R O M Â N I A

TRIBUNALUL A___

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIE Nr. 492/A/2014

Ședința publică de la 16 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ P_____

Judecător B_____ A____ A____

Grefier R_____ C_____

Pe rol se află judecarea apelului declarat de intimata apelantă I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I.S.C.T.R.-BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 585/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu petenta intimată _________________.R.L.

Obiectul cauzei anulare proces verbal de contravenție

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Față de lipsa părților instanța lasă cauza la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare se constată de asemenea lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care :

Nefiind invocate excepții referitoare la competență, instanța în temeiul art. 95 pct.2 din Codul de Procedura Civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.

Instanța având în vedere actele depuse la dosar, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.

INSTANȚA

Asupra apelului de față;

Prin plângerea contravențională înregistrată la Judecătoria Aiud la data de 14.03.2013, sub dosar nr. XXXXXXXXXXXX petenta S.C. A_____ T____ S.R.L. Vineti a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul I.S.C.T.R.-București ca prin hotărâre judecătorească să dispună:

În principal - anularea procesului verbal de contravențieseria ISCTR nr. xxxxxxx încheiat la data de 25.02.2013 și exonerarea de plată a amenzii contravenționale în cuantum de 3.000 lei.

În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.

În drept au fost invocate disp OG 2/2001.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca netemeinică și nelegală, menținerea în totalitate a procesului verbal de contravenție cu obligarea petentei la a achita amenda contravențională.

În drept, intimatul a invocat dispozițiile HG 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 26/2011, HG nr. 995/2011, OMTI nr. 1088/2011, OMT nr. 1058/2007, OG nr. 37/2007 cu modificările si completările ulterioare, OG nr. 2/2001, art. 205 si 411 alin. (1) teza finală C. pr. civ.

Prin sentinta civilă nr.585/2014 a Judecătoriei Aiud, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentă si în consecintă, s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 3000 lei, aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr.xxxxxxx/11.07.2013, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, drept pentru care s-a atras atenția petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunta această sentintă, prima instantă a retinut că la data de 13.02.2013, a fost întocmit de către agentul constatator din cadrul Inspectoratului de S___ pentru Control în Transportul Rutier - ISCTR, procesul verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxx, prin care petenta ___________________ a fost sancționată cu amendă în cuantum de 3000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 5 pct. 18 din HG nr. 69/2012. (f. 4)

În fapt, prin procesul-verbal s-a reținut că în urma controlului efectuat la data de 13.02.2013, ora 13,30, km 398 + 800 metri, pe DN 1, localitatea Teiuș, a fost oprit conducătorul auto C____ M____, care conducea ansamblul rutier format din autotractor cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, semiremorca cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și se deplasa pe ruta Timișoara - T____. Cu ocazia controlului s-a constatat faptul că operatorul de transport nu și-a respectat obligația de a transmite ARR prin completarea unui formular în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, situația conducătorilor auto angajați. (f. 32)

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a apreciat că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16-17 din O.G.nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea, acesta cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, după cum urmează: numele, prenumele și calitatea agentului constatator; denumirea și sediul contravenientului; fapta săvârșită ; data comiterii faptei; semnătura agentului constatator.

De altfel, petenta nu a invocat încălcarea niciunei condiții de formă prevăzute de lege pentru încheierea valabilă a procesului-verbal.

În privința temeiniciei procesului-verbal, trebuie arătat că, în raport de probele administrate în cauză, rezultă în mod cert că situația de fapt reținută de agentul constatator este conformă realității. Extrasul de pe site-ul ARR depus de petentă în sprijinul cererii sale (fila 5) este datat 28.02.2013, contravenția fiind sancționată la data de 13.02.2013.

Ca situație de fapt în cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că societatea petentă a încălcat prevederile din domeniul transporturilor rutiere în sensul că nu a respectat obligația de a transmite Autorității Rutiere Române-ARR, prin completarea unui formular în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia a situației conducătorilor auto angajați. Situația de fapt este susținută de înscrisurile existente la dosar, în sensul că la data de 13.02.2013 petenta nu-și îndeplinise obligația de a completa formularul electronic cu modificările situației conducătorilor auto angajați.

Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este prevăzută de art. 5 pct. 18 din HG nr. 69/2012 conform căruia „reprezintă încălcare minoră a prevederilor Regulamentului CE nr. 1071/2009, ale Regulamentului CE nr. 1.072/2009, ale Regulamentului CE nr. 1073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a transmite Autorității Rutiere Române-ARR, prin completarea unui formular în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării”.

Totodată, în cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a prevăzut că fapta contravențională reținută este sancționată de art. 8 alin. 1 și alin. 2 lit. a) din HG nr. 69/2012.

În temeiul art.34 din O.G. nr.2/2001, procedând la verificarea legalității sancțiunii aplicate, instanța a apreciat că amenda contravențională în cuantum de 3000 lei nu respectă dispozițiile art.21 alin.3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Astfel, instanța a apreciat că se poate proceda la înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, deoarece petenta a adus dovezi în sensul pericolului social redus al faptei imputate.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel intimatul, care a solicitat modificarea în parte a hotărârii apelate, reținerea spre rejudecare, iar prin decizia ce se va pronunța, respingerea plângerii contravenționale ca netemeinică și menținerea în totalitate a procesului verbal de contravenție.

În motivare, se arată că sentința civila este criticabilă și se impune modificarea ei având în vedere că instanța de fond a interpretat greșit actele normative în materia transporturilor rutiere, respectiv dispozițiile OG nr. 27/2011 și ale Ordinului MTI nr. 980/2011, apreciind că în cauză fapta reținută nu are gradul de pericol social concret prevăzut de legiuitor.

Solicită a se observa că făcând o asemenea interpretare a actelor normative in materie, instanța de fond a lipsit de eficiență juridică dispozițiile art. 134 lit. ag) din OMTI nr. 980/2011 care prevede obligația operatorului de transport de a declara conducătorii auto utilizați în baza de date a ARR.

Învederează instanței că legiuitorul a prevăzut sancțiuni diferite în funcție de gradul de pericol social al faptelor contravenționale incriminate iar în cazul faptelor contravenționale aflate în categoria „încălcărilor minore” limitele de sancționare sunt mult reduse față de categoria încălcărilor foarte grave și ca atare deja individualizarea sancțiunii pornește de la un cuantum mai redus. În consecință nu este justificată aplicarea sancțiunii avertismentului pe acest considerent.

De asemenea arată că legiuitorul nu a prevăzut ca aceasta faptă să se constatate în mod repetat pentru a se aplica sancțiunea contravențională prevăzută de actul normativ și ca atare se aplică principiul „Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus".

În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, modul de redactare a actului normativ in care se realizează descrierea faptei contravenționale nu permite o evaluare a gradului de pericol social, care să permită eventuala înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertisment. Simpla nerespectare a obligației de a transmite Autorității Rutiere Române - A.R.R. situația conducătorilor auto angajați, prin completarea unui formular in formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, constituie contravenție, iar sancțiunea prevăzută de lege este amenda. Întrucât fapta constatată de agentul constatator se circumscrie exact textului legal incriminator, iar petenta-intimata nu a relevat aspecte care ar induce concluzia existenței unei situații particulare, ce ar releva un grad de pericol social mai redus decât cel avut în vedere de textul legal care descrie și sancționează fapta contravențională, apreciază că înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment nu este oportună. Gravitatea faptei fiind stabilita de către legiuitor prin chiar textul legal de sancționare a acesteia.

Argumentul instanței de fond ca in realitate fapta săvârșita nu prezintă un pericol social deosebit raportat la împrejurarea ca petenta a adus dovezi în sensul pericolului social redus, fără însă a nominaliza sau analiza aceste dovezi, consideră ca nu poate fi primit. In acest sens, este de reținut ca, chiar fara incalcarea altor prevederi privind regimul transporturilor, legea stabilește ca fiind contravenție si sancționează fapta reținuta in sarcina intimatei-petente.

