R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 750/2015

Ședința publică din data de 05 Noiembrie 2015

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: B____ L__________ T___

JUDECĂTOR: M_____ A___ P______

GREFIER: M______ D_____

S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta C.N.A.D.N.R. S.A. – C______, împotriva Sentinței civile nr. 1715/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, și în contradictoriu cu intimatul B_____ M_____ R____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatara intimatului, avocat B_____ A________, lipsă fiind reprezentantul apelantei și intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Tribunalul, efectuând verificările impuse de art. 131 alin. 1 Cod pr. civilă, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezentul apel, potrivit art. 95 pct. 2 Cod pr. civilă cu raportare la art. 34 din OG nr. 2/2001. De asemenea, constată că apelul a fost declarat în termenul legal.

Mandatara intimatului, av. B_____ A________, depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța prin care face dovada onorariului avocațial.

Precizează că renunță la excepția tardivității invocată în cauză.

De asemenea, arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune.

Tribunalul, nemaifiind alte cereri și incidente de soluționat, constată încheiată cercetarea procesului și stabilește termen pentru dezbaterea apelului în continuare.

Mandatara intimatului, solicită respingerea apelului ca nefundat, cu consecința menținerii sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele menționate în întâmpinare, respectiv pentru neîndeplinirea condițiilor de formă a procesului verbal contestat. Cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul închide dezbaterile și reține apelul în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată:

Prin sentința civilă nr. 1715/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul B_____ M_____ R____, în contradictoriu cu intimata C_____ – C______, având ca obiect plângere contravențională și în consecință s-a dispus anularea procesului–verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/13.10.2014, întocmit de intimata C_____ – C______, s-a admis în parte cererea petentului de acordare a cheltuielilor de judecată și a fost obligat intimatul la plata către petent a sumei de 620 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 600 de lei onorariu avocațial și 20 de lei taxa judiciară.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 13.10.2014 a fost emis procesul-verbal de constatare a contravenției atacat, prin care s-a reținut în sarcina petentului că în data de 21.07.2014, ora 09,30, pe A2, km. 144+100m, Fetești, jud. Ialomița, vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX aparținând petentului a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă.

În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001 constituie contravenție fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege în mod expres ca și contravenție.

Din analiza prevederilor textului mai sus menționat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenție, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, printre care și aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenție.

Această cerință cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenție, ci o faptă cu caracter mai puțin periculos ce poate da naștere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenționale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.

Prin urmare, o primă sarcină a instanței de judecată care este sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale este aceea de a determina dacă fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenție, demers care presupune realizarea a două obiective.

Astfel, în primul rând, instanța trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reținut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancționării faptei și, în al doilea rând, dacă aceasta stabilește sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenții.

În consecință, instanța, cercetând conținutul procesului–verbal atacat, a constatat că textul legal reținut de către agenții constatatori ca fiind temeiul legal pentru sancționarea faptei constatate ca fiind contravenție, este în vigoare.

Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța a reținut că procesul–verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor–verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul–verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului–verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu pe cale de excepție, însă în procedura analizării legalității actului constatator, plângerea contravențională pendinte apare ca fiind fondată în considerarea argumentelor ce vizează neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de dispozițiile OG nr. 2/2001.

Astfel, art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ stipulează că este act administrativ „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.

De asemenea, art. 34 alin. (2) din OG nr. 2/2001 prevede că „Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului”, dând așadar caracter administrativ proceselor–verbal de constatare a contravențiilor și subrogând această categorie de acte raporturilor de autoritate.

Totodată, din economia prevederilor art. 3 și art. 4 din Legea nr. 455/2001, instanța a reținut că înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, atât înscrisul electronic, cât și semnătura electronică atașată acestora putând fi aplicate raporturilor juridice de drept privat. Că este așa o confirmă și prevederile art. 5 din Legea nr. 455/2001 în conformitate cu care „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată”.

