R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ nr. 1392/2015

Ședința publică din 16.09.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: G_______ B______

JUDECĂTOR: R_____ N___

GREFIER: A_______ I______ C____

Pe rol se află judecarea apelului declarat de către apelantul ______________ împotriva sentinței civile nr. 1612 din data de 11.02.2015, pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, având ca obiect – plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședință publică pentru apelanta se prezintă avocat B__ I___, lipsește intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Instanța, în temeiul art. 131 alin.1 C.pr.civ., verificându-și competența, constată că potrivit dispozițiilor 95 pct.2 coroborat cu art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, este competentă general, material, teritorial și funcțional să soluționeze prezentul apel.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe apel.

Avocatul apelantei solicită admiterea apelului, anularea procesului verbal cu anularea sancțiunii complementare a suspendări activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni de zile, iar în subsidiar transformarea sancțiunii amenzii contravenționale de 8000 lei în avertisment si anularea sancțiunii complementare a suspendări activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni de zile, sau reindividualizarea sancțiunii aplicate în limitele prevăzute de noul act normativ în vigoare, O.U.G. nr. 8/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normativ.

În susținerea acestor solicitări avocatul arată că apelanta a făcut dovada că nu a vândut marfă fără a emite bon, iar modalitatea in care a procedat o angajata a societarii nu poate fi reținuta ca fiind culpa societății. Mai mult, avocatul menționează faptul că sancțiunea complementară de suspendare a activității pe o perioadă de 3 luni ar crea serioase pagube societății. Solicită cheltuieli de judecată, respectiv taxa de timbru.

TRIBUNALUL,

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1612 din data de 11.02.2015 pronunțată in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX Judecătoria Timișoara a respins plângerea formulata de petenta ______________, impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor __________ nr. xxxxxxx din data de 19.03.2014 emis de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

Având în vedere că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate, prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță, instanța de fond a constatat ca procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției, sub aspect formal, este legal întocmit.

Sub aspectul temeiniciei, prima instanța a constatat că plangerea petentei este neintemeiata si a respins-o pentru urmatoarele considerente:

Astfel, plecând de la prezumția de temeinicie a procesului–verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, fapta fiind constatată personal de agentul constatator și având în vedere probele administrate în cauză, respectiv martorul L______ S____ M_____ și martora R______ A______, instanța de fond a reținut că suma de 800 lei găsită în plus și nemarcată pe casa de marcat nu a fost consemnată în nici un document astfel că nu poate fi justificată de petentă.

În acest context, prima instanța a reținut că cele menționate in procesul verbal de contravenție sunt probate de agentul constatator, iar in ceea ce privește sancțiunea aplicata a avut in vedere dispozițiile art.21 alin.3, din OG 2/2001 a considerat că este proporționala raportat la gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind corect individualizata și nu se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

Împotriva sentinței civile nr. 1612 din data de 11.02.2015 pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a declarat a apel ______________ solicitând admiterea apelului și în principal anularea procesului verbal cu anularea sancțiunii complementare a suspendări activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni de zile, iar în subsidiar transformarea sancțiunii amenzii contravenționale de 8000 lei în avertisment si anularea sancțiunii complementare a suspendării activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni de zile si/sau reindividualizarea sancțiunii aplicate în limitele prevăzute de noul act normativ în vigoare, O.U.G. nr. 8/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normativ.

Apelanta consideră sentința primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală, În susținerea acestei critici, apelanta arată că contravenția prevăzută la art. 10 litera „b" ( neemiterea bonului fiscal ) din Ordonanța de Urgentă nr. 28/1999, privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată 2005, a fost abrogată prin O.U.G. nr. 8/2015 pentru modificarea si completarea unor acte, de altfel si măsura complementară a confiscării sumelor de bani si a suspendării activității. Având în vedere acestea, apelanta apreciază că sancțiunile aplicate nu își mai regăsesc temeiul legal.

Totodată, apelanta a menționează faptul că, pentru fapta contravențională reținută prin procesul verbal, noua reglementare în domeniu stabilește clar alte limite si cauzele ce impun suspendarea activității agentului economic în nici un caz situația existentă în speța de fapt, respectiv suspendarea activității operatorului economic se dispune numai când acesta nu este dotat cu casă de marcat si/sau când la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, a fost aplicată a doua sancțiune aplicată la aceeași unitate într-un interval de 24 de luni.

Apelanta menționează faptul că, nu au existat bunuri si/sau mărfuri livrate din magazin fără emiterea de bonuri fiscale ( nu au fost vândute, livrate, efectiv ) cumpărătorului, pentru avansul primit sub forma sumei de bani urmând ca la momentul livrări bunurilor si/sau mărfurilor să eliberăm bonul fiscal așa cum prevede legea. De asemenea, precizează că fiscalizarea tranzacției prin emiterea bonului fiscal se realizează în momentul livrări produselor și nu înainte și nici după, în opinia apelantei, fiind sinonimă cu predarea acestora cumpărătorului.

