Document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1759/2015

Ședința publică din data de 20 octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A______ S______

Judecător M_____ T____

Grefier A_____ C_______ T________

Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____ împotriva sentinței civile nr. 241/22.04.2015 pronunțată de Judecătoria F____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petent F_____ -O______ D_____-N______, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimatul petent a depus cerere de judecare în lipsă.

Instanța, având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, procedând la verificarea competenței conf. art. 131 C__ constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza în baza art. 95 C__.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 241/22.04.2015, pronunțată de Judecătoria F____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul F_____ O______ D_____ N______ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție T____, și în consecință:

S-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 810 de lei, aplicată prin privind procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 4 octombrie 2014 de către agentul constatator agent politie A_____ S_____ din cadrul Politiei Orașului F____, cu sancțiunea avertismentului.

A fost respinsă în rest plângerea contravențională formulată ca nefondată.

Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal menționat, petentul a fost sancționat contravențional în baza art. 121 pct. 1 din HG 1391/2006 cu o amenda în cuantum de 810 de lei.

Ca măsură complementara, s-a dispus reținerea permisului de conducere.In fapt, organul constatator a reținut că petentul “a condus la data de 04.10.2014, ora 11,14, autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, fiind depistat și înregistrat de aparatul radar cu o viteză de 102 km/oră în localitate”, fapta reținută în sarcina petentului ca fiind cea prev. art. 121 pct. 1 din HG 1391/2006 si sancționată de prev. art. 102 alin. 3, lit. ,,e,, din OUG nr. 195/2002 republicata.

Din examinarea procesului verbal de constatare a contravenției instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale. Fapta contravențională reținută în sarcina petentului există, dovada contrarie nefiind făcută cu nicio probă la dosar. Intimatul a făcut în schimb dovada existenței faptei prin probele depuse la dosar (buletinul de verificare metrologică, atestatul de operator radar al agentului constatator, înregistrarea video, raportul agentului constatator). Față de starea de fapt reținută, susținută de probele amintite, instanța nu poate să aprecieze ca pertinente apărările invocate de petent.

La individualizarea sanctiunii ,agentul constatator trebuia însă să țină seama de dispozitiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, potrivit cărora sanctiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În literatura de specialitate ( D____ administrativ, Tratat elementar, vol. III, editura Proarcadia, București 1993 pag. 246, autor A______ I_______ ), pornind de la constatarea că în practică există o exigență sporită în ceea ce privește aplicarea sancțiunilor contravenționale, tendința fiind aceea de a se merge chiar spre limita maximă a amenzilor și nicidecum spre aplicarea avertismentului, se recomandă a se înțelege de către organele competente că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate.

În conformitate cu art. 7 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor ’’avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.’’

Cu toate că pericolul social al faptei nu este unul redus, instanța a reținut că petentul a săvârșit fapta în împrejurări care, chiar dacă nu justifică reținerea stării de necesitate, așa cum acesta solicită, pot constitui suport pentru aplicarea unei sancțiuni mai puțin severe.

Astfel, petentul a făcut dovada, prin actele medicale depuse la dosar, că s-a deplasat cu copilul la medic pentru tratament. Desigur că împrejurarea nu îl exonerează de răspundere, cu atât mai mult cu cât în autovehiculul pe care-l conducea transporta un minor, iar responsabilitatea ce-i revenea era cu atât mai mare.

Instanța a constatat însă că petentul se află la prima abatere de această natură, a conștientizat și regretat fapta și s-a angajat ca pe viitor să dea dovadă de atenție sporită în trafic pentru prevenirea unor evenimente nedorite.

Pentru considerentele expuse ,instanța a apreciat că aplicarea sancțiunii avertismentului în speța de față este de natură a atinge scopul preventiv și educativ al măsurii, nefiind necesară aplicarea unei amenzi.

