R O M Â N I A

CURTEA DE APEL B_____

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.578 /RDOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din 1 octombrie 2015

Completul compus din :

Președinte - A___ P_________

Judecător- D______ N________

Judecător- C____ E____ C____

Grefier- M______ C_______

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta S_________ de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica „ SA București împotriva încheierii nr.589/MAS din 01.04.2015 pronunțată de Tribunalul B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurentei pârâte S_________ de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica „ SA București, a intimatei __________________________ și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica Transilvania Sud SA” B_____ și a intimatei reclamante TÂRTOABĂ M____

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că în temeiul art.242 alin. 2 din vechiul cod de procedură civilă aplicabil în cauză s-a solicitat judecarea recursului și în lipsa părților .

C U R T E A

Deliberând asupra apelului declarat constată că prin încheierea nr. 589/MAS/01.04.2015, pronunțată de Tribunalul B_____, s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 399/M/22.03.2007 formulată de reclamanta TÂRTOABĂ M____ și în consecință s-a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 399/M/22.03.2007, pronunțată de Tribunalul B_____. în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXX (nr. vechi 291/M/2006), în sensul că “obligă pârâta S.C. ELECTRICA S.A. să-i acorde reclamantei grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru activitatea desfășurată în perioada 14.11.1977 – 01.04.2001”.

Prima instanța în considerentele încheierii pronunțate a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 399/M/22.03.2007 pronunțată în dos. nr. XXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi 291/M/2006), Tribunalul a admis cererea reclamantei TÂRTOABĂ M____ și a dispus obligarea pârâtei S.C. ELECTRICA S.A. să-i acorde reclamantei grupa I de muncă pentru activitatea desfășurată în perioada 14.11.1977 – 01.04.2001.

Din considerentele sentinței civile ce se solicită a fi lămurită rezultă că instanța a reținut concluziile raportului de expertiză prin care s-a arătat că realizarea sarcinilor de muncă s-a făcut în condiții dificile de lucru, prin expunere la factorii de risc ai instalațiilor electrice, de suprasolicitare psihică și fizică precum și faptul că activitatea reclamantei s-a desfășurat continuu, indiferent de anotimp sau de condiții meteorologice, în condiții de microclimat nefavorabil.

În soluționarea prezentei cereri instanța va avea în vedere dispozițiile art. 281¹ alin.1 C.pr.civ. care prevăd că în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Această procedură a fost pusă la dispoziția părții interesate atunci când, din culpa instanței, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți la executare.

Scopul acestei proceduri constă în clarificarea dispozitivului, astfel încât să nu existe dificultăți la punerea în executare a hotărârii, având în vedere evenimentele petrecute până la data pronunțării hotărârii a cărei lămurire se solicită.

Cu toate că prin hotărârea al cărei dispozitiv se solicită a fi lămurit, s-a reținut că activitatea reclamantului s-a desfășurat în condiții corespunzătoare grupei superioare de muncă, nici în considerente și nici în dispozitiv nu s-a consemnat procentul în care reclamantul a lucrat efectiv în aceste condiții, conform pct. 7 din Ordinul nr. 50/1990, impunându-se efectuarea de lămuriri sub acest aspect.

În soluționarea cererilor de pensionare (pentru executarea sentinței civile) este solicitată înscrierea procentului lucrat de reclamantă în grupă superioară de muncă, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 123 alin. 2 și 4 și ale art. 126 alin. 1 rap. la anexa nr. 14 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii.

Perioada lucrată în grupa superioară de muncă precum și procentul, trebuiau confirmate de unitatea la care persoana in cauza a lucrat, prin înregistrări in carnetul de muncă sau în baza unei adeverințe, întocmite potrivit legii, care să precizeze locul de muncă, perioada, procentul din timpul lucrat în condiții grele și actul normativ în baza căruia s-a făcut încadrarea.

Având în vedere refuzul angajatorului de încadrare a reclamantei în grupă superioară de muncă, s-a pronunțat sentință civilă a cărei lămurire se cere, sentință prin care s-a reținut îndeplinirea condițiilor de încadrare a reclamantei în grupă superioară de muncă, pentru munca desfășurată de acesta, continuu, permanent, fără a se înscrie procentul care confirmă cele reținute fără dubiu de instanță.

