Acesta nu este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1686/2015

Ședința publică din data de 13 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I____ I______

Judecător I___ B_______

Grefier I______ C__________

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul C_____ V_____ – A_____, împotriva sentinței civile nr. 4712/2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în contradictoriu cu intimata I____________ DE P______ JUDEȚEAN T____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul personal, identificat cu CI, ________, nr. xxxxxx, lipsind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 01 iulie 2015 s-a depus de către apelant dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, după care,

Apelantul personal precizează faptul că nu a refuzat semnarea procesului verbal de contravenție, cum greșit prima instanță a reținut în hotărârea pronunțată. A solicitat agentului de poliție comunicarea acestuia spre semnare, însă acesta a refuzat acest lucru, precum și să înmâneze dovada de reținere a permisului de conducere. În continuare, susține proba cu înregistrarea audio depusă pentru a dovedi că fapta nu există.

La interpelarea instanței, apelantul învederează că înregistrarea audio a fost efectuată cu telefonul proprietate personală.

Instanța, raportat la ceea ce se dorește a se dovedi cu proba solicitată, la actele existente la dosar și la motivarea primei instanțe, apreciază ca neutilă și concludentă proba cu înregistrarea audio în soluționarea cauzei și o respinge.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 Cod de Procedură Civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.

Apelantul solicită admiterea apelului, anularea procesului verbal de contravenție, întrucât fapta nu există, nu există probe care să dovedească existența contravenției constatată cu propriile simțuri de către agentul de poliție ,cu cheltuieli de judecată.

Instanța, în temeiul art. 394 Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

În deliberare asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4712/2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara, apelantul C_____ V_____ – A_____ s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C_____ V_____ A_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Timișoara, _______________________, nr. 47 C, _________________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, cu sediul în Timișoara, ______________________. 46, jud. T____, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 19.11.2014.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 19.11.2014 a fost încheiat de către I____________ de Poliție Județean T____ procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzută de art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Fapta reținută în procesul-verbal de contravenție constă în aceea că petentul a condus autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe Calea Șagului din Timișoara și nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați în traversarea străzii prin loc marcat vizibil și semnalizat, acesta fiind sancționat în temeiul art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu amendă în cuantum de 360 lei, fiindu-i totodată aplicată și pedeapsa complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la fila 18 din dosar.

Procesul-verbal a fost întocmit în prezența petentului, însă acesta a refuzat să-l semneze de primire.

Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Potrivit dovezilor depuse de intimat, petentului i-a fost comunicat procesul-verbal prin afișare, la data de 19.12.2014, după ce în prealabil îi fusese comunicat prin poștă cu aviz de primire (f. 20, 21).

În drept, sunt aplicabile dispozițiile art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevăd: ”Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”

În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va examina legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.

Sub aspectul legalității, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție atacat îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru încheierea sa valabilă. Astfel, acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, nefiind incident niciun caz de nulitate relativă sau absolută.

Motivele de nulitate invocate de petent nu sunt întemeiate, acesta nedovedind cele susținute. Astfel, la rubrica mențiuni a procesului-verbal este trecut: ”nu dorește să ia la cunoștință despre conținutul procesului”, fapt care face să se presupună că cele consemnate de agentul constatator sunt chiar cele susținute de petent după întocmirea procesului-verbal de contravenție, fiind astfel respectate prevederile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001. Totodată, simplele susțineri ale petentului în ce privește lipsa posibilității de a semna procesul-verbal nu pot fi primite, atâta vreme cât agentul constatator a menționat faptul că petentul ”refuză” să semneze, iar primul nu a făcut proba contrară.

În ce privește lipsa din procesul-verbal a mențiunilor privind ocupația și locul de muncă al petentului, acestea nu sunt de natură să atragă nulitatea actului sancționator necondiționată de existența unei vătămari. Petentul nu a făcut în speță dovada că i-a fost cauzată o vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Astfel, mențiunile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 nu atrag nulitatea necondiționată a procesului-verbal de contravenție în cazul în care se constată lipsa unora dintre acestea.

De asemenea, în procesul-verbal este menționat ________ numărul dovezii de reținere a permisului de conducere: _________ nr. xxxxxx, fapt care naște presupunerea că petentului i-a fost eliberată dovada de reținere a permisului de conducere.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut:

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. În măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, procesul-verbal de contravenție are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a vinovăției petentului. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, faptul de a conferi forță probantă unui înscris emis de un organ al statului nu semnifică negarea prezumției de nevinovăție, atâta timp cât persoana sancționată are dreptul să conteste acest act și să probeze că starea de fapt consemnată în cuprinsul lui nu corespunde realității.

Prezumția de nevinovăție presupune faptul că în exercitarea atribuțiilor pe care le au, judecătorii nu trebuie sa porneasca de la ideea preconcepută ca petentul a săvârșit fapta de care este acuzat.

În cadrul procedurii reglementate de art. 31–36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul să atace procesul-verbal constatator al contravenției. Astfel, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil stabilit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, persoana sancționată are posibilitatea să atace procesul-verbal constatator al contravenției iar în cadrul acestei proceduri, să utilizeze de toate mijloacele de probă pentru a dovedi că împrejurările de fapt consemnate în actul contestat nu corespund realității. Mai mult, procedurii de judecare a plângerilor contravenționale îi este aplicabilă procedura de drept comun prevăzută de C.proc.civ., astfe că petentul trebuie să respecte principiul consacrat de art. 249 C.proc.civ., conform căruia cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

În cauza de față petentul nu a combătut prezumția relativă de temeinicie a procesului-verbal, nedovedind o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator, care a constatat săvârșirea faptei de natură contravențională prin propriile simțuri.

