Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal nr.5695

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA D________-JUDEȚUL V_____

SENTINȚA CIVILĂ NR:2259

Ședința publică din data de 23.10.2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I____ –O_____ C________

GREFIER: E____ M______ V____

Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale, privind pe petentul FĂGEȚIANU G_______ – cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet-Individual R___ G___, domiciliat în Rm. V_____, __________________, nr.18, _____________, jud. V_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V_____, cu sediul în Rm. V_____, Calea lui T_____, NR.95, jud. V_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 21.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța la solicitarea petentului prin apărător a amânat pronunțarea la data de 23.10.2013.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

P___ cererea înregistrată la data de 10.06.2013 pe rolul Judecătoriei D________ sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXX, petentul FĂGEȚIANU G_______ a solicitat, anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 28.05.2013.

În motivarea plângerii, în esență petentul a aratat ca nu a condus cu viteza retinuta in procesul verbal de contraventie si de asemenea a aratat ca are indoieli cu privire la regimul de legalitate al functionarii aparatului radar.

În drept, petentul a invocat dispozițiile O.G. 2/2001.

La plângere, petentul a atașat procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 28.05.2013.

În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.

La data de 17.07.2013 intimatul I____________ Județean de Poliție V_____ a formulat întâmpinare prin care a susținut respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.

În suținerea întâmpinării intimata a depus în copie următoarele înscrisuri: raport de reținere, procesul verbal contestat, DVD cu inregistrarea faptei contraventionale, dovada comunicării petentului a suspendării dreptului de a conduce, buletin de verificare metrologică, atestat de operator radar, adresă emisă de Institutul Național de Metrologie Legală.

În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri la solicitarea ambelor părți.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarele:

P___ procesul – verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 28.05.2013 petentul a fost sancționat contravențional, 20 puncte – amendă în valoare de 1500 lei amendă, și reținerea permisului de conducere pentru că în data de 28.05.2013, ora 16,24 în localitatea Prundeni a condus autoturismul marca Mercedes-Benz cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și a fost înregistrat cu aparatul radar _________ 521 montat pe auto MAI34723 circulând cu viteza de 109 km/h (+ 59 km/h)

Petentul a semnat procesul verbal cu mențiunea că nu are obiectiuni.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu

Instanța reține, de asemenea că faptei i s-a dat o corectă încadrare legală. Astfel, potrivit art. 121, alin. 1 din HG 1391/2006 conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă, iar potrivit art. 103, alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 depășirea cu mai mult de 50 km/h a viteze maxime admise pe sectorul de drum respectiv se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. Sancțiunea complementară se aplică în baza art.111, alin. 1 lit. c din același act normativ. În aceste condiții, susținerile petentului privitoare la încadrarea eronată în textul de lege, pe lângă faptul că nu ar fi fost de apte să ducă la nulitatea procesului verbal în lipsa existenței unei vătămări întrucât încadrarea juridică a faptei nefiind prevăzută de art. 17 din OG. 2/2001 sub sancțiunea nulității exprese, sunt și neîntemeiate, în speță agentul constatator indicând în mod corect textele de lege pe care petentul le-a încălcat.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Având în vedere aceste principii, instanța constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul de control rutier, tip radar AUTOVISION iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video _________ 521, montat pe autoturismul MAI xxxxx. Din buletinul de verificare metrologică (f.20) rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice. Totodată agentul constatator N___ C_________ este atestat să opereze aparatura de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor conform înscrisului depus la fila 23.

De asemenea, între procesul-verbal și probele depuse de intimat în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează în totalitate. În fotografia de la fila 36 se observă foarte clar numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, respectiv XXXXXXXXX, precum și viteza de 109 km / h avută de acesta în data de 26.09.2013, ora 16,24.

Susținerile petentului referitoare la faptul că nu avea viteza de 109 km / h sunt contrazise de probele depuse la dosar de intimat și singura modalitate legală de stabilire a vitezei cu care a circulat un autovehicul este înregistrarea acesteia de către aparatul radar verificat metrologic, neavând valoare probatorie „aprecierea” petentului.

