Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL A___ I____

SECTIA I CIVILA

DECIZIA CIVILĂ Nr. 172/2016

Ședința publică de la 11 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ M____ C______

Judecător A__ Doriani

Grefier S_____ L____

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul S_______ M________ B___ împotriva sentinței civile nr. 287/11.02.2015 pronunțată de Tribunalul A___ – Secția civilă în dosar civil nr. XXXXXXXXXXXXX.

Mersul dezbaterilor și concluziile părții prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din 04 februarie 2016 prin care s-a dispus amânarea pronunțării la această dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL,

Asupra apelului civil de față:

Prin sentința civilă nr.287/11.02.2015 pronunțată de Tribunalul A___- Secția Civilă în dosar civil nr. XXXXXXXXXXXXX s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta P______ O______ I____ în contradictoriu cu pârâtul S_______ M________ B___ și în consecință :

S-a constatat că perioadele 05.09.xxxxxxxxxxxxx05, 06.09.xxxxxxxxxxxxx09 și 02.09.xxxxxxxxxxxxx10 cât reclamanta a lucrat cu contract individual de muncă în străinătate constituie vechime în muncă.

A fost obligată pârâtă să recunoască și să acorde reclamantei sporul de vechime corespunzător prin luarea în considerare și a vechimii în muncă pentru perioada 05.09.xxxxxxxxxxxxx10 începând cu data de 19.08.2013.

S-a respins, în rest, acțiunea.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Pentru a hotărî, astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta P______ O______ I____ a fost angajată pe perioadă determinată de doi ani, la __________________. Coop. Socială a R.I., în intervalul 5.09.2003– 5.09.2005, astfel cum rezultă din înscrisul oficial intitulat „Comunicare de angajare efectuată în data de 5.09.2003” emis de Centrul pentru angajare ex Scica din Legnano – Italia și din înscrisul eliberat de angajator privind încetarea raportului de muncă(f. 16, f. 22)

Ulterior, reclamanta a încheiat alte două contracte de muncă, cu Cooperativa Socială Quadrifoglio S.C.-ONLUS (f.18) pentru perioada 6.09.2005–ianuarie 2009 și respectiv cu Cooperativa Socială „Grupo Vita S_____” pentru perioada 2.09.2009–14.10.2010. (f. 22 și 23)

Începând cu data de 8.05.2012, reclamanta a devenit salariata Spitalului M________ B___, în baza contractului individual de muncă înregistrat în registrul general de evidență a salariaților sub nr.1706/8.05.2012, modificat prin actul adițional nr. 411/25.10.2012, pe perioadă determinată, în intervalul 8.05.2012 – 1.02.2013, iar, începând cu data de 7.02.2013, reclamanta a devenit angajata pârâtului, în baza contractului individual de muncă nr.1734/6.02.2013, pe perioadă nedeterminată, părțile convenind ca în salariul de bază lunar brut să fie inclus și un spor de vechime de 5%. (f. (f. 34 – 36, 42, 44 – 45)

La data de 19.08.2013 reclamanta s-a adresat angajatorului cu o cerere privind acordarea drepturilor salariale și a sporurilor cuvenite, aferente perioadei 5.09.2003–1.11.2010, anexând dovezi privind vechimea sa în muncă realizată în baza contractelor individuale de muncă încheiate în Italia (f. 89), însă abia după data de 14 iulie 2014 – data promovării acțiunii – angajatorul a emis Decizia nr. 163/22.09.2014, prin care a constatat că munca desfășurată de reclamantă în străinătate în perioada 5.09.2003–14.10.2010 constituie vechime în muncă și în consecință, a recalculat sporul de vechime în muncă ținând seama și de această perioadă.

Cu toate acestea, s-a dispus acordarea sporului de vechime recalculat doar începând cu data de 01.09.2014, fără a se arăta motivele pentru care cererea reclamantei nu a fost admisă de la data solicitării dreptului. (f. 94)

Așa fiind, având în vedere și dispozițiile art. 16 alin. 4 din Codul muncii acțiunea precizată a fost admisă în parte, în sensul obligării pârâtului acorde reclamantei sporul de vechime în muncă corespunzător, prin luarea în considerare și a vechimii în muncă pentru perioada 05.09.xxxxxxxxxxxxx10, începând cu data de 19.08.2013.

