Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 966/2015

Ședința publică de la 11 Septembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A____ P____

Judecător M_______ L________

Grefier D____ L________

Pe rol judecarea apelului contravențional formulat de către intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE B____, cu sediul în B____, _______________________-10, jud. B____, împotriva sentinței civile nr. 3751/18.03.2015, pronunțată de Judecătoria B____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu petentul G______ I__, domiciliat în _______________________________, ___________________, Jud. B____

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul G______ I__, lipsă fiind intimatul.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura este legal îndeplinită; dosarul este la primul termen de judecată ; apelul a fost legal timbrat, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat,instanța constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza pentru soluționare:

Petentul G______ I__, având cuvântul, arată că este mulțumit de hotărârea instanței de fond motiv pentru care solicită respingerea apelului.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului contravențional de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3751 din data de 18 martie 2015, Judecătoria B____ a admis plângerea contravențională formulată de petentul G______ I__, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în ______________________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B____, cu sediul în B____, _______________________-10, județul B____, a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/8.07.2014, încheiat de intimat, a exonerat petentul de obligația de plată a amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei și a înlăturat celelalte măsuri dispuse.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele :

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/8.07.2014, încheiat de un agent constatator din cadrul intimatului I____________ de Poliție Județean B____, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, constând în aceea că la data de 8.07.2014, ora 09:56, circulând cu autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX din direcția Pomul V____ către ________________________ a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversare regulamentară pe marcajul pietonal, pe sensul de deplasare al vehiculului. De asemenea, petentului i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

În ceea ce privește termenul de formulare a plângerii contravenționale, instanța a constatat că aceasta a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal, în conformitate cu prevederile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Se arată că potrivit art. 100 alin. (3) lit. b) coroborat cu art. 98 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în forma de la data săvârșirii presupusei fapte, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte-amendă) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea, de către conducătorul de autovehicul, a priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.

În ceea ce privește aplicarea garanțiilor conferite de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în prezenta cauză, instanța a aratat că, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ziliberberg c. Moldovei, pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având caracter „penal” în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește contravenția aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura contravenției și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției.

Caracterul penal al contravenției este dovedit și de severitatea pedepsei aplicate. În acest sens, trebuie notat că amenda aplicată, în cuantum de 360 lei, depășește minimul general al amenzii penale astfel cum aceasta se stabilește conform art. 61 alin. (3) C. pen.

Față de cele reținute mai sus, ținând cont de criteriile stabilite de Curtea Europeană, instanța constată că acuzația adusă petentului este o acuzație în materie penală în sensul Convenției, motiv pentru care acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta cuprinde mențiunile obligatorii referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, mențiuni prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Instanța a constatat că fapta a fost descrisă în mod corespunzător, fiind prezentate suficiente elemente care să permită a se aprecia asupra modalității de săvârșire a faptei și asupra gravității acesteia.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, instanța a apreciat că în prezenta cauză prezumția de temeinicie a procesului-verbal a fost răsturnată, din declarația martorului G______ M____ (fila 32) reieșind că petentul, în calitate de conducător auto, deplasându-se dinspre Pomul V____ spre Bazar, a ajuns în zona trecerii de pietoni aflată în apropierea unei stații de autobuz, asigurându-se că nicio persoană nu este angajată în traversare și continuându-și deplasarea.

Cu toate că martorul audiat de instanță este soția petentului, instanța a considerat că se impune încuviințarea unei astfel de probe, art. 315 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. opunându-se în garanțiilor oferite de art. 6 CEDO, care consacră prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare al unei persoane acuzate de săvârșirea unei fapte care se subscrie noțiunii de acuzație în materie penală. De asemenea, procedând la audierea martorului încuviințat, instanța a concluzionat că nu există motive pentru a aprecia necredibilă declarația acestuia, care, prezent la fața locului, a perceput în mod direct împrejurarea în care petentul a fost sancționat contravențional.

În acest context, instanța a concluzionat că acuzația adusă petentului nu este susținută de probe neechivoce, dubiul ce planează asupra situației de fapt profitând petentului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata I____________ de Poliție Județean B____,

În susținerea cererii de apel se invocă următoarele:

În motivarea sentinței prin care a admis plângerea, prima instanță a reținut că "în ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, aceasta a fost răsturnată, din declarația martorului G______ M____ reieșind că petentul, în calitate de conducător auto, deplasându-se dinspre Pomul V____ spre Bazar, a ajuns în zona trecerii de pietoni aflată în apropierea unei stații de autobuz, asigurându-se că nicio persoană nu este angajată în traversare și continuându-și deplasarea."

în continuare, Judecătoria B____ a reținut următoarele: "cu toate că martorul audiat de instanță este soția petentului, instanța a considerat că se impune încuviințarea unei astfel de probe, ort. 315 alin. 1 pct. 2 C p . c. opunându-se garanțiilor oferite de art. 6 CEDO, care consacră prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare al unei persoane acuzate de săvârșirea unei fapte care subscrie noțiunii de acuzație în materie penală. De asemenea, procedând la audierea martorului încuviințat, instanța a concluzionat că nu există motive pentru a aprecia necredibilă declarația acestuia, care, prezent la fața locului, a perceput în mod direct împrejurarea în care petentul a fost sancționat contravențional".

