ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 1550/A/2015 DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din 27 octombrie 2015

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE:IFTIMUȘ A____ C______- președinte secție

N_____ D_____ G_______ D_____- judecător

B_____ L____ - grefier

Pe rol fiind amânarea pronunțării apelului civil formulat de către petenta ________________ BÂRLAD împotriva sentinței civile nr.2848/14.10.2014 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX(judecător fond A________ F_____ Z____).

S-a constatat că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13.10.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față constată:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 08.11.2013 și declinată în favoarea Judecătoriei D___, petentul _________________, cu sediul în loc. Bârlad, _____________________. 80, ___________. A, __________________, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R., cu sediul procesual în loc. A___, ____________________, jud. A___, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună înlocuirea cu avertisment a amenzii aplicate prin procesul-verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxx din data de 19.10.2013.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că fapta reținută în sarcina sa este în conformitate cu adevărul, însă a apreciat că amenda aplicată este prea mare în raport cu fapta săvârșită.

În drept, a invocat OG nr. 2/2001.

Intimatul a formulat întâmpinare (fila 20), prin care a solicitat respingerea plângerii, arătând, în esență, că, potrivit art. 6 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006, timpul de conducere zilnică nu trebuie să depășească nouă ore, însă acestea se poate extinde la 10 ore, nu mai mult de două ori pe săptămână. În cazul în speță, conducătorul auto a depășit chiar și perioada de conducere zilnică extinsă cu 59 minute. Ori, numai pe cale de excepție și numai dacă siguranța rutieră nu este periclitată și pentru a înlesni ducerea vehiculului într-un loc de oprire adecvat, conducătorul auto poate face excepție de la prevederile art. 6 și 9 referitoare la timpii de conducere.

A arătat că operatorii de transport care efectuează operațiuni de transport rutier contra cost au obligația să planifice transporturile și să întocmească programul de executare a acestora, astfel încât conducătorul auto și lucrătorii mobili să poată respecta prevederile legale privind timpul de lucru, de odihnă și de repaus.

A mai arătat că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, amenda fiind aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege.

În drept, a invocat dispoziții ale OG nr. 2/2001, OG nr. 37/2007, Ordin nr. 995/2011.

Prin sentința civilă nr. 2848/2014 Judecătoria D___:

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul _________________, cu sediul în loc. Bârlad, _____________________. 80, ___________. A, __________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R., cu sediul procesual în loc. A___, ____________________, jud. A___, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ___________ nr. xxxxxx din data de 19.10.2013 și în consecință:

Reduce cuantumul amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal de constatare a contravenției ___________ nr. xxxxxx din data de 19.10.2013, de la suma de 3.000 lei, la suma de 1.500 lei și exonerează petentul de la plata diferenței de 1.500 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxx din data de 19.10.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 3.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 3 pct. 1 din OG nr. 37/2007, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se în sarcina acestuia că numitul Zupacu C______, conducător auto, a condus microbuzul cu nr. XXXXXX, utilizat de către petentă, în perioada 04.10.2013 ora 13:01 – 05.10.2013 ora 19:29, timp de 10:59 ore în loc de 10:00 ore perioadă zilnică de conducere, depășind astfel perioada zilnică de conducere cu 59 minute.

Analizând legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție contestat, instanța a constatat că acestuia nu îi este incidentă nici o cauză de nulitate absolută, din cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, fiind încheiat cu respectarea cerințelor legale din punctul de vedere al formei sale.

În ceea ce privește temeinicia actului atacat, instanța a reținut că, potrivit art. 8 alin. 3 pct. 1 din OG nr. 37/2007, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă încălcare minoră a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, depășirea perioadei maxime zilnice de conducere cu până la o oră.

Încălcarea acestor dispoziții este sancționată cu amendă contravențională cuprinsă între 1.500 lei și 3.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier, potrivit art. 9 alin. 1 lit. e) din același act normativ.

În ceea ce privește perioada maximă zilnică de conducere pe care trebuie să o respecte conducătorii auto ce asigură transportul rutier de mărfuri și de călători, s-a reținut că aceasta este nouă ore, astfel cum prevede art. 6 al Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului. Potrivit aceluiași articol, durata de condus zilnică poate fi prelungită la maximum zece ore, dar nu mai mult de două ori pe săptămână.

