R O M Â N I A

TRIBUNALUL S____

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Date cu caracter personal

Nr. operator: 2516

DECIZIA CIVILĂ NR. 1226

Ședința publică din data de 20 decembrie 2013

Completul compus din:

Președinte: K____ M_____, președinte Tribunal

Judecător: L____ M_____

Judecător: D_____ G_____, președinte secție civilă

Grefier: M____ L_____-M____

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta S.C. C__ S_______ Z____, cu sediul în Z____, _______________________. Lira Cristal, ____________, jud. S____, împotriva sentinței civile nr. 2715/14.10.2013, pronunțată de Judecătoria Z____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă avocat S__ M_____, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar (fila 18), lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul nu este timbrat.

Verificându-și competența potrivit dispozițiilor art. 159¹ Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă în soluționarea prezentei cauze cu care a fost legal învestită.

Reprezentanta recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și împuternicire avocațială, precum și o sentință prin care s-a soluționat o cerere similară.

Întrebată fiind de instanță dacă mai are alte cereri, probe ori excepții de invocat, reprezentanta recurentei solicită instanței să pună în vedere executorului judecătoresc să înainteze întreg dosarul execuțional, întrucât cel depus la dosarul cauzei nu este complet.

Instanța învederează că la momentul acvirării, ultimul act din dosar avea data de 6 iunie.

La întrebarea instanței dacă consideră că mai sunt și alte acte care ar avea înrâurire asupra soluționării cauzei, reprezentanta recurentei răspunde că nu are cunoștință despre aceasta și va lua de bună-credință ceea ce s-a depus, având în vedere că este și în original.

Reprezentanta recurentei apreciază că în prezenta cauză calea de atac este apelul și nu recursul, solicitând instanței recalificarea căii de atac.

După deliberare, instanța respinge excepția de recalificare a căii de atac, în prezenta cauză calea de atac fiind recursul și completul este legal constituit.

Având cuvântul în susținerea recursului declarat, reprezentanta recurentei solicită, în principal, admiterea recursului, desființarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței atacate și pe cale de consecință admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.

Cu privire la motivarea în drept a cererii formulate de către reclamantă se susține către instanța de fond că aceasta nu a fost întemeiată în mod corect, întrucât calea de urmat era cea prevăzută de Codul de procedură civilă, mai exact prevederile art. 399. Reprezentanta recurentei consideră că în această fază este aplicabilă Legea nr. 188/2000, respectiv dispozițiile art. 56 alin. 2.

Spune acestea având în vedere chiar susținerile instanței de fond și anume, că art. 56 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 se referă atât la acte de executare cât și la orice alte acte îndeplinite de către executorul judecătoresc. Astfel, cu toate că se reține că alin. 1 se aplică tuturor actelor emise, instanța apreciază în mod eronat că alin. 2 vizează alte acte decât cele de executare.

Instanța a mai reținut că, având în vedere că recurenta a fost asistată de către un avocat, nu trebuia să pună în discuția părților întemeierea în drept sau motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată. Reprezentanta recurentei apreciază că nu este așa, întrucât art. 129 alin. 3 și 4 nu face distincție dacă părțile sunt asistate sau nu de avocați și spune că instanța trebuie să stăruie în aflarea adevărului și să pună în dezbaterea părților orice împrejurare de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinare.

Cu privire la starea de fapt, arată că s-a formulat o cerere de executare în baza unui contract de împrumut încheiat în 2006. În baza acestei cereri de executare s-a înscris în CF xxxxx- C1-U1 Z____ o somație în data de 22.09.2008.

Împotriva actelor de executare s-a formulat o contestație la executare și o cerere de suspendare a executării silite. A fost admisă cererea de suspendare a executării silite, până la soluționarea contestației.