Cu privire la individualizarea sancțiunii contravenționale instanța a reținut că agentul constatator a respectat prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevăd că “sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

Nerespectarea regulilor de circulație prin neacordarea de prioritate pietonilor angajați în traversarea drumului public prin loc marcat și semnalizat în mod corespunzător prezintă pericol pentru siguranța pietonilor și a traficului rutier în general, iar faptul că petentul, în calitate de conducător auto, a încălcat în mod deliberat această regulă, conduc la concluzia că nu se impune înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului deoarece această ultimă sancțiune nu și-ar atinge scopul pentru care a fost edictată de către legiuitor, și anume îndreptarea conduitei contravenientului, cu atât mai mult cu cât petentul nu a recunoscut săvârșirea faptei.

Față de cele de mai sus, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările ulterioare, a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 4712/2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara a formulat apel apelantul C_____ V_____ A_____ în contradictoriu cu intimata I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE T____.

În fapt, apelantul susține că este neadevărat faptul că nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor, deoarece pe trecerea de pietoni nu se afla nimeni. A precizat petentul că în momentul în care autoturismul pe care-l conducea se afla deja pe trecerea de pietoni, un pieton a făcut primul pas de pe scuarul pieței pe partea carosabilă, fiind situat la cca 15 m lateral de autoturism. De altfel și instanța de fond a reținut că prevederile legale se referă la pietonii care se află pe trecerea marcată aflată pe sensul de mers.

Cu privire la condițiile de fond, formă și procedura de constatare.

Apelantul susține că mențiunea de refuz a luării la cunoștință a procesului verbal este falsă, având în vedere că a solicitat în mod insistent prezentarea actului spre citire pentru ca mai apoi să fie semnat. De asemenea, în mod greșit s-a reținut și faptul că a fost înmânată dovada de reținere a permisului de conducere. Prin urmare, presupunerile instanței că mențiunile agentului constatator legate de refuzul semnării procesului și comunicarea dovezii de reținere a permisului sunt conform cu realitatea, sunt nelegale.

Examinarea copiei dovezii trebuia să evidențieze semnătura de primire, semnătură care însă nu există, mai ales că lipsa dovezii priva apelantul de dreptul de a conduce 15 zile.

Intimata I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE T____, deși legală citată, nu s-a prezentat la dezbateri și nu a formulat întâmpinare, în conformitate cu prevederile art. 208 Cod de procedură civilă, pentru a-și exprima poziția procesuală în cauză.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, a dispozitiilor art. 476-482 C.proc.civ., cu privire la apelul declarat, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx incheiat la data de 19.11.2014 s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzută de art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Fapta reținută în procesul-verbal de contravenție constă în aceea că petentul a condus autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe Calea Șagului din Timișoara și nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați în traversarea străzii prin loc marcat vizibil și semnalizat, acesta fiind sancționat în temeiul art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu amendă în cuantum de 360 lei, fiindu-i totodată aplicată și pedeapsa complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile.

PRocesul-verbal de contraventie cuprinde toate elementele prevazute de art. 17 din OG 2/2001, neexistand vreun motiv care sa atraga nulitatea actului.

Cu privire la neconsemnarea ocupatiei si a locului de munca, in mod corect a retinut prima instanta ca, in lipsa dovedirii existentei unei vatamari, nu se poate dispune anularea actului.

Cu referire la temeinicia actului sanctionator,tribunalul retine ca procesul-verbal de contraventie contestat prin plangerea de fata a fost incheiat de catre un agent al statului, aflat in exercitiul functiunii, ex propriis sensibus, bucurandu-se astfel de prezumtia de adevar si legalitate.

In masura in care procesul-verbal de contraventie nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea sa probatorie nu trebuie exclusa. In raport de principiile stabilite de Curte Europeana a Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logica sa le fie recunoscut statelor parte la Conventie dreptul de a investi organe administrative cu competenta de sanctionare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko imp. Slovacia, hotarare din 2 septembrie 1998, § 64), fiind conforma Conventiei procedura de aplicare si executare a unei sanctiuni contraventionale pe baza unui act necontestat in fata unei instante, avand implicit si valoare probatorie, iar in momentul formularii unei contestatii judiciare impotriva unui alt act de acelasi gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia sa contravina Conventiei.

Prezumția de nevinovăție de care se bucura apelantul nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D__ fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană reține că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.

Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.

F___ de cele retinute, constatand ca in situatia de fata nu se identifica vreun motiv care sa conduca la modificarea sentintei apelate, in baza dispozitiilor art. 480 alin.1 C.proc.civ., instanta va respinge apelul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul formulat de către apelantul C_____ V_____ – A_____, cu domiciliul în TIMIȘOARA, _______________________, nr. 47C, _____________, Cod postal xxxxxx, J____ T____, împotriva sentinței civile nr. 4712/2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în contradictoriu cu intimata I____________ DE P______ JUDEȚEAN T____, cu sediul în TIMISOARA, ______________________. 46, J____ T____.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 Octombrie 2015.

Președinte, I____ I______		Judecător, I___ B_______
	Grefier, I______ C__________

REDACTAT : I.I.

TEHNOREDACTAT C.I. 4 ex.

Primă instanță : Judecătoria Timișoara / Judecător A_______ CHICHINEȘDI