Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia Nr. 683/2013

Ședința publică de la 23 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M______ S______

JUDECĂTOR S_____ I____ T_______

JUDECĂTOR L_______ M_____

GREFIER M____ R______

Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul – intimat I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR împotriva sentinței civile nr. 167din data de 21.01.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata – petentă ___________ SRL, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, intimata – petentă fiind reprezentată de avocat C_______ V_____ V_______.

Procedura legal de citare îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.

Avocat C_______ V_____ V_______ pentru intimata – petentă având cuvântul, solicită respingerea recursului, motivând că intimata – petentă a făcut dovada că la data la care a avut loc controlul inopinat al reprezentanților ISCTR deținea contractul de închiriere încheiat în formă autentică și actul adițional prin care se operaseră modificări la actul autentic inițial. Tot cu ocazia controlului societatea petentă a pus la dispoziția agenților constatatori celelalte documente, respectiv licența de traseu și licența de transport, acte care sunt subsecvente obținerii contractului de închiriere.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului declarat, constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 167din data de 21.01.2013, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta ___________ SRL, în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier, împotriva procesului verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxx din 12.11.2012 și s-a dispus transformarea amenzii contravenționale în cuantum de 12.000 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție ____________ nr. xxxxxxx din 12.11.2012, în avertisment.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxx petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 12.000 lei, reținându-se în sarcina sa că la data de 25.10.2012 la controlul efectuat în trafic, în urma verificării documentelor aflate la bordul autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX condus de U____ F____, s-a constatat că operatorul de transport nu și-a respectat obligația de a sigura la bordul autovehiculului rutier contractul de leasing în original sau în copie conformă cu originalul.

Agentul constatator a încadrat fapta descrisă în dispozițiile art. 4 pct. 57.3 din HG nr. 69/2012.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal.

Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța a cercetat dacă în cauză au fost întrunite cerințele de formă ale procesului verbal de contravenție contestat, așa cum sunt impuse în mod imperativ de dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.

Observând procesul-verbal contravenție, instanța a constatat că acesta conține mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.

În privința temeiniciei procesului verbal, instanța a reținut că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Astfel, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

În cauza de față s-a reținut că petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de dispozițiile art. 4 pct. 57.3 din HG 69/2012 care prevede că este încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, a Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, a Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și a 130 301 0 33>Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenție nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a contractului de leasing sau de închiriere, după caz, în original ori copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere.

Analizând întreg materialul probator s-a constatat că petenta nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul –verbal de contravenție în sensul că, la momentul opririi în trafic, conducătorul auto avea la bordul autovehiculului originalul sau copia conformă cu originalul a contractului de leasing sau de închiriere.

Faptul că petenta a depus la dosarul cauzei copia contractului de închiriere autentificat sub nr. 3178/29.04.2011 ( f. 4) nu face dovada că la momentul controlului acest document în copie certificată se afla la bordul autovehiculului.

Deși nu se pot reține motive de nelegalitate și netemeinicie în privința procesului verbal, instanța are posibilitatea să aprecieze asupra întinderii sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, potrivit dispozițiile 34 din O.G. 2/2001.

Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța a considerat că sancțiunea amenzii aplicată este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În aprecierea gradului de pericol social al contravenției instanța a reținut că a fost aplicat maximul amenzii prevăzut de art. 7 alin. 2 lit. c din HG 69/2012 și că amenda în cuantum de xxxxx lei este disproporționat de mare având în vedere că, din probele administrate în cauză reiese că, la momentul controlului contractul de închiriere era încheiat însă conducătorul auto din neglijență nu l-a putut prezenta. Faptul că acesta nu a putut să prezinte o copie certificată a contractului de închiriere, la momentul controlului nu a relevat un pericol social de natură a avea consecințe deosebite asupra valorilor sociale ocrotite de lege pentru a se justifica aplicarea unei amenzi în cuantum de 12 000 lei.

Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că fapta a avut o gravitate redusă și că s-a impus înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului, această sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 23 alin. 3 din O.G. 2/2001.

Aceasta sancțiune este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientei asupra faptei săvârșite și de a o determina să adopte pe viitor un comportament adecvat .

În consecință, instanța a admis în parte plângerea petentei și a modificat procesul-verbal de contravenție atacat, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii în cuantum de 12 000 lei cu sancțiunea „avertismentului”, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal.

De asemenea, a atras atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și i-a recomandat să respecte dispozițiile legale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, intimata I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele scrise de recurs, recurenta – petentă a arătat că în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr.1071/2009, 1072/2009 și 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului statele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor prezentelor regulamente și iau toate masurile necesare pentru a garanta aplicarea acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și cu caracter de descurajare.

HG nr. 69/2012 stabilește încălcările prevederilor regulamentelor de mai sus și a OG nr. 27/2011, precum și sancțiunile și masurile aplicabile în cazul constatării acestor încălcări.

Conform art.2 din această hotărâre încălcările sunt clasificate în:

a) încălcări foarte grave; b)încălcări grave; c) încălcări minore.

Fapta săvârșită de petenta este considerată de legiuitor ca reprezentând o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr.1071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 072/2009, ale Regulamentului (CE) nr.1073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 17/2011, procesul verbal fiind legal și temeinic, de aceea nu se justifica înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul, mai ales ca în conformitate cu art.7 alin 1 și 2 lit. a) s-a aplicat minimul amenzii.

Amenda contravenționala aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.

Prin stabilirea unei sancțiuni aspre, legiuitorul a avut în vedere tocmai sancționarea mai aspră a unor fapte care pot pune în pericol circulația pe drumurile publice, astfel încât dreptul la viata și la integritate al persoanelor și bunurilor să nu fie afectat.

În concluzie, având în vedere cele prezentate mai sus a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, respingerea plângerii contravenționale formulate de ____________________ C&V SRL ca netemeinică și nelegală și menținerea sancțiunii amenzii contravenționale aplicată prin procesului verbal __________ nr. J065261/12.11.2012, aceasta fiind corect individualizată.

În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299-316 Cod Pr.Civilă, OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, HG nr. 69/2012.

În temeiul art. 242 alin 2 Cod Pr. Civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

În temeiul dispozițiilor art. 115 Cod Pr. Civilă, intimata petentă a depus întâmpinare prin care a arătat că instanța de fond cu ocazia soluționării plângerii contravenționale formulată de către intimata împotriva procesului verbal de contravenție ___________ NR xxxxxxx, din data de 12.11.2012, a reținut gradul de pericol social redus al faptei săvârșite de către societate.

Cu ocazia administrării probatoriului, în speța proba cu înscrisuri, a făcut dovada că la data la care a avut loc controlul inopinat al reprezentanților ISCTR, deținea contractul de închiriere încheiat în formă autentică și actul adițional prin care se operaseră modificări la actul autentic inițial.

A arătat, faptul că licența de transport în baza căreia se efectua activitatea de transport contra cost nu putea fi obținută decât în baza contractului de închiriere, însoțit de actul adițional, acesta din urma fiind încheiat la data de 08.05.2012, iar contractul fiind încheiat cu mult anterior acestei date.

Pe de alta parte, cu ocazia controlului inopinat efectuat în trafic, lipsa acestui document de la bordul autovehiculului a fost singura abatere constatată de către organele de control.

Ori, trebuie avut în vedere faptul că la bordul autovehiculului s-au regăsit acte cu caracter subsecvent contractului de închiriere în forma autentificată, acte a căror existenta era imposibilă fără ca acest act de închiriere să existe.

