ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___ Operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 827 A

Ședința publică din data de 22 septembrie 2015

Președinte I___ D____

Judecător L____ J___

Grefier D____ B______

S-a luat în examinare apelul declarat de petentul N_______ E____ A______ împotriva Sentinței civile nr. 2364 din 05.05.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Apelul este legal timbrat cu suma de 20 lei conform art.19 din OG 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 coroborat cu art. 131 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă.

Se constată că la data de 22.09.2015 prin serviciul registratură al instanței, petentul apelant a depus la dosar o cerere prin care a formulat concluzii pe fond în sensul admiterii apelului, modificării în tot a hotărârii atacate cu consecința admiterii plângerii contravenționale, solicitând, în principal, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul și înlăturarea dreptului de a conduce o perioadă de 30 de zile, precum și o cerere de judecare a cauzei în lipsă.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 223 din Noul Cod de Procedură Civilă coroborat cu art. 482 din același Nou cod, instanța reține apelul spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2364 din 05.05.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, Judecătoria A___ a respins plângerea formulată de petentul N_______ E____-A______ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 30.09.2014, încheiat de intimatul I____________ de Poliție al Județului A___.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal contestat petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 31 lit. a din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. f din aceeași ordonanță pe motiv că în data de 30.09.2014 a condus autoutilitara marca Mercedes cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX în ________________________________ A___ spre L_____, iar în zona intersecției cu _____________________ V___________ a refuzat să oprească autoutilitara la semnalul regulamentar al agentului de circulație, continuându-și deplasarea, faptă constatată de agentul de poliție care dirija traficul rutier în zonă ca urmare a creării unui blocaj pe DN 7.

Sub aspectul legalității, instanța a constatat că procesul-verbal întrunește toate condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG nr. 2/2001, iar petentul nu a invocat vicii de formă sancționate cu nulitatea relativă.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a avut în vedere faptul că săvârșirea contravenției a fost constatată personal și direct de agentul constatator, fapt ce conferă procesului verbal de constatare a contravenției o prezumție de temeinicie, prezumție confirmată și de împrejurarea că petentul a semnat procesul verbal cu mențiunea că nu are de făcut obiecțiuni cu privire la cele consemnate în procesul verbal.

Petentul a propus administrarea probei cu martorul F____ F_____, însă în urma declarației acestui martor instanța nu a putut reține o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator. Astfel, martorul a declarat că agentul de poliție care dirija traficul a făcut semn autovehiculelor aflate în fața celui condus de petent să se deplaseze, însă în momentul în care a ajuns petentul în dreptul agentului l-a oprit, reproșându-i petentului faptul că nu s-a oprit singur. Instanța de fond a apreciat nerezonabilă derularea evenimentelor în sensul descris de martor, reamintind mărturia acestuia potrivit căreia chiar martorul a admis că a existat posibilitatea ca din cauza demarajului greu al autoutilitarei, petentul să nu fi observat la timp semnalul agentului.

Prin urmare, coroborând constatarea personală a agentului constatator cu faptul că petentul a semnat procesul verbal cu mențiunea că nu are de făcut obiecțiuni, și cu faptul că declarația martorului nu a fost de natură a forma convingerea instanței că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde adevărului, instanța de fond a constatat că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul N_______ E____ A______ solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate cu consecința admiterii plângerii contravenționale, în principal, anularea procesului verbal de constatare și sancționare, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

În motivare a susținut că soluția primei instanțe este rezultatul interpretării eronate a probelor administrate în fața instanței de fond, că prin depoziția martorului audiat de către prima instanță a făcut dovada faptului că starea de fapt reținută de agentul constatator este greșită și neconformă cu realitatea, dar și faptul că a înlăturat prezumția de legalitate de care se bucură procesul verbal de contravenție.

În drept a invocat prevederile art. 480 din Noul Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimatul I____________ de Poliție Județean A___ a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca fiind temeinică și legală.

În motivare a susținut că procesul verbal întrunește toate condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, petentului nefiindu-i pricinuită nicio vătămare care să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.

A susținut că instanța de fond, în mod temeinic și legal a reținut că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal contestat, dar și faptul că motivele indicate de petent nu sunt probate cu dovezi care să conducă la ideea unei stări de fapt diferită de cea consemnată în cuprinsul procesului verbal de contravenție, în speța de față, fiind rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul-verbal corespund realității, agentul constatator fiind prezent la săvârșirea contravenției.

În drept a invocat prevederile art. 201, 205 și art. 471 alin. 5 din Noul Cod de procedură civilă.

Examinând apelul prin prisma efectului devolutiv, conform prevederilor art. 476 alin. 1, ale art. 477 și ale art. 479 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, dar și ale art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care prevede obligația judecătorului de a examina legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, precum și legalitatea sancțiunii aplicate, văzând că nu sunt incidente motive de ordine publică, tribunalul constată următoarele:

Apelul este nefondat.