În prezenta cauză, intimatul făcut dovada acuzațiilor pe care i le aduce petentului, prin fișa controlului săptămânal al conducătorului auto Zapcău C______ și fișa contravenții conducători auto, din care rezultă că, în perioada 04.10.2013, ora 13:01 – 05.10.2013, ora 19:29, acesta a condus 10 ore și 59 minute, depășind, astfel, perioada maximă zilnică admisă cu 59 minute.

De altfel, s-a reținut că petentul nu a contestat că fapta reținută în sarcina sa nu ar corespunde realității, astfel încât, sub aspectul temeiniciei, s-a reținut că procesul-verbal contestat este întemeiat.

Analizând individualizarea sancțiunii, s-a reținut că, potrivit art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, instanța poate hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă privește tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii, respectiv cuantumul acesteia sau alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile. De asemenea, în baza art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Potrivit art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, „(3) Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.

Examinând gradul de pericol social al faptei comise de petent, raportat la criteriile prevăzute de dispozițiile legale, instanța a apreciat că depășirea duratei maxime zilnice de conducere reprezintă o faptă contravențională de o gravitate sporită, în măsură să aducă atingere siguranței rutiere. Această contravenție nu este una de rezultat, ci una de pericol, în sensul că nu este necesară producerea unui prejudiciu, adică a unui accident rutier, urmarea periculoasă constând tocmai în probabilitatea producerii unor urmări nefavorabile relațiilor sociale pe care legea le protejează.

Instanța a reținut că nu au fost demonstrate, în prezenta cauză, circumstanțe de ordin personal sau real care să dovedească gravitatea redusă a faptei, petentul aflându-se într-o situație identică oricărei alte entități care nu respectă dispozițiile legale în materie de circulație pe drumurile publice, iar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment nu este oportună, întrucât nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții.

Cu toate acestea, instanța a reținut că limitele amenzii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. e) din OG nr. 37/2007, pentru fapta reținută în sarcina petentului, sunt cuprinse între 1.500 lei și 3.000 lei și că, în cauză, nu au fost dovedite elemente care să justifice aplicarea amenzii în cuantum maxim, nereținându-se în sarcina petentului săvârșirea în mod repetat a aceleiași fapte pentru care a fost sancționat prin procesul-verbal atacat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat petenta _________________, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței atacate, iar pe fond admiterea plângerii în sensul înlocuirii amenzii cu avertisment, sancțiune îndestulătoare în raport de gradul de pericol social al faptei.

Se motivează în apel că prima instanță nu a ținut seama de circumstanțele săvârșirii faptei, respectiv că șoferul a fost nevoit să oprească pe traseu pentru remedierea unei defecțiuni tehnice, aceasta fiind o împrejurare obiectivă care a determinat săvârșirea faptei.

Apelanta și-a întemeiat cererea pe disp.art. 466 NC.pr.civ.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului, cu motivarea că prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale și a individualizat just sancțiunea.

Examinând sentința atacată sub aspectul susținerilor din motivele de apel, Tribunalul constată că :

Apelul este nefondat, Tribunalul apreciind că prima instanță a dat o dezlegare justă cauzei, iar criticile formulate în motivele de apel nu pot fi primite.

Astfel, apelanta susține că hotărârea pronunțată de prima instanță a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Prima instanță a reținut corect că în speță nu a fost demonstrată existența unor circumstanțe de ordin personal sau real care să determine o gravitate redusă a faptei, decât unicitatea faptei, ceea ce a justificat reducerea cuantumului amenzii la minimul legal.

Iar susținerea că depășirea perioadei de conducere zilnică se datorează unei defecțiuni tehnice nu a fost dovedită cu nici un mijloc de probă, mai mult nici nu s-a invocat în considerentele plângerii contravenționale.

Prin urmare, prima instanță a stabilit corect starea de fapt și a făcut o justă aplicare a legii, astfel că, în baza art.480 Cod Procedură Civilă se va respinge apelul de față și se va menține ca temeinică și legală sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de către _________________ împotriva sentinței civile nr.2848/2014 pronunțată de Judecătoria D___ , Județul Hunedoara.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 27.10.2015.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR

Iftimuș A____ C______ N_____ D_____ G_______ D_____

GREFIER

B_____ L____

IAC/___________________>

07.01.2015