În temeiul art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, a fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei, a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, justificat cu chitanțele nr. 65, 75/2014.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel la data de 29.10.2015 pârâtul S_______ M________ B___ solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată și lipsită de obiect.

În expunerea de motive, apelantul arată că a recunoscut intimatei perioada lucrată în străinătate ca fiind vechime în muncă prin Decizia nr.163/22.09.2014.

Consideră sentința instanței de fond ca fiind neîntemeiată raportat la obligarea apelantului de a recalcula acest spor de vechime începând cu data de 19.08.2013, data la care reclamanta a cerut acest spor.

După cum a arătat la instanța de fond, reclamanta a formulat o cerere prin care a solicitat sporurile pentru perioada 05.09.xxxxxxxxxxxxx10, la care a atașat copii după 3 acte în limba italiană traduse, acte care, însă, nu erau lizibile, nu se vedea ștampila autorității italiene emitente, astfel încât nu au putut fi verificate susținerile reclamantei.

Deși s-a solicitat reclamantei să depună certificatul privind cariera de asigurat eliberat de Casa de Pensii A___, deoarece prin acest formular se dovedea perioada în care reclamanta a lucrat în străinătate, fără alte acte doveditoare până la primirea acțiunii reclamantei la data de 11.09.2014, aceasta nu a mai depus nici un act pentru recalcularea sporului.

Arată apelantul că reclamanta a depus în instanța de fond o mulțime de acte doveditoare, pe când prin cererea din 19.08.2013 a comunicat doar 3 copii de contracte de muncă, din care nu rezultă întreaga perioada solicitată de reclamantă ci doar faptul că a încheiat 3 contracte de muncă, fără a exista și dovada încetării acelor contracte.

În plus, solicită instanței a se constata faptul că reclamanta a solicitat acordarea sporului pentru perioada 05.09.xxxxxxxxxxxxx10, însă în instanța a obținut acordarea sporului pentru perioada 05.09.xxxxxxxxxxxxx10; aceasta fiind perioada dovedită ca fiind efectiv lucrată în străinătate de reclamanta.

Mai arată apelantul că, în baza actelor depuse de reclamantă nu avea cum să-i acorde sporul de vechime solicitat, spor care a fost dovedit doar în instanță.

Pentru a dovedi că a fost de bună credință, apelantul arată că odată ce a primit actele comunicate de instanță la data de 11.09.2014, a emis Decizia nr.163 prin care i-a recalculat reclamantei sporul de vechime, însă nu putea să îl acorde de la data cererii inițiale, atât timp cât aceasta nu a fost dovedită, iar timp de un de zile reclamanta nu a mai depus nici un act în susținerea pretențiilor sale.

Prin urmare, consideră apelantul că a procedat corect la recalcularea sporului de vechime de la momentul în care a primit toate actele doveditoare. Consideră că nu este culpa sa în neacordarea sporului de la data de 19.08.2013 având în vedere că reclamanta nu și-a dovedit susținerile nici la acea dată și nici ulterior.

În condițiile în care a recunoscut reclamantei ca fiind vechime în muncă perioada 05.09.xxxxxxxxxxxxx05, 06.09.xxxxxxxxxxxxx09 și 02.09.xxxxxxxxxxxxx10 acest capăt de cerere consideră că a rămas fără obiect.

Raportat la celălalt capăt de cerere admis parțial de instanță, consideră că a procedat legal, având în vedere că doar în instanță au fost aduse toate actele doveditoare.

În drept: art.466 și urm. Cod de procedură civilă, HG. nr. 850/2002.

Intimata P______ O______ I____ a depus întâmpinare în această fază procesuală prin care solicită respingerea apelului ca nefondat, reiterând susținerile din fața primei instanțe în sensul că a dovedit vechimea în muncă cu contractele de muncă din Italia depuse încă de la angajare și ulterior atașate cererii din 19.08.2013. (f.16)

Apelantul S_______ M________ B___ a depus răspuns la întâmpinare solicitând respingerea susținerilor intimatei deoarece din actele depuse de aceasta nu reieșea perioada în care lucrat în străinătate. (f.22)

CURTEA, verificând, potrivit art.479 din Noul Cod de procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, reține următoarele:

Apelul este nefondat.

Potrivit art.16 alin.(4) din Codul Muncii „munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă”.

