Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL HARGHITA

SECȚIA CIVILĂ

Decizie civilă nr. 146

Ședința publică din 25 Februarie 2015

Completul compus din:

Judecător: B_____ R___ J____ - Președinte

Judecător: Banyai E____

Grefier: M____-O_____ I. E_______

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN HARGHITA împotriva sentinței civile nr. 1923 din data de 02 octombrie 2014 a Judecătoriei O_______ S_______ în contradictoriu cu intimatul V____ M____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție P.V. ________, NR. xxxxxxx DIN DATA DE 06.05.2014.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, lipsind apelantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța, verificându-și din oficiu competența, potrivit prevederilor art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.

Intimatul declară că nu mai are de propus alte probe.

Nefiind de administrat alte probe, in stanța, constatând cauza în stare de judecată, acortă cuvântul în fond.

Având cuvântul în fond, intimatul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și întemeiată.

INSTANȚA

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1923 din data de 02 octombrie 2014 a Judecătoriei O_______ S_______, s-a admis în parte plângerea contravențională a petentului V____ M____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HARGHITA, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/05.05.2014.

S-a dispus înlocuirea amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/05.05.2014, cu sancțiunea avertisment și înlătură sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal contestat, în baza art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. 195/2002, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 340 de lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

Fapta reținută în sarcina acestuia prin procesul-verbal atacat constă în aceea că la data de 05.05.2014, ora 17,44 a condus auto marca Audi cu nr de înmatriculare XXXXXXXX fără a acorda prioritate de trecere pietonului angajat în traversare pe trecerea de pietoni.

Petentul a fost de față la încheierea procesului-verbal de contravenție și a semnat acest act formulând obiecțiunea ,,nu am văzut pietonul dacă era pe trecere fiind acoperit de mașina din față”.

În drept, potrivit art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. 195/2002 ,, (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: ….b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului ”

Analizând procesul verbal, instanța a apreciat că fapta a fost descrisă în mod complet și s-a menționat încadrarea juridică corectă a faptei.”

Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, instanța a analizat în continuare sancțiunea aplicată, așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001.

Art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 arată că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție.

În legătură cu modul de aplicare a sancțiunii contravenționale, art. 7 alin. 2 din O.G. 2/2001 prevede că în cazul în care fapta este de o gravitate redusă se aplică sancțiunea avertismentului, sancțiune ce poate fi aplicată și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, așa cum arată art. 7 alin. 3 din același act normativ.

Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că sancțiunea avertismentului răspunde cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, fiind suficientă realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și de a-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.

Deși este cunoscută în practica judiciară menținerea sancțiunii complementare chiar dacă sancțiunea principală este înlocuită cu avertisment, instanța a găsit că, de cele mai multe ori pedeapsa complementară este mai împovărătoare pentru petent decât pedeapsa principală-amenda, ceea ce contravine principiului proporționalității între pedeapsa aplicată și gravitatea faptei săvârșită.

Instanța, a analizat înregistrarea video depusă la dosarul cauzei de intimat reține că pietonul la care face referire agentul constatator doar a coborât treapta trotuarului iar apoi a așteptat să treacă autoturismul condus de petent, angajându-se numai apoi în traversare.

De asemenea, se poate observa un trafic aglomerat precum și faptul că petentul circula cu o viteză destul de redusă astfel că starea de pericol este apreciată de instanță ca fiind redusă.

Raportat la împrejurările faptei, aceea că petentul, deși, instanța a apreciat că pericolul social este unul scăzut iar avertismentul este în măsură a atrage atenția ca, pe viitor, petentul să acționeze potrivit dispozițiilor legale.

Potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise, iar potrivit art. 7 alin. 2 și alin. 3 din același act normativ, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar dacă actul normativ de stabilire a contravenției nu prevede această sancțiune. În fundamentarea acestei convingeri instanța avut în vedere împrejurările reale ale săvârșirii contravenției, ce rezultă din înregistrarea video și că valorile sociale ocrotite de OUG nr. 195/2002 și anume integritatea fizică a persoanelor și bunurilor, precum și siguranța celorlalți participanți la trafic, au fost foarte puțin vătămate, respectiv avarierea ușoară a ambelor autoturisme.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul I.P.J.Harghita, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate, în sensul menținerii actului administrativ atacat și a sancțiunii aplicate.

În cadrul motivelor, apelantul arată că față de concluziile instanței referitoare la gravitatea redusă a contravenției, înscrisurile și interogatoriul probatoriul depus de ei la instanța de fond și să se constate că respectivul material probatoriu răstoarnă prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul și că sancțiunea aplicată, respectiv amenda contravențională, este justificată.

Mai mult decât atât, sancțiunea contravențională principală a avertismentului, așa cum este ea încadrată la art.5, alin.2, lit."a" din O.G.nr.2/2001, poate să înlocuiască sancțiunea contravențională principală a amenzii, după analiza "in concreto" a faptei săvârșite de petent și a împrejurărilor în care aceasta a fost comisă.

Însă, o sancțiune contravențională principală nu poate să înlocuiască o sancțiune contravențională complementară, regimul juridic al celor două sancțiuni fiind diferit.