Contestația a fost respinsă în mod irevocabil de către Curtea de Apel Cluj, motiv pentru care recurenta a apreciat că se impune continuarea actelor de executare în dosarul execuțional nr. 669/2008 și au făcut din anul 2009 până în anul 2013 diferite cereri de stăruință la care nu au primit răspuns. Într-un final, în iunie 2013 li s-a răspuns motivat de faptul că în acest CF există un contract din 2004 și o ipotecă din același an, și prin urmare nu poate fi continuată această executare silită, întrucât contractul pe care recurenta solicita să fie executat este din 2006.

Acel contract, așa cum și instanța de fond a reținut, a fost executat, părțile și-au îndeplinit toate obligațiile din contract, prin urmare acel contract de ipotecă nu mai este în ființă. Acest fapt rezultă din contractul de împrumut încheiat în 2006, în care se prevede că se stinge primul contract și se încheie un alt contract, fără menținerea dreptului de ipotecă. Prin urmare, acest drept de ipotecă nu mai există.

Ulterior cererii recurentei de executare s-a înscris această somație, în 2008. Apoi, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare între debitor și familia M_______ prin care s-a vândut imobilul.

Având în vedere că somația era înscrisă în CF, era opozabilă erga omnes, contractul de vânzare-cumpărare încheiat ulterior nu poate fi opozabil recurentei.

Din extrasul CF rezultă că în data de 22.09.2008 a fost înscrisă somația de plată și ulterior în 2009 a fost înscris în baza unei hotărâri judecătorești dreptul de proprietate al familiei M_______. Mai mult decât atât, familia M_______ a fost de acord să plătească acest credit. Există la dosarul execuțional mai multe convenții care au fost încheiate, unele cu participarea recurentei, altele fără participarea acesteia.

Ultima somație de plată este din 22.09.2008.

Motivul pentru care executorul judecătoresc refuză executare nu este pentru că ar exista acel contract de ipotecă, ci spune că a existat un contract de împrumut în 2004.

Se poate vedea că titlul executoriu în baza căruia s-a început executarea este contractul din 2006 și nu cel din 2004.

Executarea silită a fost cerută în baza somației, iar nu în baza contractului de ipotecă.

Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.

Socotindu-se lămurită, instanța reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Prin sentința civilă nr. 2715/14.10.2013a Judecătoriei Z____ s-a respins cererea de chemare in judecata formulata de către reclamanta C__ S_______ împotriva paratului B_____ E___________ Judecătoresc având ca obiect obligarea acestuia la continuarea procedurii de executare silita in dosar execuțional nr. 669/2008, ca nefondata.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 03.11.2006 între reclamanta C__ S_______, în calitate de împrumutător și numitul G____ V_____, în calitate de împrumutat, s-a încheiat contractul de împrumut nr. 1159 prin care C__ S_______ acorda suma de 36.780 lei împrumutatului, fără a se încheia un contract de garanție reala imobiliară.

In dosarul execuțional nr.669/2008 s-a declanșat executarea silită la cererea creditoarei C__ S_______ împotriva debitorilor G____ V_____ si F______ pentru suma de xxxxx lei în baza titlului executoriu reprezentând contractul de împrumut nr.1159/2006.

Prin sentința civilă nr.7621/18.03.2008 a Judecătoriei Z____, s-a reținut că prin contractul de împrumut nr.1159 din 03.11.2006 s-a acordat împrumutatului suma necesara rambursării integrale a împrumuturilor acordate prin doua contracte anterioare încheiate la data de 03.11.2004, respectiv 16.11.2004. Altfel spus, între părți a avut loc o novație prin schimbare de obiect, în sensul prevăzut de art. 1128 alin. 1 Cod civil, potrivit căruia “Novația operează când debitorul contractează în privința creditorului său o datorie nouă ce se substituie celei vechi care este stinsă.” Prin urmare, obligațiile vechi, decurgând din contractele încheiate în 2004, s-au stins în data de 03.11.2006, concomitent cu nașterea noilor raporturi, izvorâte din contractul 1159 din aceeași dată.

