Acesta nu este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1453/2015

Ședința publică din data de 22 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I____ I______

Judecător I___ B_______

Grefier I______ C__________

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta I________ M______ E_____, împotriva sentinței civile nr. 294/2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj, în contradictoriu cu intimata I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, părțile nu au răspuns.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 15 iunie 2015 s-a depus întâmpinare, după care,

Instanța, va respinge solicitarea apelantei de efectuare a unei adrese către intimată, având în vedere faptul că la fila 9 din dosarul primei instanțe, I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE T____ a indicat faptul că au fost depuse toate înscrisurile și probele ce au stat la baza încheierii procesului verbal de control. În ceea ce privește proba cu martorul solicitată , constatând că apelanta nu a indicat numele acestuia, în temeiul art.254 Cod de Procedură Civilă va decade apelanta din această probă.

Constatând că s-a solicitat judecarea în lipsă, Instanța, în temeiul art. 394 Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

În deliberare asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 294/2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta I_______ M______ E_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Hațeg, _____________________, jud. Hunedoara, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului T____, cu sediul în Timișoara, ______________________.46, jud. T____, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 17.07.2014, de către intimat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 17.07.2014, de agentul constatator Trișcău I___ din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului T____, petenta a fost sancționată cu patru puncte-amendă în cuantum de 360 lei și reținerea permisului de conducere, în temeiul art. 120 alin. 1 lit.h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și art. 100 alin.3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, pentru că, în timp ce conducea autoturismul marca Ford Mondeo cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 6 km 525+800, a efectuat manevra de depășire, în zona de acțiune a indicatorului “depășirea autovehiculelor, cu excepția motocicletelor fără ataș interzisă”, depășind autoutilitara cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX care se deplasa regulamentar.

Instanța a constatat că procesul-verbal încheiat de intimat întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 și nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ.

Nu se poate reține nulitatea procesului-verbal de contravenție pentru motivul că acesta nu a fost semnat de către un martor, întrucât instanța reține că procesul-verbal de contravenție a fost semnat de către petentă, iar obligația semnării de către un martor subzistă, potrivit prevederilor art. 19 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, doar în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze.

De asemenea, instanța a reținut că, deși agentul constatator nu a indicat denumirea localităților între care a fost surprinsă petenta, acest lucru nu atrage nevalabilitatea actului contestat, întrucât acesta a menționat locul săvârșirii faptei prin indicarea sectorului de drum și a kilometrului, respectiv DN6 km 525+800, iar prin raportare la locul astfel identificat și la probele administrate, adresa emisă de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, instanța poate analiza legalitatea procesului-verbal de contravenție, verificând competența instanței și sectorul de drum pe care s-a deplasat petenta.

Asupra temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat faptul că în plângerea formulată petenta nu a contestat săvârșirea contravenției, ci a invocat doar aspecte care țin de modul de întocmire a procesului-verbal de contravenție, iar, în fața instanței, s-a limitat la a învedera că, în aprecierea sa, a efectuat depășirea peste marcajul discontinuu, fără a expune modalitatea în care s-a petrecut fapta reținută, modalitatea în care s-a ajuns la sancționarea sa și nu a furnizat nici un mijloc de probă.

Consecința acestui fapt, coroborat cu raportul agentului constatator depus la dosarul cauzei și cu faptul că petenta a semnat actul contestat fără obiecțiuni, îl reprezintă, în aprecierea instanței, răsturnarea prezumției de nevinovăție de care se bucură în virtutea par. 2 al art. 6 din Convenția Drepturilor Omului petenta, concomitent cu validarea prezumției de temeinicie a actului administrativ supus controlului judecătoresc.

Or, potrivit art. 120 alin. 1 lit.h) din H.G. nr.1391/2006, este interzisă depășirea vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”, iar conform art. 100 alin.3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea”.

De asemenea, instanța a reținut și dispozițiile art. 98 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora ,,amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate”, precum și pe cele ale alin. (4) al aceluiași articol care prevăd că în cadrul clasei a II-a de sancțiuni se pot aplica 4 sau 5 puncte-amendă.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, raportat la prevederile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere imperativul asigurării desfășurării în deplină securitate a traficului rutier care implică necesitatea respectării regulilor privind efectuarea depășirii, instanța a apreciat că nu se justifică înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului.

Așadar, constatându-se că procesul-verbal încheiat de către intimat este temeinic și legal, că sancțiunea aplicată se încadrează în limitele legale, plângerea petentei apare ca fiind neîntemeiată și, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, aceasta a fost respinsă.

