Document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

.

Sentința civilă nr. xxxxx/2015

Ședința publică de la 24 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE R_____ O___ R____

Grefier I____ V_____ I______

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe petent N________ I__ și pe intimat D.G.P.M.B. - B______ DE POLIȚIE RUTIERĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție _________ NR. xxxxxx

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 17.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 24.11.2015 când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.07.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul N________ I__ a formulat, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B.–B______ Rutieră, plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr.xxxxxx din 30.06.2015, prin care a fost sancționat pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002.

În motivarea cererii, petentul a arătat că nu este vinovat de săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina sa. Astfel, arată petentul deși anterior opririi sale în trafic consumase conținutul unui pahar cu vin, nu era deloc afectat întrucât mâncase înainte și de asemenea are o constituție atletică, având aproximativ 95 kg. Arată petentul că a suflat în aparat deși capul de suflare detașabil nu a fost desigilat și montat în fața sa, iar rezultatul este pre mare și înțelege să îl conteste. În ceea ce privește permisul de conducere, petentul a arătat că l-a găsit după ce a fost verificat de către agentul constatator care i-a comunicat însă că este prea târziu.

În drept, au fost invocate prevederile O.U.G. nr. 195/2002.

În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței depuse la dosar (fila 9).

Intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-B______ RUTIERĂ a formulat Întâmpinare(f.15-16) prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, la data de 30.06.2015, petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX sub influența băuturilor alcoolice, fiind testat cu aparatul DRAGER ________.ARRJ nr.xxxxx, care, la poziția xxxxx a indicat o valoare de 0,17 mg/l alcool pur.

Astfel, potrivit art. 147 alin 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002: „ Conducătorul de autovehicul sau tramvai este obligat să aibă asupra sa permisul de conducere.„ iar potrivit art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune.

Intimata a învederat că procesul-verbal îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.

Motivul pentru care procesul-verbal prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie este încrederea în faptul că organul emitent (agentul în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. De asemenea, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.

Totodată, în sistemul european de protecție a drepturilor omului, fapta este calificată și ca fiind acuzație în materie penală, Curtea Europeană a Drepturilor Omului făcând aplicarea unor criterii de delimitarea în materia civilă (hotărârea A_____ contra României, cauza W.S. contra Poloniei). Astfel, sancțiunea aplicată pentru contravenția săvârșită nu implică conotații pe care petentul le-ar suporta în aceeași măsură precum o pedeapsă penală, în cazul de față aflându-ne în prezența unei contestații civile, petentul având sarcina probei potrivit dreptului comun, respectiv art. 249 C.pr.civ., conform căruia cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

De altfel, prin Decizia nr. 83/08.03.2002 a Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile O.G. nr. 2/2001 sunt în deplină în concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. Totodată, Curtea a arătat că O.G. nr. 2/2001 respectă atât procedural, cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenția și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.

De asemenea, intimata a solicitat să se aibă în vedere faptul că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați și anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă, cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a precizat că aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele.

Astfel, procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind contravenientului, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ. și art. 270 C.pr.civ.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.

În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Prin Încheierea pronunțată în ședința publică din 17.11.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxx din 30.06.2015 (fila 3) contestatorul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 cu amendă în cuantum de 875,5 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile și cu amendă contravențională în cuantum de 585 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 147 alin 1 din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002.

În sarcina petentului, s-a reținut că, la data de 30.06.2015, ora 23,48, pe _____________________________, a condus auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX sub influența băuturilor alcoolice, fiind testat cu aparatul DRAGER ________.ARRJ 0130, care, la poziția xxxxx a indicat o valoare de 0,17 mg/l alcool pur. De asemenea, s-a reținut că petentul nu a avut asupra sa permisul de conducere.

Potrivit art 34 din OG 2/2001, instanta investita cu solutionarea plangerii analizeaza legalitatea si temeinicia procesului verbal si hotaraste asupra sanctiunii

Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța constată că au fost respectate condițiile formale prevăzute de OG 2/2001 privind întocmirea procesului verbal, neintervenind vreo cauza de nulitate absolută. Acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității conform art 16 si art 17 din OG 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale. Astfel procesul verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, numele și prenumele contravenientului, datele din actul de identitate, fapta savarsita, data comiterii, semnatura agentului constatator, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Totodată instanța reține că petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate al procesului verbal și la analiza formală a acestuia nu a fost identificat nici un motiv de nulitate absolută care să poată fi luat în considerare din oficiu.

Examinând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, cu privire la fapta reținută în sarcina petentului, instanta reține urmatoarele : Deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției este un mijloc de proba care nu face dovada vinovatiei petentului ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, faptele constatate personal de agentul constatator fiind suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, procesul verbal beneficiind astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.

Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Instanța reține că persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Astfel, procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, iar persoana sancționată are posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt.

Instanța apreciază că prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate nu este încălcată prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la proba contrară, având în vedere și posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, astfel încât se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.

Potrivit art. 147 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002: „ Conducătorul de autovehicul sau tramvai este obligat să aibă asupra sa permisul de conducere.„ iar potrivit art. 101 alin 1 pct. 18:” nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2) se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni.

Potrivit art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune.

Instanța reține că petentul a fost testat cu aparatul aparatul etilotest marca DRAGER ________.ARRJ 0130 care, la poziția xxxxx a indicat o valoare de 0,17 mg/l alcool pur (fila 17 dosar).

Potrivit art. 88 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat se face de către poliția rutieră, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.

De asemenea, instanța reține că, așa cum prevede art. 88 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, stabilirea prezenței alcoolului în aerul expirat sau testarea preliminară a prezenței în organism a unor substanțe psihoactive se face de către poliția rutieră, cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate.

Coroborând toate aceste dispoziții legale, instanța constată că identificarea alcoolului în aerul expirat se face cu mijloace certificate, în timp ce măsurarea concentrației de alcool se face cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic. Prin urmare, contrar susținerilor petentului, nu era necesară, pentru aparatul etilotest, verificarea metrologică de către Biroul Român de Metrologie Legală.

Din interpretarea logico-gramaticală a dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, rezultă că pentru stabilirea contravenției reținute în sarcina petentului nu sunt necesare operațiuni de măsurare, fiind suficiente doar operațiunile de stabilire a prezenței alcoolului în aerul expirat. Astfel, spre deosebire de infracțiunea prevăzută de art. 336 C.pen., în cazul contravenției, legea nu condiționează existența acesteia din urmă de depășirea unei valori-prag, motiv pentru care rezultatul măsurătorii nu prezintă niciun fel de relevanță.

Prin urmare, pentru stabilirea faptul că petentul se afla sub influența băuturilor alcoolice nu era necesară testarea petentului cu un mijloc verificat metrologic (etilometru), agentul constatator procedând în mod legal la întocmirea procesului-verbal de contravenție pe baza testării făcute cu aparatul etilotest, așa cum rezultă din rezultatul testării din print-ul de la fila 17 dosar.

De altfel instanța reține că prin chiar plângerea contravențională formulată, petentul a recunoscut că a consumat un pahar cu vin cu aproximativ 5 minute înainte de a se urca la volan, opinia subiectivă a acestuia că, la data efectuării testării, raportat la constituția sa atletică nu mai era posibil să mai fie prezent în organismul său alcool, neavând nicio valoare probatorie.

De asemenea, susținerea petentului în sensul în care nu a văzut când a fost desigilat capul de suflare detașabil de la aparatul etilotest nu are nicio relevanță probatorie, simpla afirmație a petentului, neprobată în nici un fel, neputând înlătura prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal d constatare a contravenției.

La fel, în ce privește afirmația petentului că a găsit permisul de conducere la un moment ulterior solicitării acestuia de către agentul constatator, aceasta are relevanță probatorie în sensul în care mărturisirea judiciară a petentului că nu a prezentat agentului constatator permisul de conducere, la momentul solicitării acestuia, face proba absolută a faptului că petentul nu a făcut dovada că avea asupra sa permisul de conducere, iar susținerea petentului privind prezentarea acestuia ulterior nu este probată în nici un fel și prin urmare instanța nu poate reține o situație de fapt contrară celei reținute de către agentul constatator, pe baza simplei afirmații a petentului.

Având în vedere că din probele propuse de petent nu rezultă că o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, instanța constată temeinicia acestuia.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța apreciază că amenda contravențională în cuantum minim, aplicată pentru ambele fapta contravenționale, respectă dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, având în vedere și necesitatea respectării regulilor minime de circulație rutieră pentru a nu pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, conducători auto sau pietoni, petentul nefăcând dovada unor împrejurări care să justifice înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.

Sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile operează de drept, în temeiul dispozițiilor 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, neexistând posibilitatea înlăturării acesteia.

Pentru considerentele expuse, apreciind că procesul-verbal de contravenție contestat a fost legal și temeinic întocmit, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul N________ I__ cu domiciliul în sector 2, București, ______________________, nr. 53, _____________, _____________, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, B______ Rutieră cu sediul în sector 3, București, ________________________. 9 – 15.

Menține procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxx din 30.06.2015 încheiat de intimată.

Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2015.

P_________, GREFIER,

R_____ O___ RogozIonuț V_____ I______

Red/tehnored/DPP/IIV/11.01.2016/4 ex.