Odată cu stingerea obligației principale din contractul 1229/2004, s-a stins și obligația accesorie, respectiv garanția imobiliară constituită în favoarea creditorului. În acest sens, art. 1134 prevede că privilegiile și ipotecile creanței celei vechi nu le are și creanța ce-i este substituită, afară de cazul când creditorul le-a rezervat expres.

Potrivit art. 497 alin. 3 Cod procedură civilă, drepturile reale înscrise după notarea somației de plată în cartea funciara nu vor putea fi opuse creditorului urmăritor și adjudecatarului, în afară de cazurile expres prevăzute de lege sau în cazul în care creditorul sau adjudecatarul s-a declarat de acord cu acel act ori debitorul sau terțul dobânditor a consemnat sumele necesare acoperirii creanțelor ce se urmăresc, inclusiv dobânzile și cheltuielile de executare.

Ca și demers juridic s-a constatat că cererea de chemare în judecată a fost formulată în contradictoriu cu B_____ E___________ Judecătoresc în calitatea de pârât și a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.56 din Legea nr. 188/2000.

Prevederile art. 56 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 instituie obligația executorului judecătoresc de a motiva refuzul său, fie că se referă la îndeplinirea unui act oarecare pe care legea i-l dă în competență, fie că se referă la un act de executare silită.

Calea procedurală a plângerii, reglementata de dispozițiile alin. 2 al art. 56 din Legea nr. 188/2000 este prevăzută numai în ceea ce privește refuzul unui act de îndeplinire a unui act pe care legea i-l dă în competență, altul decât actul de executare silită.

Dacă termenul de 5 zile în care executorul trebuie să motiveze refuzul se aplică tuturor cererilor primite din partea persoanei interesate, în alineatul al doilea se arată că plângerea vizează numai refuzul nejustificat de întocmire a unui act, deci nu și refuzul de a efectua o executare silită.

Coroborând acest articol cu art. 58 și art. 7 din aceeași lege (unde se stabilește competența executorului de a efectua, pe lângă acte de executare silită, o ________ alte acte), precum și cu art. 399 alin. (1) teza finală din Cod procedură civilă, rezultă că plângerea vizează refuzul executorului privitor la toate celelalte acte pe care este competent să le efectueze, mai puțin cele care țin de executarea silită. Aceasta este concluzia care emana după analiza logică a alin. (2) al art. 56, unde refuzul privind efectuarea actelor de executare silită lipsește din obiectul plângerii.

Plângerea reglementata de art. 56 alin. 2 din Legea nr. 188/2000 apare ca o instituție juridică necesară sistemului juridic, dat fiind faptul că împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua un act ce nu ține de executarea silită, partea interesată nu ar putea formula contestație la executare împotriva refuzului executorului judecătoresc întrucât nu se află în procedura execuțională. Altfel, nu ar avea nicio cale de atac împotriva refuzului nejustificat al executorului de a efectua un act la care persoana este îndreptățită.

De altfel, din art. 399 Cod procedură civilă, rezultă că, în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită sau să îndeplinească un act de executare, se poate formula contestație la executare.

Prin urmare, din considerentele sus expuse rezultă ca altul este mijlocul procedural de care trebuie sa uzeze reclamanta pentru realizarea demersurilor judiciare iar cu privire la acesta instanța retine ca rolul sau activ ce rezultă din dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă, nu este de a stabili cadrul procesual si temeiul de drept al cererii deduse judecății, ci trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ce guvernează procesul civil principiului disponibilității și principiul contradictorialității, mai ales că în cauză reclamanta era o persoană juridică reprezentată de avocat și se presupune că a beneficiat de o apărare calificată.

Împotriva acestei sentințe reclamanta S.C. C__ S_______ Z____ a formulat apel, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanței, iar în subsidiar admiterea apelului și admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea apelului arată că împotriva sentinței în cauză se poate formula doar apel raportat la prevederile art. 56 alin. 4 din Legea nr. 188/2000.

