legale incidente reține că potrivit art. 274 alin. 3 c.pr.civ. 1865 judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Din interpretarea art. 274 alin. 3 c.pr.civ. rezultă că legiuitorul impune necesitatea menținerii unui just echilibru între prestația avocațială și onorariu solicitat, cenzura instanței urmând a fi efectuată prin prisma proporționalității cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.

În analizarea realității cheltuielilor pretinse cu titlul de onorariu de avocat rezultă astfel că nu este determinant exclusiv numărul de ore prestate cât complexitatea activității avocațiale , aspect subiectiv care , care impune luarea în considerare a nivelului de pregătire juridică și experiență al avocatului.

Relevantă în soluționarea cauzei este practica constantă CEDO potrivit căreia o parte nu poate obține rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care se stabilește caracterul real , necesar și rezonabil al acestora( v.Cauza Cemiyyeti și Israilov contra Azerbaidjanului 2009).

Din probatoriul administrat, precum și din actele dosarului a rezultat că societatea de avocatură a preluat cauza la 18.02.2013 asigurând apărarea Fondului P___________ SA față de acțiunea reclamantului având ca obiect anularea Hotărârilor AGOA și AGEA F_____ P___________ din data de 06.09.2010, cu excepția hotărârii nr. 14 / 06.09.2010.

Reclamantul a susținut nulitatea 13 Hotărâri AGEA și AGEOA privind modificarea actului constitutiv, numirea , în calitate de administrator unic a _________________________________ la tranzacționare a _________________________ la B____ de Valori București și pe piețele internaționale de instrumente financiare; autorizarea de principiu a societății de administrare pentru luarea de măsuri în vederea dobândirii propriilor acțiuni de către fond; revocarea membrilor Consiliului de Supraveghere și ai Directoratului; numirea în calitate de membri ai Comitetului Reprezentanților a unor persoane; stabilirea nivelului remunerației membrilor Comitetului Reprezentanților; aprobarea modelului contractului de mandat ce urma a fi semnat de Comitetului Reprezentanților; împuternicirea unui reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice pentru semnarea contractului de mandat în numele acționarilor; aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli rectificat pentru anul 2010; aprobarea repartizării profitului net pentru anii financiari 2008 – 2009.

Complexitatea cauzei rezultă cu evidență atât relativ la obiectul cererii cât și prin raportare la calitatea apărării , din cuprinsul întâmpinării formulate, al notelor de ședință și al concluziilor scrise reieșind că pregătirea apărării a presupus analizarea tuturor documentelor administrate de reclamant, a tuturor hotărârilor atacate, a fiecărui motiv de nulitate în parte, purtând asupra nerespectării condițiilor legale și statutare pentru realizarea convocării, nerespectarea dreptului acționarilor la informare, numirea unui organ de conducere, nerespectarea normelor din domeniul pieții de capital referitor la condițiile de fond ale procurii necesare exercitării dreptului de vot prin corespondență.

A mai rezultat că în pregătirea apărării societatea de avocatură a consultat amănunțit și sintetizat doctrina și jurisprudența în materie.

Prin note de ședință au fost invocate excepții peremptorii admise de instanță.

De asemenea, au fost depuse la dosarul cauzei concluzii scrise prin care s-a realizat o prezentare punctuale a problemelor în divergență precum și a problemelor de drept ce necesitau a fi soluționat.

Reține ca pertinente și susținerile referitoare la natura, noutatea și dificultatea cazului raportat la criticile formulate prin cererea de chemare în judecată, precum și importanța intereselor societare afectate prin formularea cererii în anularea Hotărârilor AGEA .

Din cele mai sus reținute decurge caracterul necesar al cheltuielilor, în pronunțarea soluției instanța de judecată reținând ca întemeiate atât excepțiile invocate de pârâtă prin apărător cât și argumentele invocate în apărare, rezultând că activitatea desfășurată de avocat a contribuit în mod categoric la soluționarea favorabilă a cauzei.

În consecință, întemeiat instanța a apreciat că în cauză nu se impune diminuarea onorariului de avocat , cheltuielile efectuate fiind reale, necesare , rezonabile și dovedite.

În consecință, constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 c.pr.civ. raportat la art. 312 alin. 1 c.pr.civ. apreciind legală sentința atacată , sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art. 274 alin. 3 c.pr.civ. va reduce cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat, solicitate în recurs de la 12 448,71 lei la 5000 lei, apreciind că raportat la complexitatea pricinii și la munca efectiv prestată suma pretinsă este mult prea oneroasă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurentul R____ C_______ împotriva Sentinței civile nr.5696 din 16.09.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații P______ I____, S.C. F_____ P___________ S.A. și M_________ S_________ CORP., ca nefondat.

Obligă recurentul la plata cheltuielilor de judecată, onorariu de avocat în cuantum de 5.000 lei către intimatul F_____ P___________.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

M. C. S______ A. S. V_____ F. L. ȘALAR

GREFIER,

V. G___

Red.S.M.C./24.02.2014