Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - recurs – plângere contrav. –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 591

Ședința publică din 12 iunie 2013.

Președinte B_____ I___ D___

Judecător B____ C_________

Judecător M______ A___ F_________

Grefier V_________ O___

Pe rol judecarea recursurilor declarate de către pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală Suceava - Direcția G_______ a Finanțelor Publice Suceava, jud. Suceava și petenta C___ de A_____ Reciproc „Concordia” Suceava, ____________________ nr. 62, _____________________, împotriva sentinței civile nr. 2691 din 01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.

Procedura este legal îndeplinită.

La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată se constată lipsa părților.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constatând probatoriul epuizat și recursurile în stare de judecată, le reține pentru soluționare.

După deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra recursurilor de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 2691 din 01.06.2012, Judecătoria Suceava a admis în parte plângerea formulată de petenta C___ de A_____ Reciproc „Concordia” cu sediul în Suceava, ___________________, nr. 62, cam.320 în contradictoriu cu intimata ANAF-Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Suceava, cu sediul în Suceava, jud.Suceava, a înlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de 1000 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție _______/2010 nr. xxxxxxx încheiat la data de 19.12.2012 de intimată, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând petentei atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție _______/2010 nr. xxxxxxx încheiat la data de 19.12.2012 de intimată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție _______/2010 nr. xxxxxxx încheiat la data de 19.12.2011 de intimata ANAF-Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Suceava, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 219 al. 1 lit. b din OG 92/2003 pentru fapta constând în aceea că nu a depus în termenul legal declarația 112 pentru luna august 2011 cu termen de depunere 26.09.2011 așa cum prevede art. 81 din OG 92/2003.

Procesul verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa reprezentantului petentei.

Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.

De asemenea, instanța reține că faptei, astfel cum au fost reținută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.

In ceea ce privește susținerea petentei în sensul că nu i s-a respectat dreptul la apărare prin posibilitatea formulării de obiecțiuni, instanța constată că, astfel cum rezultă din curpinsul procesului-verbal de contravenție, acesta a fost întocmit în lipsa petentei, la sediul intimatei, astfel încât este evident că nu exista posibilitatea ca petenta să formuleze obiecțiuni. Pe de altă parte, simpla întocmire a proceului-verbal de contravenție în lipsă, chiar la sediul intimatei, nu este de natură a atrage nulitatea acestui act, în condițiile în care chiar legea, respectiv art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, prevede posibilitatea întocmirii actului constatator al contravenției când contravenientul nu este de față. In plus, instanța apreciază că dreptul la apărare al petentei a putut fi exercitat cu prisosință în fata instanței, unde petenta a putut solicita și administra probe, precum și să pună concluzii. Așadar, instanța reține că procesul-verbal de contravenție contestat nu este nelegal întocmit.

În ceea ce privește solicitarea petentei de a se constata prescrisă executarea sancțiunii contravenționale, instanța o va respinge ca neîntemeiată. Într-adevăr instanța reține că din actele depuse la dosar intimata nu a făcut dovada comunicării valabile a procesului verbal de contravenție în condițiile art. 25 alin.2 și art. 27 din OG 2/2001, fiind greșit consemnat sediul petentei. Totuși instanța reține că potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii. Prin raportare la aceste dispoziții legale, rezultă că limitele controlului judecătoresc care se exercită asupra procesului verbal în cazul sesizării cu o plângere contravențională sunt expres stabilite de legiuitor: se verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și se hotărăște asupra sancțiunii, neputându-se constata intervenită prescripția executării amenzii aplicate. Aplicarea art. 14 din OG 2/2001 vizează faza de executare și nu poate fi invocat pe calea procesuală a unei simple plângeri contravenționale, rămânând ca petenta să acționeze în consecință.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța reține următoarele:

Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Astfel, procesul-verbal legal încheiat, se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă și din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.

Potrivit art. 219 alin.1 lit.b din OG 92/2003 Constituie contravenții următoarele fapte: neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume, precum și orice informații în legătură cu impozitele, taxele, contribuțiile, bunurile și veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora;.

Petenta nu a contestat fapta reținută în sarcina sa, sub aspectul temeiniciei.

Întrucât pe parcursul judecății petenta nu a făcut în niciun fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul verbal de contravenție și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța apreciază că se justifică o reindividualizare a sancțiunii.

Instanța reține că agentul constatator a aplicat petentei pentru fapta constatată prin procesul verbal sancțiunea amenzii în cuantum de 1000 lei dar apreciază că pentru această faptă, măsura avertismentului, ca sancțiune principală, este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligațiilor ce-i revin în baza OG nr. 92/2003.

Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), pe disp. art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”), precum și pe prevederile art. 7 alin. 3 în care se învederează că „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.

Din actul de constatare și sancționare a contravenției și din probele administrate nu rezultă împrejurări care să conducă la concluzia unui pericol social ridicat și care să justifice aplicarea sancțiunii amenzii, scopul sancțiunii contravenționale putând fi atins prin aplicarea avertismentului, având în vedere atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de OG 92/2003.

