R O M Â N I A

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

Sentința civilă nr. xxxxx

Ședința publică de la 24.09.2015

Instanța constituită din:

Președinte –M____ B_____

Grefier – R_____ N______

Pe rol judecarea acțiunii civile formulată de contestatorul D___ G_____ C_______ în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L_____ SECTOR 4 BUCUREȘTI având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 255 și 258 Cod procedură civilă. Totodată, constată decăzut contestatorul din proba testimonială față de faptul că nu a indicat numele și adresa martorului a cărui audiere o solicită, în plus, proba testimonială fiind neutilă soluționării cauzei, față de actele și planșele foto depuse la dosar

Nemaifiind alte cereri de formulat si probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, la data de 28.11.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXX, petentul D___ G_____ C_______, a solicitat în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L_____ SECTOR 4-BIROUL CIRCULAȚIE RUTIERĂ, anularea procesului-verbal de contravenție __________ nr. xxxxx/14.11.2014, și a măsurilor de sancționare cu amendă de 360 lei și 3 puncte de penalizare, precum și obligarea intimatei _____________________ la repararea prejudiciului material în sumă de 496 lei, reprezentând contravaloare ridicare și transport autoturism, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.

În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că la data de 14.11.2014, a staționat regulamentar autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ________________________ acesta nu a constituit un obstacol pentru circulația rutieră din zonă, cele două străzi, E___ R_______ și _________________________ circulate. De asemenea, nu este adevărat că autoturismul său a fost parcat la o distanță mai mică de 25 de metri de colțul intersecției. Petentul a mai arătat că agentul constatator nu a indicat în procesul-verbal actul normativ, respectiv hotărârea consiliului local care reglementează operațiunea de ridicare și vehiculelor, și nici măsura tehnico-administrativă a ridicării autovehiculului. Petentul a mai susținut că în speță nu s-au întocmit dispoziția de ridicare a autoturismului și nota de constatare prevăzute de hotărârea consiliului local nr. 37/2008.

În drept, petentul a invocat prevederile art. 31 din OG nr. 2/2001, art. 118 din OUG nr. 195/2002.

În dovedire, petentul a depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie: procesul-verbal contestat, bon fiscal, planșe foto.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 59,68 lei.

Intimata Poliția L_____ Sectorul 4 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată, precum și cerere de chemare în garanție a _____________________, prin care a solicitat ca, în situația admiterii plângerii contravenționale, să se dispună obligarea acesteia din urmă la despăgubirea reclamantului cu suma de 496 lei, precum și cu cheltuielile ocazionate în prezenta cauză.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, la data de 14.11.2014, în intervalul orar 09:39-09:46, autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a fost găsit staționat voluntar neregulamentar la mai puțin de 25 de metri de colțul intersecției dintre _____________________ __________________________ fotografiată cu aparatul Nikon certificat și omologat cu nr. 127 seria xxxxxxxx. Intimata a învederat că, urmare a faptei de staționare neregulamentară, agentul de poliție locală prezent la fața locului a dispus ridicarea autoturismului indicat anterior, prin dispoziția de ridicare nr. 01 din data de 14.11.2014, iar după identificarea conducătorului auto în persoana numitului D___ G_____ C_______, s-a întocmit pe numele acestuia, procesul-verbal de contravenție contestat.

S-a precizat de către intimată că sub aspectul competenței, constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii s-a realizat în baza art.7, alin.1, lit. h din Legea nr. 155/2010, privind Poliția L_____, în care se menționează faptul că ,,în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar”.

Sub aspectul legalității procesului-verbal atacat, s-a susținut că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de OG nr. 2/2001, respectiv dispozițiile art. 17 ale aceluiași act normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu dispozițiile art. 16 ale OG nr. 2/2001, din punctul de vedere al legalității, procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, iar referitor la descrierea faptei contravenționale, aceasta este completă și corespunzătoare cerințelor legale incidente pentru a servi la aprecierea gravității faptei și individualizarea sancțiunii contravenționale, întrucât cuprinde data, locul, precum și modul și împrejurările de săvârșire a contravenției. S-a precizat faptul că omisiunea menționării ocupației și locului de muncă al contravenientului poate atrage doar nulitatea relativă, doar cu condiția dovedirii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, ceea ce nu este cazul în speță.

