Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 26.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, iar Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 02.02.2016, când a decis următoarele.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. xxxxx/04.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsa ca neîntemeiata plângerea, privind pe petenta ________________________ în contradictoriu cu Autoritatea Naționala pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizițiilor Publice.

Petenta a formulat apel la data de 08.06.2015.

Prin motivele de apel apelanta a susținut că aplicarea sancțiunii s-a realizat cu nerespectarea prescripției prev. de art. 13 din O.G. 2/2001. Totodată, aceasta a mai susținut că nu a fost respectat dreptul de a formula obiecțiuni întrucât actul a fost întocmit la sediul intimatei iar procesul verbal nu a fost confirmat de nici un martor. A arătat că nu a fost analizat gradul concret de pericol social al faptei, sancțiunea fiind excesiva.

In drept: Oug 34/2006, og nr 2/2001.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate de apelanta, precum și a celor prevăzute de art. 476 si art. 480 C.proc.civ., Tribunalul reține următoarele:

În fapt, ca urmare a sesizării din partea Curții de Conturi nr. 6291/05.04.2013, prin comunicarea nr. 6291/3/22.07.2013 intimata a înștiințat petentei asupra faptului că va fi supusă unei proceduri de supraveghere având ca obiect verificarea respectării dispozițiilor O.U.G. 34/2006.

Ca urmare a acestei verificări, reprezentanți ai intimatei au întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 127/01.120.2013 prin care petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum total de 10.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 66 indice 4 din H.G. 1660/2006.

În cuprinsul procesului verbal s-a reținut că petenta a încălcat prevederile 66 indice 4 din H.G. 1660/2006 întrucât nu a utilizat mijloace electronice pentru aplicarea procedurilor de atribuire și pentru realizarea achizițiilor directe, într-un procent de cel puțin 40% din valoarea totală a achizițiilor publice efectuate în cursul anului 2012.

Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, Tribunalul constată ca in mod corect instanța de fond a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.

Tribunalul retine ca fapta contravențională vizează nerespectarea normelor prevăzute de art. 66 indice 4 din H.G. 1660/2006 în cursul anului 2012, fiind așadar săvârșită la finalul anului 2012, respectiv la data de 31.12.2012, iar procesul verbal de contravenție a fost încheiat la data de 12.09.2013, deci în interiorul termenului de 36 de luni prevăzut de art. 295 alin. (2) din OUG nr 34/2006..

Prin urmare, tribunalul retine că nu a intervenit prescripția dreptului de a aplica sancțiunea contraventionala.

Având în vedere susținerile apelantului în sensul că nu i-a fost respectat dreptul de a formula obiecțiuni instanța subliniază că dreptul la apărare al petentului este pe deplin asigurat prin dreptul acestuia de a formula plângere în fața instanței de judecată și de a propune toate probele pe care le apreciază ca necesare pentru a demonstra nelegalitatea sau netemeinicia procesului-verbal; prin urmare, în acest caz nu s-a produs vreo vătămare contestatorului care să impună anularea actului.

Lipsa obiecțiunilor din procesul-verbal atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, nulitate virtuală, ce nu este menționată în dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, legiuitorul stabilind că în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, mențiuni care vor fi consemnate distinct, sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Prin urmare, refuzul agentului constatator de a insera obiecțiunile contraveninetului în cuprinsul procesului-verbal este sancționat de lege cu nulitatea expresă, aceasta fiind arătată în mod expres de legiuitor, nerespectarea obligației agentului constatator de a aduce la cunoștința contraveninetului dreptul de a face obiecțiuni este sancționată de asemenea cu nulitatea, fiind vorba de o nulitate virtuală.

Deoarece este vorba despre ocrotirea unor interese particulare, cele ale contravenientului, este vorba de o nulitate relativă. Însă, această nulitate este supusă condițiilor stabilite în art. 105 C. Pr. Civ., prevederile OG 2/2001, completându-se cu dispozițiile Codului de procedură civilă (art. 47 OG 2/2001), în cauză, este vorba despre o nulitate condiționată de existența unei vătămări, potrivit alin. 2 al art. 105 C. Pr. Civ., vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Or, dreptul conferit de lege contravenientului de a se adresa instanței de judecată pentru a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenție este de natură a înlătura orice vătămare adusă dreptului de apărare al petentului cauzată de neaducerea la cunoștință a posibilității de a formula obiecțiuni cu ocazia întocmirii procesului-verbal.

Prin urmare, apărările apelantului referitoare la acest aspect sunt înlăturate de către instanță, ca neîntemeiate.

De asemenea, in mod corect instanța de fond a reținut că desfășurarea controlului la sediul intimatei nu produce efecte juridice asupra legalității procesului verbal contestat, cu atât mai mult cu cât contravenția reținută în sarcina sa a fost constatată în baza înscrisurilor transmise de petentă și a sesizării Curții de Conturi.

Sub aspectul temeiniciei, Tribunalul constată că, în mod corect instanța de fond a retinut faptul că, procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, care nu a fost facuta de catre contravenient. De asemenea contrar criticilor recurentei, se reține că instanța de fond a realizat o analiză judicioasă a mijloacelor de probă administrate, răspunzând argumentelor contestatoarei prin raportare la probele administrate în condiții de contradictorialitate și nemijlocire.

Prin urmare, tribunalul concluzioneaza ca apelanta nu a rasturnat prezumtia de temeinicie de care beneficiaza procesul verbal de contraventie, prin dovedirea unei situatii de fapt contrare fata de cea retinuta in cuprinsul actului.

Cât privește proporționalitatea sancțiunilor, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – tribunalul apreciază că in mod corect instant de fond a retinut ca nu se impune că înlocuirea amenzii contravenționale aplicate, prevăzută de art. 66 indice 4 din H.G. 1660/2006, aceasta fiind in cuantum minim de 10.000 lei.

Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Pe de altă parte, instanța are în vedere gradul de pericol social al faptei reflectat de imperativul protejarii interesului social si al ordinii de drept, respectiv legalitatea atrbuirii contractelor de achizitie publica. In mod corect instant de fond a retinut ca susținerea petentei în sensul că în privința altor contracte au fost respectate disp. O.U.G. 34/2006 și ale H.G. 1660/2006 este pe de o parte nedovedită și pe de altă parte nerelevantă în prezenta speță, nefiind suficient ca petenta să fi respectat cu alte ocazii dispozițiile legale mai sus menționate.

Pentru aceste motive, întrucât petenta nu a făcut proba unei situații contrarii actului de sancționare, in temeiul art. 480 C.p.civ., Tribunalul va respinge apelul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta ____________________ sediul în Satu M___, ______________________, corp A, parter, birou 2, J____ Satu M___, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/04.11.2014 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. xxxxx/199/2014, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU ACHIZIȚII PUBLICE cu sediul în București, _____________________, sector 3, ca nefondat.