În consecință, instanța a admis în parte plângerea formulată de petenta C___ de A_____ Reciproc „Concordia” cu sediul în Suceava, ___________________, nr. 62, cam.320 în contradictoriu cu intimata ANAF-Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Suceava, cu sediul în Suceava, jud.Suceava, a înlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de 1000 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție _______/2010 nr. xxxxxxx încheiat la data de 19.12.2012 de intimată, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând petentei atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție _______/2010 nr. xxxxxxx încheiat la data de 19.12.2012 de intimată.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs petenta C___ de A_____ Reciproc „Concordia” Suceava și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală Suceava - Direcția G_______ a Finanțelor Publice Suceava.

În motivarea recursului său, petenta C___ de A_____ Reciproc „Concordia” Suceava a arătat că deși instanța de fond a reținut din actele depuse la dosarul cauzei de către intimată, aceasta nu a făcut dovada comunicării valabile a procesului verbal de contravenție contestat, a respins cererea sa de constatare a prescrierii executării sancțiunii contravenționale și de exonerare a plății amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei.

Consideră că sentința civilă a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 14 din OG nr. 2/2001, sens în care a solicitat admiterea recursului așa Cum a fost motivat.

În motivarea recursului său, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală Suceava - DGFP Suceava a arătat că instanța de fond a reținut săvârșirea contravenției însă a apreciat amenda aplicată ca fiind prea mare față de pericolul social al faptei săvârșite, considerând că avertismentul ar fi suficient pentru îndreptarea petentei. Apreciază însă că organul de inspecție fiscală a aplicat amenda corespunzător cu pericolul social al faptei, în cuantumul minim prevăzut de lege, ținând cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și având în vedere circumstanțele personale ale petentei.

Obligația agenților economici de a depune declarația privind contribuțiile sociale, impozitul de venit și evidența nominală a persoanelor asigurate este reglementată de art. 81 din OG nr. 92/2003 și HG nr. 1397/2010. Declarația prezintă importanță având în vedere caracterul de autoimpunere al obligației fiscale. Legiuitorul însuși a conferit gravitate faptelor, stabilind un cuantum ridicat al amenzilor.

Față de aceste considerente, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond și respingerea plângerii ca nefondată, cu consecința menținerii procesului verbal de contravenție ca legal și temeinic.

Analizând recursurile promovate Tribunalul constată că acestea nu sunt fondate.

Prin procesul verbal de contravenție _______/2010 nr. xxxxxxx încheiat la data de 19.12.2011 de intimata ANAF-Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Suceava, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 219 al. 1 lit. b din OG 92/2003 pentru fapta constând în aceea că nu a depus în termenul legal declarația 112 pentru luna august 2011 cu termen de depunere 26.09.2011 așa cum prevede art. 81 din OG 92/2003.

Prima instanță în mod corect a apreciat că procesul verbal de contravenție este legal încheiat și nu există motive care să conducă la nulitatea actului contestat.

Referitor la recursul petentei tribunalul constată că motivele arătate nu sunt întemeiate. Aceasta a cerut să se constate că sancțiunea executării amenzii s-a prescris întrucît nu s-a făcut dovada comunicării procesului verbal de contravenție. Instanța nu poate fi de acord cu această motivare , cadrul procesual din prezenta cauză respectiv plângere contravențională permite verificarea legalității și temeiniciei actului de contravenție iar o eventuală prescriere a sancțiunii contravenționale se poate invoca doar în cazul și în cadrul fazei executării silite , apărările prezentate de petentă exced obiectului cu care a fost instanța investită.

Criticile organului constatator din recursul promovat de acesta referitoare la individualizarea sancțiunii

contravenționale efectuată de prima instanță sunt nefondate.

Conform art.5 alin.5 din OG nr.2/2001 instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite. Articolul 34 al.1 din actul mai sus menționat prevede clar posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate,iar această prerogativă nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile-amendă, avertisment-, ci și la tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.

În cauza dedusă judecății prima instanță a făcut o corectă individualizare a sancțiunii contravenționale.

Gradul scăzut de pericol social al faptei precum și faptul că petenta se află la prima încălcare a legii de acest fel permit într-adevăr să se constate că o sancțiune cu avertisment este cea mai indicată , scopul prevăzut de legiuitor putând fi atins și fără sancțiune pecuniară.

Față de aceste considerente tribunalul în baza art. 312 cpc va respinge recursurile ca nefondate menținând sentința recurată ca fiind legală și temeinică.

Pentru aceste motive,

În numele Legii

D E C I D E:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de către pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală Suceava - Direcția G_______ a Finanțelor Publice Suceava, jud. Suceava și petenta C___ de A_____ Reciproc „Concordia” Suceava, ____________________ nr. 62, _____________________, împotriva sentinței civile nr. 2691 din 01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

B_____ I___ D___ B____ C_________ M______ A___ F_________ V_________ O___

Red. B.C.

Judecător fond: L______ R.

Tehnored. V.O. 2 ex./01.07.2013.