Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:059.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 91/2016/CA

Ședința publică de la 21 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE B_______ D______ G________

Judecător P_____ C______ D________

Grefier M______ I____ P_____

Pe rol se află judecarea cauzei de contencios contravențional privind pe apelantul L____ V___ și pe intimatul I.P.J. Iași - Poliția Municipiului Iași - Biroul Rutier, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței cele menționate anterior cu privire la prezența părților și la modalitatea de realizare a procedurii de citare, după care.

Constatând apelul în stare de judecată, instanța reține cauza spre soluționare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7535 din 03.06.2015, pronunțată de Judecătoria Iași respinsă plângerea formulată de petentul L____ V___ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Iași, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 03.12.2014 .

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 03.12.2014, petentul a fost sancționat pentru că, la aceeași dată, a condus auto marca VW, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe _______________________ Iași, din direcția Podul de Piatră, iar în dreptul TNT Imobiliare nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii prin loc semnalizat cu marcaj și indicator.

Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, în speță, nu există nici o încălcare care să atragă nulitatea absolută a înscrisului constatator.

Cu privire la temeinicie, raportându-se și la practica instanței de contencios al drepturilor omului referitoare la dreptul la un proces echitabil și la prezumția de nevinovăție, prima instanță, a arătat în primul rând că, nu a plecat de la ideea că petentul se face vinovat de săvârșirea pretinsei contravenții, ci a solicitat intimatei să depună la dosarul cauzei probe din care să rezulte dincolo de orice dubiu rezonabil faptul că petentul a săvârșit contravențiile ce i se impută.

Se reține de asemenea că, din analiza planșelor foto depuse la dosar rezultă că petentul a circulat pe banda numărul 2 de circulație și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traverarea regulamentară a părții carosabile.

Potrivit instanței de fond, pietonul și-a exprimat din timp intenția de a traversa __________________ angajase în travesarea părții carosabile. Trecerea de pietoni era semnalizată și marcată corespunzător. Pietonul s-a angajat în mod legal în traversarea părții carosabile, a procedat prudent, nu a alergat, însă, cu toate acestea, petentul nu a oprit pentru a îi acorda prioritate, continându-și deplasarea și trecând la o distanță relativ mică față de acesta. De asemenea, se poate observa că petentul se deplasa cu viteză și că a pus în mod evident în pericol siguranța pietonului.

În plus, se mai reține ca fiind evident faptul că pietonul se afla pe sensul de deplasare a petentului și că, în momentul în care acesta se apropia de trecere, acesta și-a manifestat intenția clară de a traversa și s-a anganjat în traversare cu respectarea tuturor prevederilor legale și că, imaginile vizionate permit identificarea cu claritate a numărului de înmatriculare a autoturismului depistat și condus de petent.

Având în vedere aceste argumente, instanța de fond reține că susținerile contestatorului nu au fost dovedite în fața instanței, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu acestea, în schimb intimata a depus la dosarul cauzei probe concludente, care dovedesc existența contravenției prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.

Pentru aceste considerente, s-a constatat că procesul verbal întocmit în cauză este temeinic în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța de fond constată că petentul a fost sancționat cu amenda de 360 lei și că amenda aplicată este în cuantumul minim prevăzut de lege, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită și de modul de săvârșire a acesteia.

Pentru aceste considerente, plângerea a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul L____ V___, considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:

În motivarea apelului, după expunerea rezumată a situației de fapt, petentul a arătat că hotărârea primei instanțe nu este temeinică în primul rând pentru că, nu exista nicio persoanăă angajată în traversarea străzii iar în al doilea rând deoarece, o singură persoană s-a angajat în traversarea străzii însă, la aproximativ 2-3 m de trecerea de pietoni.

Apelul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 466 Cod procedură civilă.

Intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.

În apel nu au fost administrate probe noi.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor legale în domeniu, instanța de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 03.12.2014, petentul a fost sancționat pentru că, la aceeași dată, a condus auto marca VW, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe _______________________ Iași, din direcția Podul de Piatră, iar în dreptul TNT Imobiliare nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii prin loc semnalizat cu marcaj și indicator.

.Dispoziții legale incidente :

OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice modificată și completată, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 : art. 72 alin 1 din „ (2) Pietonii au prioritate de trecere fata de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați in traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate si semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor ;;” art. 100 alin 3 lit. b : „ (3) Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;”

HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice : art. 135 alin 1 lit. h din : „(1) Conducătorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere si în următoarele situații: h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.

Din analiza sentinței atacate, se observă că instanța de fond a apreciat temeinicia procesului verbal în ansamblul său, în conformitate cu dispozițiile legale incidente, conform situației de fapt reținută în considerentele expuse anterior acestei analize, indicând expres probele relevante care au determinat-o să adopte această soluție . De asemenea, este de remarcat că, prima instanță a analizat procesul verbal prin prisma tututor criticilor invocate de către petent și în ceea ce privește legalitatea procesului verbal și în ceea ce privește temeinicia acestuia.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale redate mai sus, instanța de control judiciar constată că apelul este nefondat, sentința instanței de fond fiind, legală și temeinică.

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, în mod corect prima instanță a reținut că acesta nu este afectat de niciun viciu în mod corect, fiind reținută și netemeinicia actului sancționator.

Și critica adusă soluției dată fondului plângerii este nefondată, interpretarea dată de prima instanță declarației martorului, fiind în concordanță cu întreg materialul probator.

Astfel, Tribunalul reține că, nu se poate dispune anularea procesului verbal de constatare a contravenției, din probatoriul administrat în cauză reieșind cu certitudine săvârșirea faptei contravenționale.