Nu se poate reține că reclamanta a solicitat de fapt completarea sentinței civile pronunțate prin acordarea, în completare a procentului de 100%, în primul rând față de conținutul cererii de chemare în judecată în care s-a arătat că reclamanta apreciază că îndeplinește toate condițiile prevăzute de Ordinul nr. 50/1990, inclusiv cea prevăzută de art. 7 alin. 1, desfășurând activitate în grupa I de muncă în procent de 100% și nu de cel puțin 50%, pretenție principală admisă în totalitate de instanță de judecată, și în al doilea rând, petitul formulat a fost soluționat, prin admiterea lui în totalitate, nefiind vorba de un capăt de cerere separat prin care să se fi solicitat doar constatarea procentului.

De altfel, potrivit art. 11 din Decretul nr. 92 din 16 aprilie 1976, privind carnetul de muncă:

„(1) Datele privind activitatea depusă pe baza unui contract de munca se înscriu în carnetul de munca, așa cum acestea rezultă din contract sau din actele originale eliberate de unități pe baza scriptelor pe care le dețin.

(2) Actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, privind activitatea desfășurată, vor cuprinde: denumirea unității și perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de munca, precum și precizarea modului de încadrare - pe durata nedeterminată sau determinată, prin transfer în interesul serviciului sau la cerere -, în toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de munca; de asemenea, în acte se vor menționa și funcția, meseria sau specialitatea exercitată, retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta și, după caz, locurile de munca cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele 1 și 2 de munca la pensie.”

Încadrarea în grupa superioară de muncă implică în mod obligatoriu și indicarea procentului aferent perioadei în care angajatul a lucrat în aceste condiții de muncă.

În speță, instanța a admis integral acțiunea formulată inițial, omițând a înscrie procentul în care reclamanta a lucrat în grupă superioară de muncă, deși acesta a fost solicitat și probat astfel încât, față de considerentele de fapt și de drept reținute, Tribunalul va admite cererea reclamantei și va dispune lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 399/M/22.03.2007 a Tribunalului B_____, în sensul că va obliga pârâta S.C. ELECTRICA S.A. să-i acorde reclamantei grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru activitatea desfășurată în perioadele perioada 14.11.1977 – 01.04.2001.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta pârâtă S_________ de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice - "ELECTRICA" SA, solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii atacate, în sensul respingerii cererii formulate de reclamant ca neîntemeiate.

În motivarea recursului declarat recurenta a arătat următoarele:

1. Prin hotărârea dată, instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut - motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Dându-se curs solicitării reclamantului, ne aflam în prezenta unui caz de extra petita, respectiv instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut.

Astfel, instanța nu a fost investită cu o astfel de cerere, de acordare a procentului de 100%. Or, cererea de chemare în judecată investește instanța cu judecarea cauzei, astfel încât, în principiu, instanțele judecătorești nu se pot sesiza din proprie inițiativa și ca cererea de chemare în judecată, odată introdusă, fixează natura și obiectul procesului. Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților. In același context, conform art.129 alin.6 Cod procedură civilă judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecații, astfel încât trebuie să se pronunțe numai asupra a ceea ce s-a cerut, fără însă a se depăși limitele investirii. Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul este obligat sa determine obiectul acțiunii, în cadrul căruia urmează a se soluționa procesul, instanța neputând să depășească aceste limite. Obligația instanței de a se pronunța numai cu privire la obiectul acțiunii constituie, corelativ, garanția aplicării principiului disponibilității recunoscut părții reclamante.

Concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, potrivit cărora activitatea reclamantului s-ar fi desfășurat continuu, indiferent de anotimp sau de condiții meteorologice, nu suplinesc obiectul acțiunii, care trebuie determinat de către reclamant, în virtutea principiului disponibilității.

2. Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă. și totodată solicită ca, în temeiul art. 304` Cod procedură civilă instanța să examineze cauza sub toate aspectele.

Apreciază că cererea reclamantei nu se încadrează în prevederile art. 281` alin.1 Cod procedură civilă (vechi), conform căruia, "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, părțile pot cere instanței să lămurească dispozitivul".

Or, în speța dedusă judecații, reclamanta a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței în sensul ca instanța să acorde dreptul solicitat prin cererea introductiva de chemare în judecată (grupa I de munca) și în completare să acorde și procentul de 100%.