În speță, așa cum corect a reținut prima instanță, reclamanta a făcut dovada activității prestate în temeiul unor contracte de muncă, în străinătate (Italia), pe perioada în discuție, cu actele traduse atașate solicitării de acordarea a sporului aferent din data de 19.08.2013 (f.89-95).

În instanța de fond, contrar susținerilor apelantului, nu s-au depus alte acte doveditoare ale vechimii în muncă, în discuție fiind tot cele trei contracte de muncă, atașate cererii din data de 19.08.2013; contracte din care reiese perioada lucrată după cum urmează: 05.09.xxxxxxxxxxxxx05, contractul fiind încheiat cu __________________. Coop. Socială a R.L. pe o perioada determinată de 2 ani începând cu data de 05.09.2003 (f.90); 06.09.xxxxxxxxxxxxx09, contractul fiind încheiat cu Cooperativa Quadrifoglio pe o perioada nedeterminată începând cu 06.09.2005 (f.91) și finalizându-se la data de 01.09.2009, având în vedere că de la data de 02.09.2009, se încheie un alt contract de muncă cu un alt angajator; 02.09.xxxxxxxxxxxxx10, contractul fiind încheiat cu Congregazione Suore Carita’ S Capitanio E V. Ger, (f.92,93) tot pe o perioadă nedeterminată, încetând la data de 14.10.2010 prin demisia salariatului (menționată pe înscrisul depus la f.23).

În situația în care pârâtul aprecia că aceste acte nu ar fi fost lizibile sau suficient de clare, așa cum a susținut în instanță, avea posibilitatea să solicite clarificării sub acest aspect reclamantei. Or, prin adresa înregistrată sub nr. 3595/30.09.2013 apelantul solicită reclamantei dovedirea vechimii în muncă cu certificatul privind cariera de asigurat eliberat de Casa de Pensii A___, fără a face nici o referire la faptul că nu poate stabili vechimea în muncă în baza contractelor de muncă depuse.

Or, copiile traduse ale contractelor de muncă sunt probe suficiente a prestării activității în baza unui raport juridic de muncă, cu consecința recunoaștere vechimii în muncă pentru perioadele reieșite de aceste contracte de muncă și justificării cererii de acordare a sporului legal.

De menționat că, apelantul a emis Decizia nr. 163/22.09.2014 prin care a recunoscut reclamantei ca fiind vechime în muncă în perioada 05.09.xxxxxxxxxxxxx05, 06.09.xxxxxxxxxxxxx09 și 02.09.xxxxxxxxxxxxx10 numai după acționarea în instanță și așa cum s-a reținut mai sus având în vedere mențiunile din cele trei contracte de muncă, fără a fi adusă nici o probă suplimentară acestor mențiunii.

Faptul că efectiv s-a probat ca fiind vechime în muncă o perioadă mai scurtă decât cea solicitată de reclamantă prin cererea inițială nu are nici o relevanță juridică, angajatorul având obligația de acorda sporul de vechime așa cum rezulta din înscrisurile justificative depuse de reclamantă cu ocazia solicitării.

Față de cele ce preced, Curtea, constată că în mod corect prima instanță a stabilit data acordării sporului de vechime la care este îndreptățită reclamanta urmare a activității desfășurate în străinătate în baza contractelor de muncă ca fiind data cererii-19.08.2013, dată la care salariatul a depus angajatorului înscrisurile doveditoare în acest sens.

(continuarea deciziei civile nr. 172/11.02.2016 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX)

Urmare a respingerii apelului, în baza art.453 din Codul de Procedură Civilă va fi obligat apelantul la plata în favoarea intimatei a sumei de 1000 lei cu

titlu cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariu avocațial probat cu chitanța depusă la fila 27.

Pentru aceste motive,

În numele legii

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul S_______ M________ B___ împotriva sentinței civile nr. 287/11.02.2015 pronunțată de Tribunalul A___ – Secția civilă în dosar civil nr. XXXXXXXXXXXXX.

Obligă apelantul S_______ M________ B___ să plătească intimatei P______ O______ I____ suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2016.

Președinte, M_____ M____ C______		Judecător, A__ Doriani
	Grefier, S_____ L____

Red./tehnored.AD/16.02.2016

LS/4ex/16.02.2016

Jud.fond: S.I___