Hotărârea primei instanțe este temeinică și legală sub toate aspectele, implicit sub cele criticate de către petentul apelant, fiind rezultatul unei corecte interpretări a declarației martorului propus de către petent care confirmă poziția inițială a petentului de la momentul momentul întocmirii și semnării procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției fără obiecțiuni, conduită care dovedește acceptarea fără rezerve a stării de fapt consemnate de agentul constatator în cuprinsul actului.

Fapta imputată petentului există și a fost dovedită în timp real de către agentul constatator care se afla într-o misiune de dirijare și fluidizare a traficului rutier pe DN 7 ca urmare a creării unui blocaj rutier provocat de răsturnarea unei cisterne auto.

Împrejurările săvârșirii faptei sânt prezentate aproximativ identic de către agentul constatator prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției și de către petent care le confirmă în parte prin plângerea contravențională formulată, precum și de martorul propus de petent, audiat în fața instanței de fond.

Diferențele de fond constau în detaliile oferite de către agentul constatator, credibile din punct de vedere juridic raportat la prerogativa legală recunoscută acestuia de a constata cu propriile simțuri fapte de natură contravențională în materia contravențiilor rutiere în timp real și de a aplica sancțiuni contravenționale.

Agentul constatator susține că petentul nu a oprit la semnalul polițistului care dirija circulația, iar martorul și petentul confirmă lipsa de conformare în sensul de mai sus prin acceptarea posibilității ca șoferul –petent să nu fi observat în timp util semnalul polițistului de a opri, dar și faptul că a interpretat eronat indicația polițistului rutier posibil adresată doar conducătorului autovehiculului aflat în coloană în fața sa de a-și continua drumul.

În speță, prima instanță a interpretat și aplicat corect principiile de drept consacrate în materia contravențiilor rutiere de CEDO care s-a pronunțat asupra admisibilității prezumțiilor statuate în legislațiile naționale ale statelor din spațiul UE în materie rutieră.

Astfel, în acord cu practica CEDO, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanțele judecătorești au reținut în mod constant că în cazul constatării unei fapte contravenționale ex propriis sensibus (personal) de către un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesul-verbal este legal întocmit, astfel că se bucură de prezumția de temeinicie.

În Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei și respectând drepturile apărării.

Prin urmare, prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agentul constatator consemnate în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu are caracter absolut și nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie a celor consemnate în procesul-verbal.

Ori în cauza de față, confruntând apărarea petentei cu descrierea faptei contravenționale făcută prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției și declarația martorului au rezultat suficiente temeiuri care confirmă legalitatea și temeinicia celor înscrise în actul de sancționare, astfel că petentul nu mai poate invoca o încălcare a prezumției de nevinovăție care a fost răsturnată prin chiar declarația martorului și recunoașterea parțială a stării de fapt imputate de către petent.

În ce privește legalitatea aplicării sancțiunii principale a amenzii contravenționale și a celei complementare constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice timp de 30 de zile aplicate petentului ei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 31 lit. a din OUG 195/2002, sancționată de art. 100 alin.3 lit. f din același act normativ, tribunalul constată că sancțiunea a fost corect individualizată în raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, fiind iminentă producerea unui eveniment rutier într-o zonă aglomerată a localității pe fondul ambuteiajului auto existent și a nervozității conducătorilor auto care așteptau în coloană să își continue deplasarea.

Din aceste considerente, instanța de apel va respinge cererile formulate de apelant în principalul și subsidiarul apelului, nefiind evidențiate temeiuri pentru anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției și nici pentru înlocuirea sancțiunea amenzii cu avertismentul.

Pentru considerentele prezentate, în baza art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă va respinge apelul petentului N_______ E____ A______ identificat cu CNP xxxxxxxxxxxxx împotriva Sentinței civile nr. 2364 din 05.05.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX și, în consecință, păstrează hotărârea atacată.

Văzând că nu s-au cerut cheltuieli de judecată de la partea căzută în pretențiuni, urmează a nu fi acordate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de petentul N_______ E____ A______ identificat cu CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Cisnădie, ________________________. 6, _________________ împotriva Sentinței civile nr. 2364 din 05.05.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX și, în consecință, păstrează hotărârea atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22.09.2015.

Președinte Judecător Grefier

I___ D____ L____ J___ D____ B______

Red L.J./Tehnored.L.J.

4 ex./ 26.10.2015

2 _____________________________________>

Prima instanță : H______ B_______

Se comunică:

Petentului apelant N_______ E____ A______ - cu domiciliul în Cisnădie, ________________________. 6, _________________

I____________ de Poliție al Județului A___ – cu sediul în A___, __________________. 17-19, jud. A___