Împotriva Sentinței civile nr. 294/2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj a formulat apel apelanta I________ M______ E_____ în contradictoriu cu intimata I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE T____ prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței primei instanțe în sensul admiterii acțiunii, în principal a anulării procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/17.07.2014, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.

În motivare, apelanta arată că la data la care a fost sancționată contravențional nu se afla la volanul autovehiculului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX. Mașina apelantei avea nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX.

În ceea ce privește contravenția reținută în sarcina sa, susținerile apelantei arată că manevra de depășire a fost efectuată înainte de kilometrul despre care se face vorbire în filmarea video, înainte de semnul de depășire interzisă, revenirea pe banda de mers fiind, cel mai probabil executată de acel indicator. În acest sens apreciază că alături de proba video pe care instanța nu a solicitato și pe care intimatul nu a depuso la dosar, instanța nu a solicitat nici audierea martorului, în persoana conducătorului auto al autoutilitarei cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXXX.

Cu privire la faptul că procesul verbal a fost semnat și nu s-au formulat obiecțiunii, apelanta apreciază că acest faptul nu reprezintă o recunoaștere a vinovăției.

În drept sunt invocate prevederile art. 466 – 471 Cod de Procedură Civilă.

La data de 15 iunie 2015 s-a depus întâmpinare din partea I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE T____ prin care se solicită respingerea apelului ca netemeinic și nefundamentat și menținerea sentinței primei instanțe.

În ceea ce privește situația de fapt, aceasta a fost dovedită prin coroborarea tuturor probelor depuse la instanța de fond.

Instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat că apelantul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, din actele și lucrările dosarului rezultând, fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realității.

Alegațiile apelantului cu referire la modalitatea în care prima instanță a înțeles să administreze probatoriul nu pot constitui un motiv de anulare a sentinței civile pronunțate.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, a dispozitiilor art. 476-482 C.proc.civ., cu privire la apelul declarat, instanța reține următoarele:

Procesul-verbal de contraventie contestat prin plangerea de fata a fost incheiat de catre un agent al statului, aflat in exercitiul functiunii, ex propriis sensibus, bucurandu-se astfel de prezumtia de adevar si legalitate. De asemenea, se constata ca actul contestat a fost semnat de catre apelanta petenta, semnand fara a avea obiectiuni.

In masura in care procesul-verbal de contraventie nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea sa probatorie nu trebuie exclusa. In raport de principiile stabilite de Curte Europeana a Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logica sa le fie recunoscut statelor parte la Conventie dreptul de a investi organe administrative cu competenta de sanctionare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko imp. Slovacia, hotarare din 2 septembrie 1998, § 64), fiind conforma Conventiei procedura de aplicare si executare a unei sanctiuni contraventionale pe baza unui act necontestat in fata unei instante, avand implicit si valoare probatorie, iar in momentul formularii unei contestatii judiciare impotriva unui alt act de acelasi gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia sa contravina Conventiei.

Prezumția de nevinovăție de care se bucura apelanta nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D__ fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană reține că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.

Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.

Actul sanctionator a fost incheiat cu respectarea dipozitiilor art. 17 din OG 2/2001, neexistand vreun motiv care sa atraga nulitatea acestuia, avand in vedere si atitudinea petentei care, in cuprinsul plangerii contraventionale arata ca nu ar fi depasit linia continua, pentru ca ulterior, apreciind ca prin fapta retinuta nu s-a produs vreoo urmare grava, pericolul faptei apreciindu-l ca fiind minor catre inexistent, fiind astfel evident ca petenta apelanta nu constientizeaza gravitatea faptei retinuta in sarcina sa, tribunalul apreciaza ca in mod corect prima instanta a procedat la respingerea plangerii contraventionale.

Eroarea materiala strecurata in cuprinsul sentintei primei instante cu privire la numarul de inmatriculare al autoturismului, FXY in loc de FXX, nu este de natura a conduce la schimbarea sentintei apelate.

F___ de cele retinute, constatand ca in situatia de fata nu se identifica vreun motiv care sa conduca la schimbarea sentintei apelate, in baza dispozitiilor art. 480 alin.1 C.proc.civ., tribunalul va respinge apelul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul formulat de către apelanta I________ M______ E_____, cu domiciliul în HAȚEG, TIMIȘOAREI, nr. 5, J____ HUNEDOARA, împotriva sentinței civile nr. 294/2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj, în contradictoriu cu intimata I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____, cu sediul în TIMIȘOARA, ______________________. 46, J____ T____.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 Septembrie 2015.

REDACTAT : I.I.

TEHNOREDACTAT C.I. 4 ex.

Primă instanță : Judecătoria Lugoj / Judecător C___ A____ A______.