Intimata a susținut că descrierea faptei din procesul-verbal este completă și corespunzătoare cerințelor legale incidente pentru a servi la aprecierea gravității faptei și individualizarea sancțiunii contravenționale, întrucât cuprinde data, ora, locul unde a fost staționat autoturismul, intervalul orar de staționare, prezentarea elementelor de identificare ale autoturismului, a modului și a împrejurărilor de săvârșire a contravenției, și anume staționare voluntară neregulamentară la mai puțin de 25 m de colțul intersecției.

Totodată, a susținut că procesul-verbal este întocmit în conformitate cu prevederile art. 180 din HG nr. 1391/2006.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, s-a precizat că abaterea contravențională a fost constatată în mod nemijlocit de către agentul constatator, prin propriile simțuri, după cum rezultă din nota raport depusă la dosarul cauzei, însoțită de planșele foto.

Totodată, procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate.

S-a mai arătat de către intimată că, staționarea autoturismului în locul de unde a fost ridicat, fiind executată la mai puțin de 25 m de colțul intersecției, nu poate fi apreciată ca o parcare regulamentară, iar abaterea contravențională este prevăzută și sancționată de lege.

Planșele fotografice efectuate la fața locului și depuse la dosarul cauzei confirmă fără niciun fel de dubiu această situație de fapt descrisă în procesul-verbal de contravenție, aceasta întrunind elementele constitutive ale faptei de staționare neregulamentară la mai puțin de 25 de metri de colțul intersecției, prevăzută de dispozițiile art. 143, lit.a, raportat la art. 142 lit.f din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 100, alin.2, raportat la art. 108 alin.1 lit.b pct. 7 din OUG nr. 195/2002.

În ceea ce privește măsura tehnico-administrativă de ridicare a vehiculului, aceasta a fost dispusă în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. 1 raportat la art. 97 din OUG nr. 195/2002, iar legea indicată nu prevede în mod expres obligația agentului constatator de a menționa în procesul-verbal măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului, ci numai sancțiunile contravenționale principale și complementare.

Ridicarea autovehiculului nu este o sancțiune contravențională, ci este o măsură administrativă de urgență de degrevare a locului ocupat de autovehicul printr-o manevră neregulamentară de staționare care nu permite amânarea executării până la îndeplinirea unor formalități sau până la identificarea contravenientului.

Pe de altă parte, fapta contravențională se constată de agentul de poliție prezent la fața locului care a întocmit dispoziția de ridicare și care a efectuat planșele foto, în lipsa contravenientului.

În astfel de cazuri, procesul-verbal de întocmește ulterior, după ce se identifică persoana care conducea autovehiculul, or, neluarea promptă a măsurii de ridicare a autovehiculului ar lipsi de eficiență această măsură. S-a mai arătat că dispoziția de ridicare a autoturismului a fost luată în baza dispozițiilor art. 1 din HCL nr. 37/31.07.2008, iar operațiunile privind ridicarea, transportul, depozitarea în spații amenajate și eliberarea vehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public din sectorul 4 al municipiului București se efectuează de _____________________, în calitate de operator autorizat.

Achitarea taxei privind ridicarea, transportul și depozitarea vehiculului staționat, în conformitate cu dispozițiile art. 64, alin. 2 din OUG nr. 195/2002 se suportă de către deținătorul acestuia, fiind în sarcina sa, așadar, taxa achitată de către contestator nu poate fi restituită.

În consecință, intimata nu a săvârșit nicio faptă ilicită, nu s-a produs petentului niciun prejudiciu, nefiind o legătură de cauzalitate dintre prejudiciul produs și dispunerea măsurii de ridicare a autoturismului, achitarea sumei de 496 lei de către contestatoare fiind o consecință a propriei fapte a contestatorului.

Intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 411 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ.

În probațiune, intimata a depus la dosar următoarele acte, în copie: procesul-verbal contestat, declarație pe propria răspundere, dispoziția de ridicare nr. 01/14.11.2014, notă de constatare __________ nr. xxxxxxx/14.11.2014, declarație pe propria răspundere, Raport de încercări nr. 127/15.04.2011, planșe fotografice (f. 47-48).

