Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 05.09.2014

Instanța constituită din:

Președinte - U________ M______

Judecător - R_____ M______

Grefier - C____ I_____

D E C I Z I A N R. 304 A

Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta C_______ de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. în contradictoriu cu intimata ______________________, prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L împotriva sentinței civile nr. 1610 din 21.02.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta R___ E_______ pentru intimată conform delegației depusă la dosar, lipsind reprezentantul apelantului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviințează, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă părții prezente cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentanta R___ E_______, pentru intimată, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față,

Prin sentința nr. 1610 din 21.02.2014, Judecătoria B_______ a respins excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale, invocată de intimată prin întâmpinare, a admis plângerea contravențională formulată de petenta ______________________ în contradictoriu cu intimata CNADNR-CESTRIN, s-a constatat intervenită prescripția executării amenzii în cuantum de 250 lei aplicată procesul-verbal de constatare și sancționare _________ nr.xxxxxxx/11.02.2013 întocmit de intimata CNADNR –CESTRIN.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal _______ 13 nr.xxxxxxx/11.02.2013 întocmit de intimata CNADNR –Cestrin București, petenta ______________________ a fost sancționată prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.2 OG 15/2002.

S-a reținut că în data de 18.01.2013 ora 11,17 autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX aparținând petentei a circulat pe DN 1 km 187+ 000 m pe raza localității C_____ fără a deține rovinietă valabilă.

Procesul verbal a fost comunicat petentei la data de 19.02.2013 cu confirmare de primire la sediul din B_______, __________________, județul B_______. Confirmarea de primire a fost semnată de către numita P________ M_____, având calitatea de secretară. Instanța constată că această confirmare de primire poartă mențiunea destinatar mutat de la adresă la rubrica motivul nepredării. Deși persoana care a primit procesul-verbal și-a declinat calitatea de angajat al petentei, aceasta nu a aplicat ștampila societății, iar analizând statul de plată aferent lunii în care a fost efectuată comunicarea aceasta nu figurează ca fiind angajată a petentei. Analizând relațiile furnizate instanței de ORC, sediul social al petentei ______________________ se află în B_______, ______________________.74, județul B_______. Mai reține instanța că societatea petentă se află în procedura insolvenței, fiind reprezentată prin lichidator judiciar de la data de 07.06.2012.

Prima instanță nu a putut considera că procesul-verbal a fost corect comunicat, atâta timp cât existau la momentul comunicării suficiente dubii cu privire la sediul actual al petentei. Totodată reține că mențiunile înscrise în Registrul Comerțului sunt publice și opozabile tuturor de la momentul efectuării acestora în registru, astfel încât odată ce au apărut informații cu privire la împrejurarea că petenta nu mai figurează la acea adresă, intimata trebuia să facă demersuri în vederea aflării noului sediu, având posibilitatea de a accesa informațiile din baza de date a ORC printr-o cerere. Susținerile intimatei în sensul că petentei îi revenea obligația de a efectua modificările referitoare la modificarea sediului în certificatul de înmatriculare și actul de identitate al mașinii, astfel încât acesteia îi este imputabilă în mod exclusiv comunicarea procesului-verbal la un alt sediu decât cel actual, nu pot fi primite de instanță. Nerespectarea acestei obligații constituie ea însăși contravenție și se sancționează ca atare. Cu toate acestea, nu poate determina o interpretare rigidă a consecințelor nerespectării acestei obligații, în sensul absolutizării bazei de date la care are acces intimata, (respectiv cea furnizată de MAI - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor), scutind-o de la a face verificări suplimentare atunci când situația de fapt o impune. Instanța reține totodată că procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție trebuie realizată efectiv, contravenientul care nu a fost de față la întocmirea acestuia să poate să cunoască existența și conținutul actului de sancționare, pentru a-l putea contesta.

Astfel, prima instanță a apreciat că, dată fiind situația concretă și toate aspectele subliniate mai sus, există dubii serioase asupra legalității procedurii de comunicare a actului de sancționare, motiv pentru care reține că data la care petenta a luat la cunoștință efectiv de procesul-verbal de contravenție este data de 15 martie 2013 (data la care a primit număr de intrare în evidența lichidatorului judiciar ____________________________________ Iași SPRL). Instanța reține că plângerea a fost depusă la oficiul poștal la data de 22 martie 2013 (fila 27 verso), deci în termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 O.G.2/2001, motiv pentru care va respinge excepția tardivității introducerii plângerii a neîntemeiată și pe cale de consecință o va respinge.