Ca și critică a sentinței se invocă faptul că instanța de judecată nu realizează nici o analiză și mai mult decât atât reține că a formulat o contestație la executare și analizează contractul nr. 1229/2004 încheiat între subscrisă și debitori prin care într-adevăr a fost constituită o garanție imobiliară. Totodată se arată că odată cu stingerea obligației principale din acest contract se stinge și obligația accesorie, respectiv garanția imobiliară.

Apreciază că instanța în mod eronat a făcut trimitere la un contract în baza căruia nu s-a început executarea silită în acest dosar și care așa cum se susține chiar de către prima instanță obligațiile izvorâte din acest contract au fost stinse.

Instanța avea obligația să analizeze susținerile reclamantei respectiv titlul executoriu în baza căruia s-a început executarea silită în dosarul nr. 669/2008 și somația înscrisă asupra imobilului din CF xxxxx-C1-U1 Z____ în acest dosar și dacă raportat stadiul dosarului de executare silită executorul judecătoresc poate continua procedura executării silite.

Mai mult decât atât prima instanță nu numai că nu a analizat cererea formulată de către reclamantă, dar a arătat că aceasta avea alt mijloc procedural de care trebuia să uzeze și astfel face o analiză a temeiurilor de drept pe care reclamanta avea obligația să își întemeieze cererea.

Instanța este într-o gravă eroare, în ceea ce privește actele care pot fi atacate cu plângere conform alin. 2, întrucât în acest aliniat se prevede în mod clar că plângerea poate fi formulată în cazul în care executorul judecătoresc refuză nejustificat îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de alin. 1 din art. 56.

Astfel, atâta timp cât instanța de judecată susține că alin. 1 al art. 56 din Legea nr. 188/2000 ,,se referă atât la îndeplinirea unui act oarecare pe care legea i-l dă în competență, fie că se referă la un act de executare” apreciază că raportat la alin. 2 art. 56 din Legea nr. 188/2000 plângerea poate fi formulată împotriva oricăror atribuții ce îi revin executorului judecătoresc.

Executarea silită în prezenta cauză poate continua având în vedere că a fost respinsă contestația la executare formulată de M_______ O______ și M_______ M_______.

Art. 497 din Codul de procedură civilă prevede ,,Drepturile reale înscrise după notarea somației de plată în cartea funciară nu vor putea fi opuse creditorului urmăritor și adjudecătorului, în afara de cazurile expres prevăzute de lege sau în cazul în care creditorul sau adjudecătorul s-a declarat de acord cu acest act ori debitorul sau terțul dobânditor a consemnat sumele necesare acoperirii creanțelor ce se urmăresc, inclusiv dobânzile și cheltuielile de executare”.

Nu poate sta la baza refuzului executorului judecătoresc de a se continua executarea silită nici faptul că prin încheierea nr. xxxxx din data de 23.07.2009 s-a înscris în C.F. xxxxx-C1-U1 Z____ dreptul de proprietate în favoarea numiților M_______ O______ și M_______ M_______ în baza hotărârii judecătorești nr. 204 din data de 15.01.2009. aceasta întrucât înscrierea dreptului de proprietate a numiților M_______ O______ și M_______ M_______ s-a realizat ulterior înscrierii somației de plată din dosarul execuțional nr. 669/2008.

Mai mult decât atât după respingerea contestației la executare, la data de 05.02.2012 M_______ O______ și M_______ M_______, și-au luat angajamentul că vor achita în trei tranșe însă aceștia au achitat doar prima tranșă.

Asupra recursului de față, instanțe reține următoarele:

Executarea silită a fost începută în dosarul execuțional nr. 669/2008 în baza cererii formulate la B_____ E___________ Judecătoresc – K_____ L______ F_____ la data de 22.04.2008, condiție în care aplicabile sunt în cauză prevederile vechi ale Codului de procedură civilă, care prevedeau calea de atac a hotărârii, dispozițiile noului Cod de procedură civilă aplicându-se doar, conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 doar executărilor începute după ____________________________ – 15.02.2013, iar invocarea art. 56 alin. 4 din Legea nr. 188/2000 în forma în care a fost modificată prin Legea nr. 76/2012 nu poate fi admisă, legea de procedură neavând caracter retroactiv. Ori înainte de modificarea dată de legea nr. 76/2012 de către Legea nr. 76/2012, calea de atac prevăzută de art. 56 alin. 4 din Lege nr. 188/2000 era recursul, nefondată fiind astfel susținerea recurentei că doar apelul este calea de atac ce se poate formula.