Astfel, consideră soluția pronunțată de prima instanță netemeinică pentru următoarele considerente:

Din cuprinsul procesului verbal de contravenție și al raportului agentului constatator, reiese faptul că la data de 08.07.2014, în jurul orei 09.56, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe _________________. B____, din direcția Pomul V____ către _________________________________ la intersecția cu ___________________ acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii pe marcajul pietonal semnalizat corespunzător prin indicator și marcaj aplicat în mod vizibil pe carosabil și care se aflau pe sensul său de mers.

Fapta a fost constatată personal de agentul constatator, situație în care legea nu impune dovedirea acesteia cu mijloace tehnice omologate, în speța dedusă judecății fiind incidente prevederile art. 109 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, în sensul că constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se face direct de polițistul rutier.

În conținutul întâmpinării, a precizat faptul că se opunem audierii martorilor prevăzuți la art. 315 alin. 1 și 2 C.p.c. Cu toate acestea, instanța de fond i-a încuviințat petentului proba cu martor, respectiv soția petentului, G______ M____, care se afla în autovehicul cu petentul la momentul constatării contravenției.

Consideră faptul că instanța de fond ar fi trebuit să respingă proba propusă de petent, având în vedere cele menționate anterior, faptul că potrivit art. 315 alin. 2 din C.p.c, părțile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori persoanele prevăzute la alin. 1 pct. 1-3 C.p.c, iar noi ne-am opus în mod expres, negăsindu-se în situațiile stipulate în conținutul art. 316 C.p.c.

Precizează că instanța de la Strasbourg nu a argumentat în deciziile sale, în sensul că organul administrativ care întocmește actul de sancționare ar avea obligația ca, pe lângă constatările personale să prezinte, în instanță, și alte probe din care să rezulte vinovăția persoanei sancționate. Dimpotrivă, recunoscând statelor membre dreptul de a dezincrimina anumite fapte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, în decizia pronunțată în cauza Ozturk c. Germaniei, că acest procedeu este benefic, între altele, datorită degrevării autorităților judiciare de urmărirea și sancționarea contravențiilor.

Procesul verbal nu este un simplu act de acuzare, întrucât el conține și constatarea faptei, făcută de agentul constatator, și sancțiunea aplicată contravenientului. în măsura în care nu este contestat în termen, procesul verbal devine titlu executoriu, conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001.

În speță, din această perspectivă, apreciază că procesul verbal de contravenție are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă 3« vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu prezintă o probă contrară.

Se arată că în cazul acestui gen de contravenții, cum este cea reținută m procesul verbal de contravenție, legea nu impune dovedirea acestora cu mijloacel tehnice. De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 109, alin. 1 din OUG 195/2002, că, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier.

A conferi forță probantă procesului verbal de contravenție nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată ca o modalitate de „stabilire legală a vinovăției", în sensul dispozițiilor art. 6, alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.

Solicită admiterea apelului, modificarea sentința atacate și, pe fond, respingerea plângerii.

În drept, sunt invocate dispozițiile art. 34, alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

Examinând apelul declarat, tribunalul constată că nu este întemeiat, pentru cele ce urmează :

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/8.07.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, constând în aceea că la data de 8.07.2014, ora 09:56, circulând cu autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX din direcția Pomul V____ către ________________________ a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversare regulamentară pe marcajul pietonal, pe sensul de deplasare al vehiculului. De asemenea, petentului i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, rezultă că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prev. de art. 16 referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, mențiuni prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Instanța fondului a admis proba testimonială solicitată de către petent.

Din declarația martorului G______ M____ rezultă că petentul, în calitate de conducător auto, deplasându-se dinspre Pomul V____ spre Bazar, a ajuns în zona trecerii de pietoni aflată în apropierea unei stații de autobuz, asigurându-se că nicio persoană nu este angajată în traversare și continuându-și deplasarea.

Intimatul nu a solicitat nicio altă probă în susținerea celor inserate în actul de constatare.

Chiar dacă pentru constatarea acestor fapte nu este necesară folosirea mijloacelor tehnice, mențiunile agentului constatator, prin ele însele nu au putere probantă absolută, ele se bucură de veridicitate până la proba contrarie.

Chiar dacă martora este soția contravenientului, agentul constatator s-a mulțumit să constate abaterea fără a menționa dacă petentul era singur sau nu în autoturism și nici nu a indicat vreun martor în sprijinul celor constatate.

Motivat instanța a reținut că acuzația adusă petentului nu este susținută de probe neechivoce, dubiul ce planează asupra situației de fapt profitând petentului.

Față de cele expuse, în baza art. 480 alin. 1 Cod proc. civ. se va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul contravențional formulat de către intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE B____, cu sediul în B____, _______________________-10, jud. B____, împotriva sentinței civile nr. 3751/18.03.2015, pronunțată de Judecătoria B____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu petentul G______ I__, domiciliat în _______________________________, ___________________, Jud. B____, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2015.

Președinte, Judecător,

A____ P____ M_______ L________

Grefier,

D____ L________

Red/Thred.P.A. J.F.A__ M____ Iutiș

Data:14.10.2015/4 ex. d.f. XXXXXXXXXXXXXX