Totodată, trebuia să se raporteze la dispozițiile OMTI 980/2011 privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, modificat prin OMTI 1640/08 noiembrie 2012, urmare a intrării în vigoare a HG 69/2012, la art. 135 a fost introdusă litera „ r” conform căreia conducătorii autovehiculelor au obligația de a asigura la bord, documentele puse la dispoziția lor de întreprinderea de transport rutier în cont propriu sau de operatorul de transport rutier, conform prevederilor art. 133 litera” s „ și art. 134 litera „ t”.

Ori având în vedere faptul că operatorul de transport a obținut și a pus la dispoziția conducătorului toată documentația necesară efectuării transportului în bune condiții, nu se va putea reține în sarcina operatorului de transport, a intimatei decât o culpa levis, astfel încât își găsesc aplicațiunea dispozițiile art.21 alin 3 din OG 2/2001, iar soluția de a aplica sancțiunea avertismentului raportat la pericolul social minim a faptei săvârșite de către intimata care nu aduce atingeri valorilor ocrotite de lege.

Pentru cele arătate a solicitat respingerea recursului și menținerea instanței de fond ca temeinică și legală.

Analizând recursul declarat de recurentul – intimat I____________ de S___ Pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR tribunalul constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Astfel, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a reținut că petenta se face vinovată de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, în funcție de criteriile de individualizare a sancțiunilor contravenționale apreciind însă că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de xxxxx lei este prea mare.

Potrivit art. 34 din OG 2/2001 tribunalul, verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal, reține sub aspectul legalității că procesul verbal cuprinde, din punct de vedere formal, mențiunile obligatorii prevăzute de lege (art. 17 din OG 20/2001) sub sancțiunea nulității.

Sub aspectul temeiniciei, tribunalul constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, s-a reținut în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale, aceasta deoarece potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului acest gen de contravenție, intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Tribunalul reține de asemenea că în cauza I___ P__ c. României, hotărârea din 28 iunie 2011, Curtea a analizat modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție existentă în dreptul național. Astfel, Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu poate avea un caracter neașteptat pentru acesta având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A_____, par. 58 și 59). Curtea a mai reținut că petentului i s-a oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă și că petentul nu a fost pus ______________________________ față de autorități pentru simplu fapt ca regimul contravențional este diferit de regimul aplicabil in penal.

Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

Având în vedere aceste principii, tribunalul reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

În speță se reține că petenta deținea la momentul controlului contract de închiriere pentru vehiculul controlat, fără a face însă dovada că acest contract, respectiv o copie a acestuia se regăsea la bordul vehiculului sau a fost prezentat agentului constatator la momentul controlului. În aceste condiții, în mod corect, instanța de fond a reținut că petenta se face vinovată de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa.

Este adevărat că, ținând seama de cuantumul amenzii contravenționale prevăzute de lege pentru contravenția reținută în sarcina petentei, astfel de fapte au fost apreciate de legiuitor ca având un grad de pericol social relativ ridicat dar atunci când sunt sancționate gradul de pericol social al faptelor constatate trebuie apreciat în concret, în raport de împrejurările în care au fost săvârșite, persoana contravenientului și urmările produse.

În speță tribunalul constată că petenta ___________ SRL deține contract de închiriere pentru vehiculul controlat, astfel că, ținând seama de împrejurările în care a fost comisă fapta și persoana făptuitorului, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că scopul răspunderii contravenționale poate fi realizat și prin aplicarea sancțiunii „avertisment” . Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod de procedură civilă, urmează să respingă recursul declarat de recurentul – intimat I____________ de S___ Pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR împotriva sentinței civile nr.167 din data de 21.01.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata – petentă ___________ SRL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurentul – intimat I____________ de S___ Pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR împotriva sentinței civile nr.167 din data de 21.01.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata – petentă ___________ SRL, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2013, la Tribunalul Gorj.

Președinte, M______ S______	Judecător, S_____ I____ T_______	Judecător, L_______ M_____
	Grefier, M____ R______

Red. S.M./ Tehn.M.R.

J.F./ E.S.V_____

2ex/17 Mai 2013