De asemenea, apelanta susține că dacă inspectorii Direcției Regionale Antifraudă Regională 5 D___, procedau la inventarierea stocului de marfă aflat în magazin ar fi observat că nu este vorba de nici o faptă contravențională si nu se punea problema unor sancțiuni aberante și la faptul că nu exista nici un minus în gestiune fapt ce ar fi probat procesul verbal de contravenție.

Având în vedere cele învederare, apelanta solicită instanței de control judiciar să aplice principiului prezumției de nevinovăție în dubito pro reo, întrucât probele referitoare la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete și orice îndoială operează în favoarea reclamantului.

Apelanta critică sentința apelanta și sub aspectul sancțiunii complementare de suspendare a activității pe o perioadă de 3 luni, pe care o consideră nedreaptă întrucât aceasta i-ar crea serioase pagube pentru o faptă pe care nu a săvârsit-o , motiv pentru care solicită anularea acestei măsurii.

Raportat la aceasta critică, apelanta solicită instanței să constate că la stabilirea sancțiunii nu au fost avute în vedere dispozițiile art.5 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că sancțiunea stabilită nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi.

Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/19.03.2014 3 emis de intimată, petenta a fost sancționata contravențional cu amenda in cuantum de 8.000 lei, pentru incalcarea prevederilor art. 10 lit. b din O.U.G. 28/1999 rep.

S-a dispus și măsura complementară de confiscare a sumei de 821,50 lei și de suspendare a activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni.

De reținut că textele legale, respectiv art. 10, 11 și 14 din OUG nr.28/1999, în temeiul cărora a fost sancționată petenta au fost modificate sau abrogate prin OUG nr.8/2015, modificări în urma cărora dispozițiile legale sunt mai favorabile petentei, sens în care devin aplicabile dispozițiile art. 12 alin.2 din OG nr.2/2001.

In ceea ce privește contravenția de neemitere a bonurilor fiscale, tribunalul constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut că petenta se face vinovată de săvârșirea acestei fapte și că, prin probele administrate nu a făcut dovada unei alte stări de fapt.

Se reține că fapta reținută în sarcina petentei este reglementată de art. 10 lit.c din OUG nr.28/1999 și constă neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate, serviciile prestate sau bacșișurile încasate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară prețului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului, ori nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8), care determină existența unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înțelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, valoarea bacșișurilor încasate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, diferența până la prețul de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fără respectarea prevederilor art. 1 alin. (8).

Conform art. 11 alin.1 lit.e (iii) sancțiunea constă în amendă în cuantum de 12.500 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este cuprinsă între 300 lei și 1.000 lei inclusiv, dar mai mică de 3% inclusiv din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului.

Raportat la aceste dispoziții, tribunalul reține că nu se impune aplicarea legii noi, care sub aspectul cuantumului amenzii contravenționale nu este mai favorabilă petentei.

Referitor la cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, este de constatat că fapta săvârșită de petentă prezintă un grad de pericol social generic ridicat, apreciat ca atare de către legiuitor datorită frecvenței faptelor de încălcare a obligațiilor privind emiterea bonurilor fiscale, precum și datorită importanței valorilor sociale ocrotite prin adoptarea OUG nr.28/1999, anume disciplina fiscală, corectitudinea operațiunilor comerciale, asigurarea colectării integrale a veniturilor la bugetul de stat etc. Acest grad ridicat de pericol social este dovedit de cuantumul ridicat al amenzilor legal stabilite pentru fapte de acest gen. Nici circumstanțele de săvârșire a faptei nu constituie în speță un motiv de reevaluare a amenzii contravenționale.

In ceea ce privește însă măsura complementară a suspendării activității, tribunalul constată că art. 14 din OUG nr.28/1999 a fost abrogat, iar această măsură complementară este reglementată de art. 11 lit. e alin.(vii): „suspendarea activității operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, pentru 30 de zile, începând cu cea de-a doua sancțiune aplicată la aceeași unitate într-un interval de 24 de luni în situațiile prevăzute la pct. (iv) și (vi), indiferent pentru care dintre situațiile prevăzute la pct. (i) - (vi) a fost aplicată sancțiunea prima dată în cadrul termenului de 24 de luni;”

Intrucât în cauză nu s-a făcut dovada că petenta a mai fost sancționată contravențional pentru aceiași faptă, în temeiul art. 472 și 480 alin.2 C.pr.civ. tribunalul va admite apelul și va dispune înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării activității.

In temeiul art. 451 C.pr.civ. va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de petenta ______________, C__ xxxxxxx cu sediul în loc. G____, _________________, jud. T____, împotriva sentinței civile nr. 1612 din data de 11.02.2015, pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, CUI xxxxxxxx cu sediul in București, ____________________ sector 5 având ca obiect – plângere contravențională.

Modifică sentința apelată în sensul că:

Admite în parte plângerea contravențională.

Dispune înlăturarea măsurii complementare a suspendării activității.

Respinge în rest plângerea contravențională.

Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 lei.

Definitivă.

Pronunțată azi, 16.09.2015, în ședință publică.

Președinte, Judecător,

G_______ B______ R_____ N___

Grefier,

A_______ I______ C____

Red. GB/28.09.2015

Tehnored. AC./24.09.2015,

Inst. Fond Judecătoria Timișoara –Jud. D___ P___

4 ex/2 ex se comunica