În motivarea cererii de chemare în garanție, intimata a arătat că, pentru restituirea autoturismului ridicat, petentul a achitat suma de 496 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de operațiunile privind transportul, depozitarea în spații amenajate și eliberarea autoturismului staționat neregulamentar, această sumă fiind încasată de către S.C. A______ E_____ S.R.L., în calitate de operator autorizat. A mai învederat intimata că, prin încasarea acestei sume în cuantum de 496 lei de către S.C. A______ E_____ S.R.L. și obligarea restituirii acestei sume către reclamant de către intimata Poliția L_____ Sector 4, s-ar realiza o îmbogățire fără just temei prin mărirea patrimoniului S.C. A______ E_____ S.R.L. în detrimentul patrimoniului intimatei Poliția L_____ Sector 4.

În drept, intimata a invocat prevederile art. 72 C.proc.civ, art. 1345 C.civ.

La data de 27.03.2015, prin Serviciul Registratură al instanței, chemata în garanție _____________________ a depus întâmpinare la plângerea contravențională prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, invocând în esență aceleași motive invocate de intimata Poliția L_____ Sector 4 prin întâmpinare.

La data de 04.05.2015, intimata _____________________ a depus întâmpinare la cererea de chemare în garanție formulată de intimata Poliția L_____ Sector 4, prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, având în vedere faptul că agenții constatatori din cadrul Poliției Locale Sector 4 sunt cei care constată și sancționează fapta contravențională, iar chemata în garanție doar duce la îndeplinire obligațiile stabilite în sarcina sa conform prevederilor contractului de concesiune servicii nr. 884/27.01.2010.

La data de 08.05.2015, petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că este de acord în principiu cu cererea de chemare în garanție a A______ E_____ SRL și a solicitat respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare de către intimate. A mai susținut că dispoziția de ridicare nr. 01/14.11.2014 nu i-a fost comunicată la data emiterii procesului-verbal și nu s-a făcut vorbire despre aceasta în procesul-verbal. Petentul a mai invocat faptul că dispoziția de ridicare a fost întocmită de un alt agent constatator decât cel care a încheiat procesul-verbal. Totodată, petentul a reiterat și detaliat unele aspecte invocate în cererea introductivă.

La data de 10.06.2015, petentul a depus note scrise prin care a invocat decizia nr. 9/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiției în recurs în interesul legii.

Prin încheierea din data de 02.07.2015, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție a _____________________, pentru motivele arătate în încheierea de la acea dată.

La termenul de judecată din data de 24.09.2015 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxx din data de 14.11.2014, contestatorul D___ G_____ C_______ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 RON și 3 puncte de penalizare, în temeiul art. 100 alin. 2 și 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG nr. 195/2002, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 143, lit. a raportat la art. 142, lit. f din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, în sarcina acestuia reținându-se faptul că la data de 14.11.2014, a staționat voluntar autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în intervalul orar 09:39-09:46, la mai puțin de 25 de metri de colțul intersecției _____________________ ________________________________ cu aparatul foto seria xxxxxxxx certificat cu nr. 127.

Totodată, conform dispoziției de ridicare nr. 01/14.11.2014, în conformitate cu art. 7, lit. h din Legea nr. 155/2010, a Poliției Locale, raportat la art. 143, lit.a, coroborat cu art. 142, lit. f, din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, precum și cu prevederile art. 1, alin, 1 din Hotărârea Consiliului Local Sector 4 nr. 37/2008, s-a dispus ridicarea autovehiculului, transportarea și depozitarea acestuia într-un loc special amenajat, în vederea eliberării acestuia.

Potrivit art. 143 lit. a din RAOUG nr. 195/2002, se interzice staționarea voluntară a vehiculelor în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară iar potrivit art. 142 lit. e din același act normativ, se interzice oprirea voluntară a vehiculelor in intersecții, inclusiv cele cu circulație in sens giratoriu, precum si in zona de preselecție unde sunt aplicate marcaje continue, iar in lipsa acestora, la o distanta mai mica de 25 m de coltul intersecției. De asemenea, potrivit art. 6 pct. 16 din același act normativ, prin intersecție se înțelege orice încrucișare, joncțiune sau bifurcare de drumuri la nivel, inclusiv spațiile formate de acestea.

