R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx, e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 72/2013

Ședința publică din data de: 09 ianuarie 2013

Instanța constituita din :

PREȘEDINTE: A___ L____ S______ – judecător

Grefier: A______ G__-P__

Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul T___ F_____ și pe intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal au fost lipsă părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că petentul a depus la dosar note de dezvoltare a motivelor plângerii formulate.

Având în vedere actele și lucrările dosarului, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra plângerii de față:

Prin plângerea formulată și înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 18 septembrie 2012, petentul T___ F_____, domiciliat în municipiul A___-I____, ________________________, ____________________________ a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, cu sediul în municipiul București, _____________________. 401A, sector 6, ca prin hotărârea ce se va pronunța, în principal, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 20 august 2012 și exonerarea sa de la executarea sancțiunilor aplicate, iar în subsidiar să se dispună înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertisment.

În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional pe motiv că la data de 31 iulie 2012 ar fi circulat cu autovehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX pe DN 7 km 411+865m Săcămaș fără a deține rovinietă valabilă.

Ca motiv de nulitate a actului sancționator, în temeiul art. 17 din OG 2/2001 a invocat lipsa semnăturii olografe a agentului constatator. În ce privește temeinicia procesului-verbal, a susținut că cele reținute în sarcina lui nu corespund realității. În acest sens a precizat că la data de 26 ianuarie 2012 a înstrăinat către numitul A_____ P____, situație în care nu se face vinovat de fapta reținută.

Cu referire la subsidiarul formulat, a susținut că sancțiunea aplicabilă trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001.

Petentul a anexat plângerii, în fotocopii, procesul-verbal de contravenție contestat, contractul de vânzare-cumpărare, cartea de identitate a vehiculului și fișa de radiere fiscală.

În temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, petentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Intimata nu a formulat întâmpinare însă a depus la dosar planșa foto menționată în cuprinsul actului sancționator precum și actele care au stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din același act normativ.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri și planșa foto.

Analizând plângerea de față prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 20 august 2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ – reținându-se în sarcina acestuia că în data de 31 iulie 2012, ora 15,18 autovehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX, proprietatea sa, a circulat pe DN 7 km 411+865m Săcămaș, fără a deține rovinietă valabilă.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Referitor la motivul de nulitate absolută a procesului-verbal constând în lipsa semnăturii agentului constatator, instanța are în vedere dispozițiile art. 4 din Legea nr. 455/2001 potrivit cărora în înțelesul legii „2. înscris în forma electronica reprezintă o colecție de date în forma electronica între care exista relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar; 3. semnătura electronica reprezintă date în forma electronica, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în forma electronica și care servesc ca metoda de identificare;”

Totodată, în art. 5 din același act normativ se dispune că “Înscrisul în forma electronica, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată”., iar în art. 7 se arată că “În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de proba sau de validitate a unui act juridic, un înscris în forma electronica îndeplinește aceasta cerință dacă i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”

Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că un înscris care are asociată o semnătură electronică extinsă, cum este și procesul verbal contestat, nu-și pierde valabilitatea prin imprimare pe suport de hârtie, deoarece întotdeauna un asemenea act va fi disponibil și accesibil să fie citit în format electronic, unde se va putea vizualiza și semnătura electronică. Prin urmare, nu este necesar ca pe forma scrisă a procesului verbal de constatare a contravenție, care în formă electronică are atașată semnătura electronică a agentului constatator, să existe și semnătura olografă a acestuia. În speță, procesul-verbal a fost întocmit și semnat de către agentul constatator T____ Steluța, calificat în acest sens în baza certificatului xxxxxxxxxxxx0301ae89.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare ,, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”, iar conform prevederilor art. 1 alin. 2 coroborat cu art. 1 alin. 1 lit. b din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, respectiv persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România. Din aceste dispoziții legale reiese cu evidență faptul că obligația de a achita taxa de utilizare a drumurilor naționale revine persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, fie ca proprietari ai autovehiculului, fie ca utilizatori legali ai acestuia, sub sancțiunea angajării răspunderii contravenționale a acestora.

Or, din această perspectivă, încheierea unui contract de vânzare-cumpărare care nu a condus la radierea autovehiculului de pe numele petentului din evidențele autorităților competente (pe fișa de radiere fiscală nefiind menționat numărul de înmatriculare al vehiculului), nu poate antrena modificarea subiectului activ al răspunderii contravenționale, cu privire la fapta reținută în sarcina petentului, care are calitatea de proprietar al autoturismului menționat în procesul-verbal. Faptul că, în temeiul actului cu caracter privat intervenit între el și un terț, autovehiculul a fost utilizat de către terț, nu poate avea semnificația unei delegări a răspunderii contravenționale, în condițiile în care textul legal este explicit cu privire la calitatea de subiect activ al contravenției, iar noțiunea de utilizator în sensul OG 15/2002 nu este identică celei de utilizator dobândită în urma încheierii unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la care nu au fost îndeplinite formalitățile de publicitate.

Dacă, însă, petentul va constata că angajarea răspunderii sale contravenționale s-a realizat ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către cocontractant, va putea utiliza de căile legale pentru a recupera sumele achitate ca urmare a angajării răspunderii sale, însă pe temei contractual și nu pe calea delegării răspunderii contravenționale.

Prin urmare, în ce privește temeinicia actului sancționator, din probatoriul administrat în cauză, instanța constată că atâta timp cât petentul nu a probat împrejurarea că la data săvârșirii faptei deținea rovinietă valabilă, procesul-verbal de contravenție constituie o dovadă suficientă a vinovăției acestuia. Astfel, din înscrisurile prezentate de intimată, respectiv planșa foto, rezultă că autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat pe drumurile publice la data de 31 iulie 2012, fiind surprins în trafic de camera video amplasată pe DN 7 km 411+865 m Săcămaș, județul Hunedoara. Din verificările efectuate de agentul constatator, s-a constatat că autovehiculul nu figura în baza de date în care erau înregistrate toate rovinietele valide în ziua respectivă, rezultând că acesta a fost pus în circulație fără a fi achitată, în prealabil, taxa de utilizare a drumului.

Pentru săvârșirea contravenției reținute, agentul constatator a aplicat petentului o amendă contravențională în cuantum de 250,00 lei, fiind vorba de minimul prevăzut în Anexa 2 a OG 15/2002 pentru această contravenție, cuantum pe care instanța îl apreciază ca fiind proporțional cu gravitatea faptei săvârșite.

Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petent, care ar ajunge astfel ca autovehiculul său să circule fără a avea achitat tariful de utilizare a drumurilor și alți utilizatori care și-au achiziționat rovinietă.

În aceste condiții, instanța apreciază că pentru corectarea conduitei petentului este necesară menținerea sancțiunii amenzii aplicată prin procesul-verbal contestat.

Prin urmare, pentru cele ce preced, instanța, în temeiul prevederilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, va respinge plângerea formulată de petent.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 274 Cod procedură civilă, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petentul T___ F_____, domiciliat în municipiul A___-I____, ________________________, ______________, județul A___ în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, cu sediul în municipiul București, _____________________. 401A, sector 6 împotriva procesului-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 20 august 2012.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 09 ianuarie 2013.

Președinte,Grefier,

A___ L____ S______ A______ G__-P__

A.L.S./A.G.P.

4 ex./14 ianuarie 2013