Actul constatator atacat în cauză reprezintă o dovadă că intimata a încheiat în sarcina petentului în format electronic un proces–verbal de constatare a contravenției pe care nu l-a comunicat acestuia în modalitatea prevăzută în Legea nr. 455/2001, adică prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, ci prin procedura prevăzută în OG nr. 2/2001. Or, nici dispozițiile OG nr. 2/2001 și nici cele ale OG nr. 15/2002 nu prevăd expressis verbis posibilitatea întocmirii de către agentul constatator în formă electronică a proceselor-verbale, fiind arhicunoscut aspectul că acolo unde legiuitorul nu prevede în mod expres nici interpretul nu poate să adauge.

Rezultă, așadar, că dispozițiile legale imperative privind modalitatea de întocmire a actelor administrative constatatoare nu au fost respectate în cauză, aspect pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 34 din OG 2/2001, instanța va admite ca fiind fondată plângerea contravențională, sens în care va anula procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 13.10.2014 de către CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – C______ ca fiind nelegal întocmit.

Având în vedere analiza efectuată de instanță cu ocazia deliberării cu privire la legalitatea procesului verbal și soluția ce a fost dată, instanța nu a mai analizat restul de motive invocate.

În virtutea prevederilor art. 453 Cod procedură civilă, instanța a admis în parte cererea petentului de acordare a cheltuielilor de judecată, luând în considerare primul decont de cheltuieli depus la dosar (f. 4), și a obligat intimatul la plata către petent a sumei de 620 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 600 de lei onorariu avocațial și 20 de lei taxa judiciară, considerând că raportat la complexitatea cauzei, munca depusă de avocat, reprezintă onorariul corespunzător.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, apelanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – C______, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare s-a arătat că deși petenta a utilizat drumurile naționale fără a deține rovinieta, demonstrând indiferență față de disciplina rutieră evitând achitarea tarifului impus de lege, acesteia i se acordă și cheltuieli de judecată în cuantum de 620 lei, deși valoarea amenzii era de 250 lei contravenienta, realizând astfel un prejudiciu considerabil.

De asemenea tot sub acest aspect se arată faptul că plata cheltuielilor de judecată se face de la bugetul de stat.

Astfel, față de urmările produse și care s-ar putea produce, trebuie văzut că acestea nu sunt lipsite de gravitate, aducând atingere ordinii și valorilor sociale ocrotite.

Este necesar ca circulația rutieră să se desfășoare în condiții legale, respectiv cu rovinieta valabilă așa cum a fost legiferată. Tariful de utilizare se aplică și în România, ca de altfel și în celelalte state membre UE, cu respectarea Directivei 62/1996 CEE, directiva care reglementează aplicarea acestor tarife și care are la baza un principiu fundamental, menționat în majoritatea normativelor europene și românești, respectiv principiul nediscriminării între utilizatori, astfel nu se poate accepta egalitatea între un utilizator care respectă legea și unul care nu respectă legea, lege menită (OG 15) să asigure premisele unei bune administrări a rețelei de drumurilor naționale, ale cărui fonduri pentru întreținere și reabilitare și dezvoltare au fost și sunt insuficiente.

Nu se poate reține culpa procesuală a C.N.A.D.N.R. S.A. -C______ - condiție pentru acordarea cheltuielilor de judecată conform art. 451 N. Cod proc. Civ. deoarece autovehiculul intimatei fiind identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu roviniete valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acesteia nu există înregistrată rovinieta.

Potrivit art. 453 (2) din N.C.P.C., dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată. Dispoziția legală prevede ca și condiție pentru obligarea uneia dintre părți la plata cheltuielilor de judecată culpa procesuală a părții care în mod nejustificat, a nesocotit ori a încălcat vreun drept substanțial sau procesual, determinând prin conduita sa neglijența, efectuarea unor cheltuieli de judecată către partea care a câștigat procesul.

Culpa procesuala presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei cereri, acțiuni ce se dovedește a fi neîntemeiata fie susținerea unor apărări neîntemeiate.

In speță potrivit dispozițiilor art. 1, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.

În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G 15/2002 fapta de a circula fără rovignietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.

Astfel petentul utilizând drumurile naționale fara a deține rovinietă, evitând achitarea tarifului impus de lege, nu poate fi considerat ca fiind lipsit de orice culpă, pentru că acesta nu a plătit rovinieta.