În ceea ce privește fondul cauzei tribunalul reține că la data de 03.11.2006 s-a încheiat între intimatul G____ V_____, în calitate de împrumutat și C__ S_______, în calitate de împrumutător, contractul de împrumut nr. 1159 prin care C__ S_______ a acordat împrumutatului suma de 36.780 lei pe o perioadă de 3 luni. Instanța constată că acest împrumut nu a fost garantat prin constituirea vreunei garanții reale imobiliare, deși prin cererea de împrumut împrumutatul s-a obligat să constituie ipotecă asupra imobilului înscris în CF nr. 4881 ind. Z____, nr. top. 1863/2/2/2/4 și nr. top. 1864/a/2/2/8/V.

Prin sentința civilă nr. 762/18.03.2008 a Judecătoriei Z____ s-a reținut că prin acest contract de împrumut s-a acordat împrumutatului suma necesară pentru rambursarea integrală a împrumuturilor acordate prin două contracte anterioare încheiate cu C__ S_______ la data de 03.11.2004, respectiv, 16.11.2004. Altfel spus, între părți a avut loc o novație prin schimbare de obiect ,,obligațiile vechi decurgând din contractele încheiate în 2004 s-au stins în data de 03.11.2006, concomitent cu nașterea noilor raporturi izvorâte din contractul de împrumut nr. 1159/03.11.2006. Primul contract de împrumut încheiat între părți la data de 03.11.2004 a fost garantat prin constituirea unei ipoteci asupra imobilului înscris în CF nr. 4881 ind. Z____, nr. top. 1863/2/2/2/4 și nr. top. 1864/a/2/2/8/V, în schimb celelalte două contracte de împrumut încheiate ulterior nu au fost garantate prin constituirea de garanții reale imobiliare. O dată cu stingerea obligației principale din contractul de împrumut încheiat la data de 03.11.2004 s-a stins și obligația accesorie, respectiv, ipoteca asupra apartamentului proprietatea contestatorilor.

Bunul asupra căruia se efectuează executarea silită îl constituie imobilul înscris în CF nr. 4881 ind. Z____, nr. top. 1863/2/2/2/4.1864/a/2/2/8/V pe numele debitorilor G____ V_____ și G____ F______, situat în Z____, _______________________. 6, ______________ (f.69). Acest bun a fost înstrăinat de către debitorii G____ V_____ și G____ F______ către contestatorii M_______ O______ și M_______ M_______ prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, în schimbul sumei de 31.000 Euro.

Prin sentința civilă nr. 204/2009 a Judecătoriei Z____ rămasă irevocabilă prin anularea ca netimbrată a recursului, s-a luat act de încheierea acestui contract sub semnătură privată și s-a dispus intabularea în CF, reținându-se transferul dreptului de proprietate la data de 01.11.2004 când s-a realizat acordul de voință al părților.

Executarea silită poartă asupra acestui imobil prevederile art. 56 alin.1 din Legea nr. 188/2000 instituie obligația executorului judecătoresc de a motiva refuzul său, fie că se referă la îndeplinirea unui act oarecare pe care legea i-l dă în competență, fie că se referă la un act de executare silită.

Executorul judecătoresc a refuzat continuarea acestuia cu motivarea că titlul executoriu – contractul de împrumut nr. 1159/2006 – ce se solicită a fi pus în executare nu este notat în CF nr. xxxxx-C1-U1 Z____ ci notat este contractul de ipotecă nr. xxxxx/2004.