In acest caz nu se lasa loc interpretării si alegerii intre sancțiunea amenzii si cea a avertismentului deoarece in orice caz s-ar putea retine ca simpla omisiune a respectării normelor legale in sensul de a introduce in baza de date a ARR a șoferilor angajați nu are pericol social, si in toate cazurile ar fi intemeiata schimbarea amenzii cu sancțiunea avertismentului, raționament de neacceptat, deoarece ar conduce la negarea si ocolirea voinței legiuitorului care a apreciat si a stabilit ca aceasta contravenție are un pericol social pentru care se impune aplicarea amenzii.

Pe de alta parte, asa cum a arătat in prima instanța, obligația de a declara situația conducătorilor auto in baza de date a Autorității Rutiere Romane - A.R.R. a fost instituită pentru prima data prin OMTI nr. 1007/2010 care a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 28 din 12.01.2011. Dupa aceasta data orice modificare, respectiv angajare sau desfacere a contractului individual de munca a conducătorilor auto trebuie transmisa Autorității Rutiere Romane - ARR in termen de maxim 15 zile.

Demn de menționat este si faptul ca OMTI nr. 980/2011, care a reinstituit obligația operatorilor de transport si intreprinderilor de a declara situația conducătorilor auto in baza de date a Autorității Rutiere Romane - ARR, a fost publicat in Monitorul Oficial nr. 854 din 02.12.2011.

Urmare a celor de mai sus, consideră ca intimata-petenta a avut timp suficient, de la instituirea obligației si pana la data constatării faptei, sa-si onoreze obligația prevăzuta de norma legala incidența in speța.

Solicită a se observa că agentul constatator a dispus sancționarea petentei-intimate cu o amenda indreptatata spre minimul prevăzut de actul normativ, tocmai pentru a avut in vedere toate împrejurările in care a fost săvârșita fapta reținuta in cadrul procesului verbal dedus judecații. In speța fiind respectat principiul proportionalitatii prin aceea ca s-a aplicat petentei intimate minimul legal al amenzii cu posibilitatea achitării a jumătate din minim, in timp de 48 de ore de la comunicare.

În drept, art. 466, 477 și urm, 309, 315, 200, 194, 411 c.pr.civ, O.G. nr. 2/001, Ordinului MTI nr. 1058/2007, Regulamentului (CE) nr. 561/2006, Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și ale OG nr. 37/2007 cu modificările și completările ulterioare.

În probațiune, în temeiul art. 254, 255 c.pr.civ solicită admiterea probei cu înscrisurile pe care le-a depus la dosarul cauzei în primul ciclu procesual, documente ce au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție, ca probe legale, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.

Petenta nu a depus întâmpinare.

Verificând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, instanța de control judiciar reține următoarele:

Așa cum a reținut și prima instanță, procesul verbal prin care s-a dispus sancționarea petentei, a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute. Și în ceea ce privește temeinicia procesului verbal, se reține că în mod corect instanța de fond a apreciat că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, acest aspect nemaiputându-se relua în calea de atac, atât timp cât petenta nu a formulat apel în cadrul căruia să supună cenzurii instanței de control judiciar chestiunile care țin de faptă și vinovăție.

Astfel, prin neexercitarea apelului împotriva sentinței pronunțate în dosar nr.XXXXXXXXXXXX, fie sub forma apelului principal conform art.466, fie sub forma apelului incident potrivit art.472, petenta a achiesat implicit la această soluție în ceea ce o privește, fiind evident că în calea de atac promovată de partea potrivnică pot fi analizate doar criticile de netemeinicie aduse de aceasta și, corelativ, apărările formulate de petentă acestor critici, fără a fi permisă repunerea în discuție a aspectelor neapelate de petentă. În caz contrar, ar însemna ca demersul judiciar inițiat de intimat, prin apelarea sentinței pronunțate de prima instanță, să profite și petentei care, deși nu a apelat această sentință, ar ajunge să transforme apărările formulate prin plângerea depusă în fața primei instanțe, prin care a susținut că procesul verbal este netemeinic într-un veritabil apel, ceea ce este inadmisibil.