In aceasta situație, se consideră că achitarea cheltuielilor de judecată de la bugetul de stat, este o măsură care ar putea aduce prejudicii considerabile bugetului de stat.

În aprecierea cuantumului onorariului, conform art. 451(2) din Noul Cod de procedură civilă, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu de avocat, atunci când aceasta este vădit disproporționat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

Astfel instanța de fond trebuia să aibă în vedere elemente precum complexitatea, dificultatea, valoarea sancțiunii sau noutatea litigiului, nefiind justificată achitarea unui onorariu de 620 de lei.

In subsidiar, se solicită micșorarea onorariului avocațial.

In drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 si următoarele din N. Cod proc. civ., O.G. 2/2001, O.G.15/2002, Legea 455/2001.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, conform dispozițiilor art. 476-478 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este fondat pentru considerentele ce vor fi relevate:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției atacat, petentul a fost sancționat contravențional pentru fapta de a circula pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă.

Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, acesta a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr.455/2011 și a HG nr.1259/2001 de către un agent constatator al intimatei apelante pe baza certificatului din data de 1.08.2012 emis de Certsign SA- furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.

Potrivit art. 4 pct. 2 și 3 din Legea nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică, înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar; iar semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.

Regimul juridic al înscrisurilor în formă electronică este reglementat în capitolul 2 în cuprinsul articolelor 5-11. Din interpretarea acestor prevederi rezultă că înscrisurile în formă electronică cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate, în ceea ce privește condițiile și efectele lor, cu înscrisurile sub semnătură privată, iar între cei care le-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile are același efect ca actul autentic.

Având în vedere și dispozițiile art. 2 și art. 3 din legea privind semnătura electronică, conform cărora această lege se completează cu dispozițiile legale privind încheierea, validitatea și efectele actelor juridice, nici o dispoziție a prezentei legi neputând fi interpretată în sensul limitării autonomiei de voință și a libertății contractuale a părților, se desprinde concluzia că înscrisurile electronice și semnătura electronică sunt aplicabile raporturilor juridice de drept privat și nu raporturilor juridice de drept public cărora li se circumscrie și procesul-verbal de constatare a contravenției.

Astfel, tribunalul reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate cu caracter individual întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege. Din această perspectivă, procesul-verbal de constatare a contravenție contestat trebuie să îndeplinească condițiile specifice de fond și de formă ale actului administrativ individual, în speță cele prevăzute de OG nr.2/2001 aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002.

Reținând că procesului-verbal de contravenție, ce are natura juridică a unui act administrativ, de drept public, nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică, atâta vreme cât legiuitorul, prin OG nr.15/2002, nu a înțeles să deroge sub acest aspect de la dreptul comun în materia contravențiilor, tribunalul apreciază că actul sancționator contestat de petent este lovit de nulitate absolută, acesta fiind întocmit într-o altă formă decât cea prevăzută de lege.

Raportat la considerentele de fapt și de drept relevate mai sus, tribunalul, în baza art. 480 din Codul de procedură civilă, va respinge apelul declarat de C.N.A.D.N.R. S.A. – C______.

În temeiul art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, va obliga apelanta C.N.A.D.N.R. S.A. – C______ să plătească intimatului cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 250 lei, reprezentând onorariu avocațial în apel, cuantum acordat în raport de complexitatea cauzei, cu mențiunea că prin aceasta nu se intervine în relația contractuală dintre avocat și partea reprezentată în ceea ce privește onorariul convenit de aceștia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - C______, cu sediul în mun. București, _______________________, sector 6, C.U.I. xxxxxxxx, J40/552/15.01.2004, în contradictoriu cu intimatul B_____ M_____ R____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Bistrița, bvd. Independenței ____________, _____________________-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 1715/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Obligă apelanta să plătească intimatului cheltuieli de judecată parțiale în apel în cuantum de 250 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 5.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

B____ L__________ T___ M_____ A___ P______ M______ D_____

Red/dact:

BLT/HVA

20.11.2015/2ex

Jud. fond: BMA