Față de cele reținute, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulata de către petentul F_____ O______ D_____ N______, s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 810 de lei, cu sancțiunea avertismentului, fiind respinsă în rest plângerea contravențională formulată ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 241/22.04.2015, pronunțată de Judecătoria F____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, a formulat apel intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T____, solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii plângerii contravenționale din următoarele considerente:

Instanța fondului a pronunțat o hotărâre total netemeinică atunci când a admis în parte plângerea petentului si a înlocuit sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului întrucât, în efectuarea operațiunii de individualizare a sancțiunilor contravenționale, punctul de plecare îl constituie fapta contravențională corelată cu întreg fapta săvârșită.

Astfel raportat la criteriile expuse de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2 2001, apreciem că, raportat la gradul de pericol social al faptei, nu se poate aplica sancțiunea avertismentului. De asemenea, trebuie avut vedere și faptul că legiuitorul a stipulat sancțiunea amenzii pentru astfel de fapte ilicite, instituția avertismentului având caracter de excepție. Ori, a aprecia în situația tuturor contravenienților care încalcă dispozițiile care reglementează sancționarea faptelor de încălcare a normelor privind regimul circulației pe drumurile publice, că gravitatea faptei este suficient de scăzută încât să justifice aplicarea unui simplu avertisment, ar face ca sancțiunea amenzii contravenționale menționată în dispozițiile legii să fie inoperantă, confirmând și întărind, în același timp, atitudinea indisciplinată a cetățenilor, care ar fi încurajați să încalce dispozițiile legale arătate, fiind la adăpost de sancțiuni pecuniare, conștienți fiind că sancțiunea care li s-ar aplica ar fi avertismentul. Mai mult, pericolul social al faptei rezultă și din faptul că legiuitorul a prevăzut pentru fapta reținută și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.

Prima instanță a fost indusă în eroare cu privire la împrejurarea că petentul se află la prima abatere de această natură, acesta având un bogat istoric contravențional în ceea ce privește depășirea limitei de viteză. In ultimii cinci ani, acesta a fost sancționat de șase ori pentru astfel de depășiri ale vitezei, și asta dacă excludem sancțiunea aplicată prin procesul-verbal care face obiectul prezentei cauze.

La data de 07.08.2015, intimatul petent F_____-O______ D_____-N______ a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală, susținând, în esență, legalitatea și temeinicia sentinței.

Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate în calea de atac, a art. 476 și urm. cpc, tribunalul constată că aceasta este, în parte, nelegală și netemeinică, în ce privește soluția de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului. Printre motivele avute în vedere de prima instanță pentru a aplica sancțiunea prev. de art. 7 din OG nr. 2/2001, se află conduita petentului, instanța reținând că acesta „se află la prima abatere de această natură”, însă, din istoricul sancțiunilor aplicate petentului intimat, rezultă contrariul. Potrivit acestor evidențe, petentul intimat se află la a 7-a contravenție constând în depășirea vitezei legale, din anul 2013 și până în prezent. Ca atare, conduita contravențională constantă a petentului intimat duce la concluzia că sancțiunea amenzii, aplicată prin procesul verbal, est proporțională gradului de pericol social al faptei.

De asemenea, instanța de fond a reținut, în circumstanțiere, contrar probei cu înscrisuri administrată în cauză, că petentul se grăbea la medic cu copilul său minor. Niciunul din înscrisurile medicale nu poartă aceeași dată cu procesul verbal de contravenție, nici măcar o dată apropiată, astfel că nu poate fi reținută o atare apărare în reindividualizarea sancțiunii.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 al. 2 cpc, va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că, în temeiul art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, va respinge în totalitate plângerea contravențională, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, cu sediul în Timișoara, _____________________. 44-46, jud. T____, împotriva sentinței civile nr. 241/22.04.2015 pronunțată de Judecătoria F____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petent F_____-O______ D_____-N______ cu domiciliul în Hunedoara, ______________________, ____________, ______________________.

Schimbă în parte sentința, în sensul că:

Respinge în totalitate plângerea contravențională.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2015.

Red. A.S.

Tehnored. A.T. și I.B.

Prima instanță: Jud. P____ M________ E_______

4 ex. / 2 _____________________________________>