În conformitate cu art. 63 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, ,,Se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată, imobilizarea se consideră staționare”.

Conform art. 64 din OUG nr.195/2002, ,,Poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz. Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul și depozitarea vehiculului staționat neregulamentar se suportă de către deținătorul acestuia. Ridicarea vehiculelor dispusă de poliția rutieră în condițiile prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament”.

Potrivit art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, amenda contravențională prevăzută la alin. 1 (clasa a doua de sancțiuni) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b). Conform art. 108 alin.1 lit. b pct. 7 din OUG nr.195/2002, constituie contravenție și atrage pe lângă sancțiunea amenzii și aplicarea a trei puncte de penalizare, staționarea neregulamentară.

În conformitate cu dispozițiile art. 97 alin. 1 lit. d din același act normativ, ,, În cazurile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, polițistul rutier dispune și una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative: ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar.”.

Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Referitor la competența agenților din cadrul Poliței Locale Sector 4 de a încheia procesul-verbal de contravenție contestat și a dispune ridicarea autovehiculelor, instanța reține că, prin derogare de la prevederile 109 și art. 128 din OUG nr. 195/2002, prin Legea nr. 155/2010 privind poliția locală li s-a acordat expres această posibilitate și polițiștilor locali cu atribuții în domeniul circulației rutiere, în conformitate cu art. 7 lit. h din acest act normativ care stipulează astfel: „În domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are următoarele atribuții:… h) constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar;”.

Instanța reține că în procesul-verbal s-a indicat și temeiul de drept al ridicării autovehiculului, respectiv art. 97 alin. 1 lit. d din OUG nr. 195/2002, care prevede că „În cazurile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, polițistul rutier dispune și una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative: d). ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar”. Astfel, nu mai era necesară indicarea în procesul-verbal și a HCL Sector 4 nr. 37/2008. De altfel, instanța reține că neindicarea acestui act normativ nu constituie un motiv de nulitate absolută, ci doar de nulitate relativă (întrucât nu sunt enumerate în art. 17 din O.G. nr. 2/2001, menționat mai sus), lipsa acestei mențiuni atrăgând anularea actului doar în ipoteza existenței unei vătămări care nu ar putea fi înlăturată altfel, în condițiile art. 175 alin. 1 C.p.c. Or, în speță, petentul nu a făcut dovada unei astfel de vătămări.

În ceea ce privește neindicarea în cuprinsul procesului verbal a măsurii ridicării autovehiculului, instanța reține faptul că această măsură nu a fost dispusă prin procesul verbal contestat, ci prin dispoziția de ridicare, astfel încât neindicarea măsurii ridicării autoturismului în cuprinsul procesului verbal nu este de natură a afecta legalitatea procesului verbal atacat.

Cât privește împrejurarea că sancțiunea a fost aplicată de un agent de poliție, în condițiile în care dispoziția de ridicare a fost emisă de un alt agent care, se presupune, a și constatat fapta, instanța reține că legea nu condiționează legalitatea procesului verbal de existența identității între agentul care a constatat fapta și agentul care aplică sancțiunea în situația în care fapta este înregistrată cu un mijloc tehnic. Pentru această ipoteză, art. 181 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 privind Regulamentul pentru punerea în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, prevede posibilitatea încheierii procesului verbal de către polițistul rutier după identificarea conducătorului autovehiculului și după prelucrarea înregistrărilor. Art. 181 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 cuprinde o normă specială, derogatorie de la dreptul comun astfel încât se aplică prioritar față de dispozițiile art. 21 din O.G. nr. 2/2001 ce constituie dreptul comun. De altfel, această împrejurare nu i-a produs petentului nicio vătămare, fapta fiind constatată de un agent, care a și întocmit dispoziția de ridicare, iar procesul-verbal de un alt agent, după identificarea conducătorului auto.