Cu privire la prescripția executării sancțiunii contravenționale, prima instanță a reținut că potrivit art.14 alin1 O.G.2/2001 Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, iar alin.2 al aceluiași articol dispune că Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.

Apreciind că actul de sancționare a fost comunicat petentei prin reprezentant legal-lichidator judiciar, la data de 15 martie 2013, prima instanță a constatat că procesul-verbal a fost comunicat cu depășirea termenului de prescripție de o lună prevăzut de art.14 alin.1 O.G.2/2001, termen care s-a împlinit la data de 11 martie 2013, motiv pentru care a admis plângerea și a constatat intervenită prescripția executării amenzii în cuantum de 250 lei aplicată prin procesul-verbal _______ 13 nr.xxxxxxx/11.02.2013 întocmit de intimata CNADNR – Cestrin București.

Prima instanță nu a mai analizat celelalte motive de nulitate și apărări de fond invocate de petentă prin plângerea contravențională.

Împotriva sentinței civile nr. 1610/21.02.2014 organul constatator C_______ de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. a declarat apel, întemeiat pe dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii plângerii contravenției ca nefondate.

În motivare apelanta a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut prescripția executării sancțiunii aplicate prin procesul verbal, fără a avea în vedere faptul că acesta i-a fost comunicat petentului la data de 19.02.2013, în mai puțin de o lună de la data aplicării sancțiunii, respectiv 11.02.2013.

Mai arată apelanta că au fost respectate dispozițiile prevăzute de art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procedurii fiind efectuată la adresa cu care figura în baza de date a MAI – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.

Intimata, legal citată, a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, motivat de faptul că procesul verbal a fost comunicat abia la data de 15.03.2013 reprezentantului legal al societății, respectiv lichidatorului judiciar, nefiind valabilă comunicarea din data de 19.02.201, motiv pentru care a intervenit prescripția executării sancțiunii.

Analizând cererea de apel în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:

Potrivit Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe calea recursului în interesul legii au fost interpretate dispozițiile art. 27 din OG nr. 2/2001, în sensul că: „Modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului verbal și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnând în procesul verbal încheiat de funcționarul poștal”.

În motivarea acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție arăta expres că simpla expedierea procesului verbal, fără ca acesta să ajungă efectiv la destinatar, nu este conformă cu dispozițiile art. 27 teza I din OG nr. 2/2001, care obligă organul constatator să facă dovada că a comunicat procesul verbal și că destinatarul a primit actul.

Raportând această decizie la situația din speță de față, instanța constată că nu este valabilă comunicarea din 19.02.2013, întrucât din dovada depusă în copie la fila 37 dosar rezultă că la sediul indicat se afla o persoană fizică, dar că predarea documentelor nu a avut loc, fiind indicat motivul nepredării, respectiv „mutat de la adresă”.

Ca atare, organul constatator a dispus o nouă comunicare reprezentantului legal al societății contraveniente aflate în faliment – fapt rezultat din dovada depusă la fila 11 dosar - din care rezultă că procesul verbal a fost comunicat lichidatorului la data din 15.03.2013.

În consecință, în considerarea Deciziei nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, tribunalul apreciază că doar această din urmă comunicare face dovada primirii de către destinatar a actului sancționator, motiv pentru care constată că motivele de apel sunt neîntemeiate, operând în mod corect prescripția executării sancțiunii prevăzute de art. 14 din OG nr. 2/2001.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 480 Cod Procedură Civilă respinge ca nefondat apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta C_______ de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. cu sediul în municipiul București, ___________________. 401 A, sector 3 în contradictoriu cu intimata ______________________, prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L cu sediul în mun. B_______, str. ________________________.74, jud. B_______ împotriva sentinței civile nr. 1610/21.02.2014 a Judecătoriei B_______, pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 05.09.2014.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red. R.M. 17.11.2014

Tehnored. C.I./20.11.2014

Judecătoria B_______ - Jud. C_________ A_______

4 ex.