Consideră că o astfel de cerere nu poate face obiectul unei cereri de lămurire a dispozitivului. Prin sentința de fond, instanța de judecată a acordat un drept determinabil, constând în grupa I de muncă, pentru perioada solicitată de reclamant, neînțelegând să analizeze și să acorde un procent corespunzător grupei respective de muncă. De altfel, instanța nici nu a fost investită cu o astfel de cerere, de acordare a procentului de 100%. Obligația instanței de a se pronunța numai cu privire la obiectul acțiunii constituie, corelativ, garanția aplicării principiului disponibilității recunoscut părții reclamante.

Dându-se curs solicitării reclamantei, ne aflam în prezenta unui caz de extra petita, respectiv instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut.

Se arată că nici în fata instanței de fond și nici în fața instanței de recurs nu s-a pus în discuția părților, în regim de contradictorialitate, veridicitatea procentului solicitat de reclamant, dacă este corect sau nu calculat și nu s-a administrat niciun probatoriu în acest sens.

Cu toate ca instanța a acordat prin sentința de fond doar un drept determinabil, reclamantul nu a înțeles să formuleze recurs împotriva sentinței sub acest aspect, aceasta fiind, din punctul nostru de vedere, calea legală în care reclamantul ar fi putut invoca aspectele invocate prin cererea de lămurire a dispozitivului.

Totodată, în ipoteza în care ar fi existat vreo solicitare de acordare a procentului de 100%, reclamantul ar fi putut să ceară, cel mult, completarea hotărârii,însă în condițiile și cu respectarea termenului prevăzut de art.281 ² Cod procedură civilă., care reglementează procedura pusă la îndemna părții interesate ca, atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unei cereri principale sau accesorii ori asupra unei cereri conexe sau incidentale (minus petita), precum și atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor cu privire la drepturile lor, să ceară completarea hotărârii, în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.

În ceea ce privește lămurirea dispozitivului, prin aceasta procedura, instanța nu poate decât să expliciteze dispozițiile acestuia, iar nu să modifice sau să completeze hotărârea, dând uneia sau unora dintre dispoziții un înțeles clar și echivoc, în situația în care sunt posibile mai multe interpretări ale aceleiași dispoziții.

Procentul se calculează proporțional cu timpul efectiv lucrat in condițiile activității ce se încadrează în grupa I de muncă și nu prin totalizarea „timpului efectiv lucrat". Or, din punct de vedere fizic, un electrician nu poate lucra pe stâlp un program de 8 h/zi, pentru a beneficia de un procent de 100%.

De altfel, reclamanta nu a făcut și nu poate face dovada desfășurării activității pe perioada precizată în acțiune, respectiv în procent de 100% din timpul efectiv lucrat. De asemenea, încadrarea în grupa I de muncă nu atrage automat și acordarea procentului de 100%.

Reclamanta și-a întemeiat cererea principală pe prevederile Ordinului nr. 50/1990, ordin care a fost abrogat de Legea nr. 19/2000. Ulterior intrării în vigoare a Legii anterior menționate, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 261 /2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite. Aceasta hotărâre a fost abrogată de HG nr. 246/2007, care la art.13 prevede următoarele: „(1) dovedirea perioadelor de activitate desfășurata în locuri de muncă în condiții deosebite anterior datei de 01.04.2001, în vederea pensionarii, se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform Decretului nr.92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare sau pe baza unei adeverințe emise de angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv. (4) In cazul distrugerii arhivelor, perioada lucrată în condiții deosebite, dovedita cu acte, se poate reconstitui, potrivit legii, prin hotărâre judecătoreasca."

Or, în speța, reclamanta nu a invocat drept motiv al solicitării ca instanța să constate că procentul în care a fost desfășurată activitatea în condiții grele a fost de 100%, ca urmare a distrugerii arhivei de personal.

Mai mult decât atât, reclamanta ar fi avut posibilitatea de a uza de prevederile Ordinului nr. 50/1990 atunci când acesta era în vigoare, iar nu tocmai la acest moment, când ordinul este abrogat prin Legea nr.19/2000.

In contextul celor de mai sus, având în vedere faptul ca reclamantul nu a făcut dovada existentei documentelor care să ateste desfășurarea activității în grupa I de munca în procent de 100%, cererea formulata este neîntemeiata.

Cererea de recurs este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă. din 1865, coroborate cu art. 215 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social (în vigoare la data formulării acțiunii), precum și pe dispozițiile legale menționate în cuprinsul motivelor de recurs.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru potrivit art. 281³ alin.2 din Codul de procedură civilă.

Intimata Târtoabă M____ nu a formulat întâmpinare în cauză.