Susținerile petentului în sensul că în speță nu au fost întocmite dispoziția de ridicare și nota de constatare nu pot fi reținute de către instanță, întrucât la dosarul cauzei au fost depuse dispoziția de ridicare nr. 01/14.11.2014 și nota de constatare __________ nr. xxxxxxx/14.11.2014. De asemenea, susținerile petentului privind necomunicarea unei copii de pe dispoziția de ridicare nu influențează legalitatea procesului-verbal, întrucât, pe de o parte dispozițiile art. 25 din OG nr. 2/2001 impun doar comunicarea procesului-verbal de contravenție iar, pe de altă parte, este un aspect care ține de comunicarea actului constatator, și nu de încheierea valabilă a acestuia.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza A_____ c. României), dreptul unei persoane de a fi considerată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Prin probele propuse de petent și administrate de instanță în cursul procesului, petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.

Din planșele foto efectuate de intimată la data de 14.11.2014, în intervalul orar 09:39-09:46 (f. 47-48) reiese fără dubiu faptul că petentul a parcat autoturismul la mai puțin de 25 de metri de colțul intersecției _____________________ ____________________________________ fiind staționat la aproximativ 5-7 metri de colțul intersecției respective, obturând astfel vizibilitatea celorlalți participanți la trafic și punând în pericol siguranța acestora.

Totodată, împrejurarea că în zonă nu existau indicatoare care să interzică staționarea/parcarea sau care să avertizeze cu privire la ridicarea mașinilor, este lipsită de relevanță în speță întrucât interdicția de staționare a autoturismului în intersecții sau la mai puțin de 25 de metri de acestea rezultă în mod expres din dispozițiile legale sus-menționate, respectiv art. 143 lit. a din RAOUG nr. 195/2002 rap. la art. 142 lit. f din RAOUG nr. 195/2002, astfel că nu mai este necesară existența unor semne de circulație care să prevadă că staționarea este interzisă. Î_ aceste condiții, simpla staționare la mai puțin de 25 de metri de colțul intersecției, chiar în lipsa unor indicatoare care să interzică staționarea, constituie contravenție și poate conduce la ridicarea autovehiculului.

Instanța reține că existența altor mașini parcate în zonă ori inexistența unor indicatoare care să interzică staționarea nu înlătură caracterul contravențional al faptei ori răspunderea contravențională a petentului, acesta având obligația de a respecta normele de circulație rutieră instituite prin actele normative în vigoare și nu de a imita conduita celorlalți participanți la trafic.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată în cauză, respectiv amenda contravențională în cuantum de 360 lei și cele 3 puncte de penalizare, minimul prevăzut de lege, instanța apreciază că a fost corect individualizată și aplicată de către agentul constatator față de circumstanțele faptei și față de gradul de pericol social al acesteia, astfel încât nu se impune înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.

Se are în vedere că prin fapta sa petentul a stânjenit circulația și a pus în pericol siguranța traficului rutier, creând riscul producerii de accidente rutiere. Astfel, staționarea autovehiculului s-a făcut foarte aproape de colțul intersecției, astfel că a afectat circulația rutieră în sensul diminuării vizibilității participanților la trafic, creând premisele favorabile apariției unei stări de risc pentru pietoni și pentru conducătorii auto (afectând vizibilitatea în intersecție, forțând practic pe conducătorul auto ce urma să pătrundă pe _____________________________ mai mult pe prima bandă de mers, sporind astfel riscul producerii de accidente; prin urmare, nu are relevanță că în fapt nu s-a produs nici un accident, nu au existat vătămări ale unor persoane sau prejudicii, această împrejurare având la bază tocmai intervenția promptă a intimatei). Totodată, referitor la conduita petentului, instanța are în vedere că fapta acestuia de a parca autoturismul la mai puțin de 25 de metri de colțul intersecției nu este consecința unei neatenții sau culpe ușoare a petentei, ci unei lipse de interes vădite a acestuia față de dispozițiile legale și față de siguranța traficului.

În ceea ce privește cererea petentului de obligare a intimatei _____________________ la repararea prejudiciului material în sumă de 496 lei, reprezentând contravaloare ridicare și transport autoturism, instanța reține următoarele:

Prin Decizia nr. 9/2015 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Avocatul Poporului privind legalitatea hotărârilor adoptate de consiliile locale în vederea reglementării procedurii privind ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar, constatarea și aplicarea contravențiilor prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în vigoare de la 15.07.2015), ÎCCJ a stabilit că procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art. 64 și art. 97 alin. (1) lit. d) și alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale.

Or, această procedură de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea autovehiculelor este reglementată doar prin HCL Sector 4 București nr.37/31.07.2008, modificată prin HCL Sector 4 București nr.44/2011.

