DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI

SECȚIA A II-A (fosta a IX-a)– C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 3101

Ședința publică din data de 03.12.2015

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE : L____ A_____

JUDECĂTOR : S____ V________

GREFIER : I______ D______ C____

Pe rol, soluționarea apelului declarat de apelanta H___ C____ CLEANING SRL împotriva sentinței civile nr. 3353/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ BUCUREȘTI, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei de ședință, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată faptul că la data de 27.11.2015 apelanta a solicitat amânarea judecății în vederea angajării unui apărător ales, după care:

Instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței pentru o nouă strigare, în ordinea listei, conform dispozițiilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

La a doua strigare, în ședință publică, au lipsit părțile.

Deliberând asupra cererii de amânare formulată de apelantă, tribunalul urmează a o respinge ca neîntemeiată, raportat la data citării, aceasta parte având suficient timp pentru angajarea unui apărător ales în vederea pregătirii apărării. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

T R I B U N A L U L

Prin sentința civilă nr. 3353/10.03.2015 Judecătoria Sectorului 3 a respins plângerea formulată de contestatoarea H___ C____ CLEANING SRL în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ.

Instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx/31.05.2014, petenta a fost sancționată contravențional pentru neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate clienților, cu amendă în cuantum de 10.000 lei, pentru încălcarea dispozițiilor art.10 lit. b din OUG 28/1999 și cu aplicarea măsurilor complementare de confiscare a sumei de 1075,42 lei și suspendare a activității unității pe o perioadă de 3 luni, reținându-se ca, in data de 31.05.2014 inspectorii antifraudă din cadrul DRAF București au efectuat un control operativ inopinat și prin sondaj la punctul de lucru al petentei iar ca urmare a verificărilor efectuate s-a constatat o diferență în plus de 212,42 lei si respectiv suma de 863 lei, față de raportul X al casei de marcat și monetarul întocmit pentru încasările din ziua respectivă(anexa I). De asemenea s-a reținut ca din verificarea bonurilor emise de bucătărie s-a constatat un nr. de 29 de comenzi care nu se regăsesc in raportul de vânzări emis la momentul controlului, valoarea acestora fiind de 863 lei.

Se retine ca in ceea ce privește bonurile de comandă care nu au fost regăsite în Raportul de vânzări emis la data de 30.05.2014, ora 22:47, nu se poate lua în considerare justificarea petentei și anume că existau mese încă deschise, la fel și masa de protocol, întrucât bonurile de comandă erau emise pe parcursul întregii zile, începând de la ora 11:13 din dimineața zilei respective(anexa 3 fila 52).

Acest proces verbal a fost semnat de reprezentatul petentei, fără nici o obiecțiune la rubrica „alte mențiuni”, precizându-se ca se vor formula ulterior.

S-a reținut că petenta nu a făcut dovada susținerilor sale iar procesul verbal este legal și temeinic.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel contestatoarea solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate, admiterea plângerii.

În motivarea apelului susține că nu se face vinovată de săvârșirea faptei, la punctul de lucru unde a fost efectuat controlul nu era obligatorie emiterea de bonuri fiscale, atât timp cât mesele la care se aflau clienți nu erau închise, așa cum rezultă și din declarațiile martorilor pe care instanța de fond le-a înlăturat ca fiind subiective. Instanța de fond a făcut o interpretare eronată a situație de fapt și a normelor legale aplicabile.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate din oficiu, tribunalul reține următoarele:

În mod corect instanța de fond a apreciat că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzută de art.10 lit. b din OUG 28/1999, controlul efectuat la societate respectând dispozițiile OUG 91/2003 iar susținerile apelantei nu au fost dovedite prin nici un mijloc de probă administrat în cauză.

Tocmai neglijența angajatului societății prin prestarea de servicii și neemiterea de bonuri fiscale îi este imputată acesteia în calitate de angajator.

Textul de lege aplicabil în speță și anume art. 10 lit. b din OUG 28/1999 se referă la emiterea de bonuri fiscale pentru prestarea de servicii neexistând posibilitatea invocată de petentă de a presta servicii pentru care a încasat sume de bani fără a emite bonuri fiscale. Fapta pentru care a fost sancționată petenta nu se referă la cuantumul sumei găsite ca și diferență în plus între suma reprezentând monetarul întocmit și suma pentru care s-au emis bonuri fiscale în data controlului ci la prestarea de servicii către clienți fără a emite bonuri fiscale pentru plata acestor servicii.

Aspectul la care face referire petenta privind înlăturarea declarației martorilor nu este relevant în cauză întrucât instanța de fond nu a ținut cont de declarațiile martorilor apreciind că împrejurările ce se doresc a fi dovedite cu acest mijloc de probă pot fi dovedit prin proba cu înscrisuri. Faptul care se dorea a fi dovedit și anume eliberarea de bon fiscal în prezența unor persoane putea fi dovedit într-adevăr cu înscrisuri, în concret chiar bonul fiscal. Martorii la care face referire petenta nu reprezintă în aceste condiții un mijloc de probă concludent și pertinent pentru elucidarea acestui aspect. În acest sens nu poate fi reținută susținerea petentei precum că i s-a încălcat dreptul la apărare atât timp cât instanța i-a încuviințat proba cu înscrisuri.

În speță petenta nu a făcut dovada cu înscrisuri privind înregistrarea în casa de marcat a sumei de 1075,42 de lei, la dosar nefiind depus nici un bon fiscal prin care să se facă dovada acestui fapt.

Petenta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 10 lit. b în sensul că a prestat servicii și a vândut produse pentru suma menționată în procesul verbal pentru care nu a eliberat bonuri fiscale. Fapta contrarie nu putea fi dovedită decât prin bonuri fiscale eliberate pentru suma respectivă în aceeași zi de către societate, anterior controlului.

În raport de pericolul social al faptei constând în eludarea dispozițiilor legale care stabilesc obligația în sarcina comercianților de a emite bonuri fiscale la momentul tranzacționării, prejudiciind astfel bugetul de stat, sancțiunea aplicată petentei, amenda în cuantum de 10.000 lei prevăzută de textul legal este suficientă pentru a realiza funcțiile educativă și preventivă a sancțiunii contravenționale.

Pentru aceste considerente tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelanta H___ C____ CLEANING SRL cu sediul în București, ____________________, ______________________, _____________________, împotriva sentinței civile nr. 3353/10.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ BUCUREȘTI cu sediul în București, _____________________, sector 5, ca nefondat.

DEFINITIVA.

Pronunțată în ședința publică din 03.12.2015.

Președinte Judecător

L____ A_____ S____ V________

Grefier

C____ I______ D______

Red/thred. jud. S.V.

2 ex/-----------.

Judecătoria Sectorului 3 București/jud. fond N_______ C______