În sensul celor mai sus expuse, sunt atât prevederile art.481 Cod pr.civila, în conformitate cu care, apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac, o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte expres la aceasta sau în cazurile anume prevăzute de lege, cât și prevederile art.477 Cod pr.civilă, în conformitate cu care, instanța de apel, va proceda la rejudecarea fondului, în limitele stabilite expres sau implicit de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

Concluzionând, de vreme ce sentința pronunțată în cauză nu a fost apelată de către petentă, potrivit art.430 alin.1 si 2 Cod pr.civilă, aceasta se bucură de autoritate de lucru judecat, în ceea ce privește legalitatea procesului verbal, existența faptei și a vinovăției petentei.

Cu privire la reindividualizarea sancțiunii, se constată că în mod greșit instanța de fond a considerat că sancțiunea avertismentului este suficientă în cauză.

Conform disp. art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2011: avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de o gravitate redusă.

În speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege mai sus menționat, neputându-se considera că fapta reținută în sarcina petentei prezintă un grad de pericol social redus.

În acest context, nu poate fi ignorat faptul că petenta nu a recunoscut săvârsirea faptei, iar mai mult de atât a încercat să inducă instanta în eroare, prevalându-se de un document care era ulterior datei încheierii procesului verbal. Astfel, este fără putere de tăgadă că petenta a făcut dovada că s-a conformat dispozițiilor act normativ incident în cauză abia la data de 28.02.2013.

Faptul că nu s-a produs nici un rezultat material socialmente periculos este lipsit de relevanță sub aspectul stabilirii gradului de pericol social concret deoarece contravenția săvârșită este una de pericol și nu una de rezultat, scopul incriminării acesteia fiind tocmai acela de a evita producerea unor consecințe vătămătoare decurgând din modul în care angajatorul înțelege să se folosească de conducătorii auto angajați.

De asemenea, împrejurarea că petenta nu a mai fost sancționată pentru fapte similare, nu este de natură să imprime faptei un grad de pericol social atât de redus încât să justifice aplicarea sancțiunii „avertisment”.

Pe de altă parte agentul constatator a manifestat suficientă clemență, aplicând o amendă în cuantumul minim prevăzut de lege.

Astfel, în absența unor împrejurări obiective și concrete dovedite de petentă care să justifice înlocuirea amenzii cu sancțiunea AVERTISMENT, instanța de fond nu avea niciun temei pentru a proceda la reindividualizarea sancțiunii.

Raportat la cele de mai sus, tribunalul constată că prima instanță a făcut o greșită apreciere a gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de petentă deoarece amenda aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al contravenției săvârșite de petentă, neimpunându-se înlocuirea acesteia cu avertisment.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin.2 din Noul Cod de Procedura Civila, va admite apelul declarat de intimatul apelant ISCTR, împotriva sentinței civile nr. 585/2014 a Judecătoriei Aiud, sentință pe care o va schimba partial, în sensul că, se va respinge plângerea formulată de petentă împotriva procesului verbal ___________ nr. xxxxxxx încheiat de intimat la data de 13.02.2013.

În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul I.S.C.T.R. împotriva sentinței civile nr.585/2014 a Judecătoriei Aiud.

Schimbă partial sentinta atacată în sensul că:

Respinge plângerea formulată de petenta ___________________ împotriva procesului verbal de contravenție ____________ nr. xxxxxxx/13.02.2013 încheiat de intimatul ISCTR.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2014.

Președinte, M_____ P_____		Judecător, B_____ A____ A____
	Grefier, R_____ C_____

Red.P.M.

Tehnoredact.R.C./4 ex./23.10.2014

Jud.fond-V.M______