În conformitate cu dispozițiile pct. 3.5.1. din Norma de Metrologie Legală înregistrările efectuate trebuie să cuprindă: data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate și imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia. Aceste dispoziții legale sunt respectate în cauza de față, planșele foto depuse de intimat cuprind data și ora la care înregistrarea a fost efectuată, respectiv 26.09.2013, ora 16,24, valoarea vitezei măsurate, respectiv 109 km/h și imaginea autoturismului precum și numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, respectiv XXXXXXXXX.

Astfel, așa cum s-a reținut anterior, cinemometrul tip radar AUTOVISION, prevăzut cu cameră video ROM 521 se afla în perioada de valabilitate metrologică, iar petentul nu a invocat motive tehnice obiective care să ridice un dubiu cu privire la caracteristicile tehnice ale aparatului, astfel că subzistă prezumția de bună funcționare.

În ceea ce privește susținerile petentului privitoare la faptul că paragraful 3.2.6 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 prevede că înregistrarea trebuie să conțină mențiunea că a fost efectuată autotestarea aparatului, se reține faptul că dispoziția legală amintită prevede faptul că cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care să poată pune în evidență orice defect sau dereglare funcțională. Potrivit Cărții tehnice de exploatare a radarului Autovision, testarea și verificarea funcționării corecte a radarului se fac prin rutinele software interne, integrate în software-ul prezent în radar. Astfel, cinemometrul cu care a fost înregistrat petentul are incorporată funcția de autotestare, motiv pentru care susținerile sale sunt neîntemeiate.

În aceste împrejurări instanța reține că stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat în condițiile legii, respectiv cu un mijloc certificat și verificat metrologic (cinemometru), astfel că forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu rezultă doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumția de legalitate a actului întocmit de un agent al statului, ci și din dovezile în baza cărora s-a întocmit, respectiv de buletinul de verificare metrologică a cinemometrului despre care se susține că a înregistrat viteza de deplasare a petentului la momentul constatării contravenției și de fotografia aparatului, din care rezultă că autovehiculul condus de petent a circulat cu o viteză de 109 km/h.

Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise cu peste 50 km/h, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni, în limitele prevăzute de art. 98, alin. 4 din OUG 195 / 2002 (9 – 20 puncte amendă) și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile potrivit 102, alin. 3 lit e din același act normativ.

P___ urmare, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că petentul a fost sancționat în mod corect cu 9 puncte amendă în cuantum de 1500 lei alături de care i s-a aplicat pedeapsa complementară a reținerii permisului de conducere pentru depășirea vitezei cu mai mult de 50 km / h.

Astfel, instanța reține că aceste sancțiuni au fost corect individualizate, având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, față de pericolul ridicat de a se produce un accident de circulație ca urmare a faptei săvârșite de către petent, acesta circulând în localitate cu o viteză cu mult peste cea legală. Petentul ar trebui să fie conștient că atunci când circulă cu viteza de 109 km/h, într-o comună, la apariția unui obstacol nu va putea evita producerea unui accident ce poate avea consecințe foarte grave atât pentru el și pentru pasagerii din autovehiculul său, cât și pentru alți participanți la trafic.

Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. P___ urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).

Față de aceste aspecte instanța apreciază că sancțiunile au fost în mod corect individualizate prin procesul verbal de constatare a contravenției, și față de natura contravenției săvârșite (depășirea cu mai mult de 50 km / h a limitei maxime de viteză), sancțiunea avertismentului ar fi neîndestulătoare, motiv pentru care va respinge și capătul de cerere privitor la înlocuirea sancțiunii aplicate.

Pentru toate aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

In temeiul art. 36 alin. 2 din OG nr. 2/2001 va obliga petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul petentul FĂGEȚIANU G_______ – cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet-Individual R___ G___, domiciliat în Rm. V_____, __________________, nr.18, _____________, jud. V_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V_____, cu sediul în Rm. V_____, Calea lui T_____, NR.95, jud. V_____.

Obliga petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecata catre stat.

Cu apel in 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 23.10.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

I____ –O_____ C________ E____-M______ V____

4ex./21.11.2013

Red. I.O.C.

Tehnored: V.E.M.