Analizând încheierea recurată din prisma motivelor de recurs invocate și a actelor și lucrărilor dosarului, curtea reține următoarele:

Referitor la primul motiv de recurs prevăzut de art. 304 alin. 1 pct. 6 din Codul de procedură civilă - dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, curtea constată că este neîntemeiat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Prin încheierea recurată instanța de fond a soluționat cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 399/M/22.03.2007, cerere formulată de reclamanta Târtoabă M____ la data de 10.02.2015(f. 100 dosar fond).

Din cuprinsul cererii formulate de reclamant la data de 10.02.2015 rezultă că acesta a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile pronunțate în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în sensul de a i-se acorda grupa I de muncă în procent de 100% pentru activitățile desfășurate în cadrul societății pârâte, iar instanța de judecată prin încheierea ce face obiectul recursului, s-a pronunțat în limitele sesizării și cu respectarea principiului disponibilității prevăzut de art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. 1 pct. 9 din Codul de procedură civilă - când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, curtea constată că este neîntemeiat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Prevederile art. 304 alin. 1 pct. 9 din Codul de procedură civilă au în vedere existența temeiul de drept material în baza căruia instanța pronunță hotărârea atacată și aplicarea și interpretarea prevederilor de drept material care sunt incidente în cauză.

Criticile formulate de recurentă privind depășirea limitelor învestirii nu se referă la dispoziții de drept material, ci la dispoziții de drept procesual. Pe de altă parte, curtea apreciază că prima instanță, în mod corect, a reținut că reclamantul prin cererea de chemare în judecată inițială a învederat instanței că și-a desfășurat activitatea în procent de 100 % în condițiile grupei I de muncă.

Stabilirea procentului în care reclamantul și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă nu reprezintă un petit distinct în cererea de chemare în judecată, iar din acest motiv cererea formulată de reclamantă la data de 10.02.2015 nu putea fi soluționată potrivit procedurii reglementate de dispozițiile art. 281 ind. 2 din Codul de procedură civilă.

Faptul că reclamantul nu a invocat că a fost distrusă arhiva de personal a societății, precum și faptul că reclamantul ar fi avut posibilitatea de a uza de prevederile Ordinului nr. 50/1990 atât timp cât acestea erau în vigoare sunt aspecte care exced prezentului cadru procesual și care nu mai pot face obiectul analizei instanței, deoarece sentința civilă nr. 399/M/22.03.2007 , prin care recurenta a fost obligată să-i acorde reclamantului grupa I de muncă, a rămas irevocabilă prin respingerea recursului.

Cu ocazia soluționării cererii lămurire a dispozitivului nu se poate solicita reclamantului administrarea de probe noi, ci se soluționează cererea în baza probelor avute în vedere la pronunțarea sentinței a cărei lămurire se solicită.

Având în vedere că prevederile pct. 7 alin. 1 din Ordinul nr. 50/1990( Încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.), cele reținute prin sentința civilă nr. 399/M/22.03.2007 privind desfășurarea continuă a activității și probele administrate în cauză, curtea apreciază că prima instanță la pronunțarea încheierii recurate a făcut o aplicare și interpretare corectă a legii.

Nu se poate reține că încheierea recurată este lipsită de temei legal atât timp cât prin sentința civilă nr. 399/M/22.03.2007, rămasă irevocabilă, s-a stabilit că reclamanta trebuie încadrată în grupa I de muncă, iar din probele administrate rezultă că desfășurarea activității care a determinat încadrarea în grupa I de muncă s-a făcut în mod continuu.

De asemenea, curtea constată că nu există motive de recurs întemeiate care potrivit art. 304 ind. 1 din Codul de procedură civilă să atragă modificarea sau casarea încheierii recurate.

Pentru toate aceste considerente, curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta pârâtă S_________ de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice - "ELECTRICA" SA, împotriva încheierii nr. 589/MAS/01.04.2015 pronunțată de Tribunalul B_____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, pe care o va menține

pentru aceste motive

în numele legii

d e c i d e:

Respinge recursul formulat de către recurenta S_________ de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice –„Electrica” SA București împotriva încheierii nr.589/MAS/01.04.2015 pronunțată de Tribunalul B_____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, pe care o menține.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.10.2015.

Președinte , Judecător, Judecător,

A___ P_________ D______ NiculeasaClara E____ C____

Grefier,

M______ C_______

red.A.P – 01.10.2015

tehnored. M.C – 09.10.2015

jud. fond . C. R_____

2 exemplare