Or, instanța de fond nu a anulat actul administrativ, în integralitatea sa, ci l-a menținut ca legal, înlocuind doar sancțiunea contravențională principală a amenzii cu sancțiunea contravențională principală a "Avertismentului". Ca atare, se află în situația în care există o sancțiune contravențională principală (care consfințește existenta faptei contravenționale, în materialitatea ei și vinovăția petentului în comiterea acesteia) și, potrivit dispozițiilor art.102, alin.2, coroborat cu cele ale art.108, alin.1, lit."d", pct.9 din O.U.G.nr. 195/2002, republicată, se impune și aplicarea sancțiunii contravenționale complementare. Dispozițiile legale menționate sunt imperative, iar sancțiunea contravențională complementară se aplică automat, pe lângă o sancțiune contravențională principală.

În consecință, sancțiunea contravențională complementară nu putea fi anulată decât ca urmare a anularii sancțiunii contravenționale principale, iar acest lucru nu se putea realiza decât prin anularea actului administrativ-procesul verbal de contravenție.

Precizează că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă impuse de art. 16 si art. 17 din O.G. nr.2/2001, aprobata de Legea nr. 180/2002, sub sancțiunea nulității, că fapta petentului a fost săvârșită cu vinovăție, iar ca atare sancțiunea aplicată este temeinică, în limitele stabilite de lege și proporțională cu gradul pericolului social creat.

În drept, se invocă prev. art.466-480 din Codul de procedura civila, O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

Intimatul nu a formulat întâmpinare față de motivele de apel invocate de apelant.

Examinând apelul declarat de apelant în raport de motivele de apel invocate, precum și din oficiu conform art.477 Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta este întemeiat, din următoarele considerente:

Prima instanța la pronunțarea hotărârii nu a avut în vedere riscul potențial pe care îl prezintă petentul, prin încălcarea regulilor de circulație rutieră pentru siguranța și integritatea persoanei angajate regulamentar în traversare pe trecerea de pietoni.

Sancțiunea aplicată petentului, în cuantum de 4 puncte amendă, respectiv 340 lei a fost aplicată de apelantă, potrivit art.100 alin.3 lit. b) din OUG 195/2002, este legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei, așa cum se impune prin art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, conform căruia la stabilirea sancțiunilor trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În analiza principiului proporționalității, trebuie să se țină cont că dispozițiile O.U.G. nr.195/002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ, are implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritatea al persoanelor și a bunurilor inclusiv pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că, interesul societății în respectarea acestor reguli este de importanță majoră.

În raport de aceste criterii, prima instanță în mod eronat a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu aceea a „Avertismentului”.

Potrivit art. 5 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 sancțiunile contravenționale principale sunt: avertismentul, amenda contravențională și prestarea unei activități în folosul comunității, iar potrivit art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, iar în conformitate cu alin. 2 lit. b, suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe timp limitat este una dintre sancțiunile contravenționale complementare.

Sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă limitată, instanța nu poate înlocui cu una din sancțiunile principale, respectiv avertismentul, reglementată ca atare potrivit art. 5 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 și de legea specială (O.U.G. nr. 195/2002).

Înlocuirea măsurii complementare cu avertismentul este nelegală, deoarece această măsură operează de drept, chiar în eventualitatea înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment. Sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce nu poate fi înlăturată pentru aceea că sancțiunea principală stabilită de instanță în urma reindividualizării acesteia este cea a avertismentului, întrucât la art. 95 si 96 din O.U.G. nr. 195/2002 se prevede expres că aceasta se aplică obligatoriu și în cazul stabilirii sancțiunii principale a avertismentului.

Pe de altă parte măsura tehnico - administrativă a restituirii permisului de conducere se poate face decât în condițiile art. 219 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, respectiv ,,Restituirea permisului de conducere se dispune de către șeful serviciului poliției rutiere pe raza căreia a fost săvârșită fapta, la cererea titularului, în baza rezoluției sau, după caz, a ordonanței procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărirea penală sau încetarea urmăririi penale, în baza hotărârii judecătorești rămase definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului sau prin care procesul-verbal de constatare a contravenției a fost anulat sau ca urmare a încetării măsurii de siguranță prevăzute la art.112 lit.c) din Codul penal, republicat, cu modificările și completările ulterioare;".

În raport de considerentele de fapt și de drept expuse, urmează să fie admis apelul formulat și se va schimba hotărârea în sensul respingerii plângerii formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelantul I____________ de Poliție al Județului Harghita în contradictoriu cu intimatul V____ M____ domiciliat în loc. Sâncrăieni, ______________________, jud. Harghita împotriva Sentinței civile nr. 1923 din data de 2 Octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria O_______ S_______, pe care o schimbă în sensul că:

Respinge plângerea formulată de petentul V____ M____ în contradictoriu cu pârâtul I____________ de Poliție al Județului Harghita, cu sediul în mun. Miercurea C___, ___________________________.34, jud. Harghita pentru anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 5 Mai 2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 Februarie 2015.

Președinte Judecător

Banyai E____ B_____ R___ J____

Grefier:

M____-O_____ I. E_______

Red. B.E./24.04.2015

Primit: 27.04.2015

Tehnored./id/27.04.2015

Ex.4/SD.-

Jud.fond: B_____ C.G.