Prin urmare, având în vedere că Dispoziția de ridicare nr. 01/14.11.2014 a fost emisă în baza HCL S4 nr. 37/2008, precum și dispozițiile art. 517 alin. 4 C.p.c., potrivit cărora „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I)”, instanța constată nulitatea absolută a dispoziției menționate, aceasta fiind emisă cu încălcarea legii.

Pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală a intimatei este necesar, conform art. 1357 C. civ., dovedirea concomitentă a următoarelor condiții: a). o faptă cauzatoare de prejudiciu și persoana care a cauzat această faptă; b). un prejudiciu cauzat, stabilit cu certitudine; c). existența raportului de cauzalitate intre fapta dăunătoare și prejudiciu și d). culpa.

În speță, instanța nu poate reține existența unei fapte ilicite săvârșite cu vinovăție de către intimata _____________________, în condițiile în care aceasta doar a dus la îndeplinire o măsură dispusă de un agent constatator din cadrul intimatei Poliția L_____ Sector 4 București, potrivit contractului de concesiune încheiat între acestea.

Astfel, potrivit art. 5.1 din contractul de concesiune de servicii nr.2/25.01.2010, concesionarea de către chemata în garanție S.C. A______ E_____ S.R.L. a serviciului de ridicare se efectuează în schimbul unei redevențe lunare în cuantum de 3% din cuantumul veniturilor încasate, ce urmează să fie achitată intimatei până la data de 25 a fiecărei luni, pentru luna anterioară.

Din aceste clauze contractuale, instanța reține faptul că S.C. A______ E_____ S.R.L., în calitate de concesionar în convenția încheiată cu intimata Poliția L_____ Sector 4, este cea care a suportat costurile de ridicare, transport și depozitarea autoturismului petentului, percepând de la cel din urmă un tarif de 496 de lei pentru acoperirea acestor costuri, iar din tariful perceput a plătit intimatei, în calitate de cedent, o redevență de 3% din cuantumul sumei încasate.

Așadar, _____________________ a acționat in mod legitim, îndeplinindu-si sub acest aspect o obligație contractuală față de intimata Poliția L_____ Sector 4 si nu există raporturi juridice în baza cărora să răspundă pentru prejudiciul provocat de intimata Poliția L_____ Sector 4 contestatorului.

Intimata A______ E_____ SRL nu avea atribuții de cenzurare a legalității actelor administrative emise de intimata Poliția L_____ Sector 4 (actul în speță nefiind nici vădit nelegal), astfel încât _____________________ avea obligația contractuală de a ridica autoturismele pentru care fuseseră emise dispoziții de ridicare de către intimat.

În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea petentului de obligare a intimatei _____________________, la repararea prejudiciului material cauzat ca urmare a ridicării autoturismului, constând în taxa de ridicare și transport a autoturismului în cuantum de 496 lei, petentul având însă posibilitatea de a formula o acțiune separată sub acest aspect împotriva emitentului actului administrativ nelegal înăuntrul termenului de prescripție.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, art. 118 și urm. din O.U.G. nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006, instanța va respinge plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxx/14.11.2014, ca neîntemeiată. Totodată, va respinge capătul de cerere privind obligarea intimatei _____________________, la repararea prejudiciului material cauzat ca urmare a ridicării autoturismului, constând în taxa de ridicare și transport a autoturismului în cuantum de 496 lei, ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Respinge plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxx/14.11.2014, formulată de contestatorul D___ G_____ C_______ cu sediul în Pitești, Calea Craiovei, nr. 134, ________________, ___________________ în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L_____ SECTOR 4 BUCUREȘTI cu sediul în sector 4, București, ___________________ ca neîntemeiată.

Respinge capătul de cerere privind obligarea intimatei _____________________, cu sediul în sector 3, București, _________________________ și cu sediul ales la C__. Av. A_____ L___ – București, sector 1, __________________, la repararea prejudiciului material cauzat ca urmare a ridicării autoturismului, constând în taxa de ridicare și transport a autoturismului în cuantum de 496 lei, ca neîntemeiat.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

B_____ M____ N______ R_____

Red. M.B./Dact. M.B. și N.R./5 ex./2015