Conform art. 56 alin. 1 din legea nr. 188/2000, pe care și-a întemeiat acțiunea reclamanta prevede că ,,Refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini atribuțiile prevăzute la art. 7 lit. b) - i) se motivează, dacă părțile stăruie în cererea de îndeplinire a acestora, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului”.

A___. 2 al aceluiași articol prevede ,, În cazul refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuțiilor prevăzute la alin. (1), partea interesată poate introduce plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc”.

Art. 7 din legea nr. 188/2000 prevede următoarele atribuții ale executorului judecătoresc: a) punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii;

b) notificarea actelor judiciare și extrajudiciare;

c) comunicarea actelor de procedură;

d) recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanțe;

e) aplicarea măsurilor asigurătorii dispuse de instanța judecătorească;

f) constatarea unor stări de fapt în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă;

g) întocmirea proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei reale urmate de consemnarea sumei de către debitor, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă;

h) întocmirea, potrivit legii, a protestului de neplată a cambiilor, biletelor la ordin și a cecurilor, după caz;

i) orice alte acte sau operațiuni date de lege în competența lui.”

Legiuitorul a reglementat prin art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă contestația la executate ,,Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.

Legiuitorul prevede prin acest articol trei ipoteze în care executarea silită nu este conformă regulilor procedurale sau pur și simplu sistemul de drept, prin violarea unor drepturi subiective ale altor persoane: contestația propriu zisă, contestația la titlu și cea îndreptată împotriva refuzului organului de executare.

Ne aflăm în prezența a două instituții juridice distincte.

Prin coroborarea prevederilor art. 56 cu art. 61 din Legea nr. 188/2000 care prevede că ,,cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot formula contestație în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă”, legiuitorul face trimitere expresă la instituția contestației la executare. Ceea ce reglementează expres alin. 1 al art. 56 din această lege este termenul maxim în care executorul trebuie să-și motiveze refuzul de a îndeplini un act sau de a efectua o executare. Ulterior acestui refuz, persoana interesată , aplicând art. 61 din Legea nr. 188/2000 (care face trimitere la art. 399 Cod procedură civilă) se poate adresa cu o contestație la executare.

A___. 2 al art. 56 arată că plângerea vizează numai refuzul nejustificat de întocmire a unui act, deci nu și refuzul de a efectua o executare silită.

Coroborând acest articol cu articolul 61 și art. 7 din aceeași lege (unde se stabilește competența executorului de a efectua, pe lângă acte de executare silită, o ________ alte acte), precum și cu art. 399 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă, rezultă că plângerea vizează refuzul executorului privitor la toate celelalte acte pe care este competent să le efectueze, mai puțin cele care țin de executarea silită. Aceasta este concluzia conturată după analiza logică a alin. 2 al art. 56, unde refuzul privind efectuarea actelor de executare silită lipsește din obiectul plângerii. Este singura soluție logică la care se poate ajunge, atât pentru a da eficiență prevederilor legale între normele juridice din legea nr. 188/2000 și cele din codul de procedură civilă.

Ori, în speță cerându-se continuarea executării silite, singurul mijloc procedural prin care partea vătămată se poate apăra împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua un act de executare silită sau chiar întreaga executare, este contestația la executare.

D___ împotriva altor acte decât cele de executare (spre exemplu, comunicare acte de procedură, notificare acte judiciare sau extrajudiciare etc.) se poate formula plângere conform Legii nr. 188/2000.

Aceste considerente precum și cele reținute de prima instanță, fac ca soluția acesteia să fie temeinică și legală, iar recursul ca nefondat urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE L E G I I,

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. C__ S_______ Z____, împotriva sentinței civile nr. 2715/14.10.2013 a Judecătoriei Z____.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 20.12.2013.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

K____ M_____ L____ M_____ D_____ G_____ M____ L_____ M____

Red. KM./20.01.2014/ Dact. MLM/04.02.2014/2 ex./Jud. fond - Colpan C_____ R_____.

Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.