În acest sens, se reține că, în mod temeinic și legal instanța a apreciat relevanța materialului probator, raportat la situația de fapt reținută și dispozițiile legale aplicabile în cauză. În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, în mod corect prima instanță a reținut că acesta nu este afectat de niciun viciu, susținerile apelantului fiind nefondate.

De asemenea, instanța de control judiciar reține și faptul că, împrejurarea că fapta contravențională a fost constatată cu mijloace tehnice certificate, nu afectează negativ prezumția de legalitate a procesului verbal.

Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101) .

Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar ________________ situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.

Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.

Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.

Or, în speță instanța de fond, în mod corect a reținut legalitatea și temeinicia procesului verbal, în condițiile în care, din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că apelantul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, acesta nedovedind o situație de fapt contară, limitându-se la a contesta existența faptei contravenționale cu motivarea că nu era niciun pieton, aflat pe sensul său de mers.

Astfel, din prevederile legale incidente, rezultă că, fapta contravențională există în situația în care, pietonul se află pe sensul de mers al conducătorului auto, sens de mers care, nu este unul și același lucru cu banda de deplasare. Cum un sens de mers poate avea mai multe benzi, rezultă că, fapta contravențională există ori de câte ori, un pieton se află pe oricare dintre benzile de circulație ale acelui sens de deplasare.

În al doilea rând, este de remarcat faptul că, în practica judiciară înscrisul in forma electronica este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale, probei cu înscrisuri, dacă acesta îndeplinește condițiile prevăzute d elege. Mai mult decât atât, în ceea ce privește contravențiile rutiere, există o dispoziție legală expresă care permite agentului constatator să constate asemenea fapte cu mijloace tehnice certificate, deci admisibilitatea unei astfe de probe își are support în dispozițiile legale.

Or, din verificarea CD-ului ce conține înregistrarea video a faptei contravenționale, rezultă cu certitudine săvârșirea acestora de către apelant, drept pentru care, aceasta din urmă avea obligația de a face dovada contrară celor reținute și dovedite de către intimată, respectiv că a acordat prioritate pietonului angajat în traversarea străzii, cu atât mai mult cu cât, din planșele foto și CD-ul depus în susținerea procesului verbal, rezultă că apelantul, nu a oprit si nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar in traversarea străzii

Astfel, înregistrarea video relevă faptul că, la minutul 15.06.21, cadrul 7959, petentul nu apăruse în cadru iar pietonul era poziționat în dreptul trecerii, la marginea acesteia, cu intenția evidentă de a traversa _____________________ 15.06.21, cadrul 7983. Contrar susținerilor apelantului, lipsite de buna credință, când încă petentul nu apăruse în cadru, pietonul a pășit pe trecerea de pietoni, angajându-se în traversarea străzii. Aceeași înregistrare relevă faptul că, la minutul 15.06.21, cadrul 8003, petentul apare în cadru, la o distanță de cca 4-5 m de trecerea de pietoni, pe banda II iar persoana care traversa ___________________ pe prima bandă de mers, având timp suficient pentru a frâna în condiții de siguranță.

Pe de altă parte, situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este și rezultatul unor constatări personale ale unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.

În acest sens este de reținut și faptul că, potrivit practicii judiciare în materie, constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate și dovedite de petentul-apelant care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. în caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.

Procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. In ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuși puterea doveditoare este lăsată al aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit , făcând dovada până la proba contrară drept pentru care, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
Or, petentul nu a făcut nicio dovadă contrară celor reținute în procesul verbal, limitându-se la simple afirmații și ironii, fără a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal.

Și în ceea ce privește individualizarea sancțiunii, în mod corect prima instanță a menținut în totalitate procesul verbal.

Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).

Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite – care este unul ridicat, dat fiind faptul că petentul nu a acordat prioritate unor petenți angajați legal în traversarea străzii, urmările unei astfel de conduite în trafic putând fi din cele mai grave .

De asemenea, instanța mai are în vedere și modalitatea de săvârșirii a faptei dar și din atitudinea apelantului petent, constant de negare a situației de fapt, în condițiile existenței procesului verbal și a înregistrării video, atitudine ce duce la concluzia că petentul nu percepe cu adevărat pericolul în care a pus participanții la trafic și mai ales pietonii, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru atingerea scopului preventiv educativ al sancțiunii .

Soluția de respingere a plângerii este conformă și cu practica instanței de contencios al drepturilor omului. În acest sens, instanța de control judiciar reține că, în cauza I___ P__ c. României (cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a statuat în sensul că: „ Curtea reiterează că a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile (a se vedea A_____, citată anterior, pct. 58 și 59)..„ paragraf 30.

De asemene, în cauza H______ împotriva României ( cererea nr. 7034/07) s-a reținut: „ Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea, a contrario, A_____ citat anterior, pct. 62), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar. Faptul că interpretarea legislației interne revine în primul rând autorităților naționale și, în mod special, instanțelor judecătorești [Tejedor Garica împotriva Spaniei, hotărârea din 16 decembrie 1997, Culegere 1997-VIII, pct. 31, și Garcia Ruiz împotriva Spaniei (MC), nr. xxxxx/96, pct. 28, CEDO 1999-I] .paragraf 17, tezele III și IV..”
Asadar, instanța de contencios al drepturilor omului nu a înlăturat prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci a impus echilibrul ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovatie specifică materiei si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie.

Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 476 coroborate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente motivele de admitere a căii de atac, instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de L____ V___ , împotriva sentintei civile nr 7535 din 03.06.2015, pronunțată de Judecătoria Iasi , pe care o pastreaza.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astazi, 21.01.2016.

Președinte, B_______ D______ G________		Judecător, P_____ C______ D________
	Grefier, M______ I____ P_____

M.P. 22 Ianuarie 2016

Red/tehnored. D.P.C. – 4 ex/29.01.2016

Judecătoria Iași - T____ G_____