Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Decizia nr. 428

Ședința publică din 13 martie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C______ B______

Judecător T___ P______

Judecător D_____ S______

Grefier C______ C______

Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G___, împotriva sentinței civile nr.xxxxx din 08.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.J__ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul petent M______ G_______, lipsă fiind recurentul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G___.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, intimatul petent M______ G_______ a depus la dosar întâmpinare.

Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul a apreciat recursul în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri asupra acestuia:

Intimatul petent M______ G_______ a solicitat respingerea recursului.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr.xxxxx din 08.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.J__ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea contravențională, formulată de petentul M______ G_______, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului G___, a fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal ________ nr.xxxxxxx/09.07.2012 cu sancțiunea „avertisment” ce va fi comunicată petentului.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.J__ la data de 16.08.2012 sub nr.XXXXXXXXXXXXXX, petentul M______ G_______ a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului G___, să se dispună anularea procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/09.07.2012, iar cu ocazia concluziilor asupra fondului a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional prin procesul verbal menționat, pe care îl consideră nul deoarece el nu a fost găsit dormind ci se afla în mașina de intervenție, așa cum rezultă din declarația dată. A susținut că agentul constatator nu a făcut control la dispecerat deoarece în documentele firmei ținute în acest sens nu este specificată efectuarea unui control. Cu privire la procedura efectuării controlului s-a arătat că agentul constatator nu s-a legitimat și nu a avut asupra lui caietul de procese verbale de control, acela fiind motivul pentru care actul a fost întocmit ulterior datei înscrisă ca fiind a săvârșirii faptei.

În dovedire, a solicitat ca agentul constatator să comunice la dosar declarația lui R___ N______ și audierea de martori. A atașat plângerii copii după: procesul verbal de comunicare, procesul verbal de contravenție, registrul unic de control, registrul de intervenție, procese verbale de predare-primire.

Instanța de fond a încuviințat proba testimonială solicitată de petent, dispunând audierea martorilor propuși de acesta și a solicitat intimatei actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție criticat s-a dispus sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum 08.07.2012, ora 03, în timpul controlului efectuat la dispeceratul ____________ din Tg-J__, ___________________________. 109, petentul, în timp ce se afla în prestarea activității de agent de intervenție, a fost găsit dormind, fapta constituind încălcarea consemnului general și particular. S-a reținut că procesul verbal a fost încheiat în lipsa petentului, fără a fi indicat un martor asistent, cu mențiunea că „există material probator”, actul fiind comunicat ulterior prin afișare, conform procesului verbal din 01.10.2012.

Din raportul agentului constatator, instanța de fond a reținut că la controlul efectuat pentru verificarea modului de executare a serviciului de personalul din dispozitivele de pază și intervenție s-a constatat că la dispeceratul ____________ punctul de lucru din Tg-J__ tot personalul de serviciu a fost găsit dormind, iar procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor au fost întocmite ulterior deoarece la momentul constatării faptei ar fi fost perturbată activitatea agenților în cazul apariției unui eveniment. S-a susținut că apărarea petentului în sensul că se afla în mașină este lipsită de relevanță deoarece și acolo dormea.

Din declarațiile extrajudiciare luate de agentul constatator a rezultat că atât petentul, cât și ceilalți agenți au recunoscut că au fost găsiți dormind, R___ N______ C_______ declarând că la control a fost trezit de colegul lui M______ G_______. Din depozițiile martorilor audiați de instanță, s-a reținut că petentul și martorii se aflau în serviciu ca agenți de intervenție la societatea menționată în procesul verbal, având îndatorirea de a sta la dispoziție în cazul declanșării vreunei alarme de la obiectivele pentru care firma presta activități de pază, urmând ca agenții de pază aflați în așteptare să se deplaseze la obiectiv după ce dispecerul a constatat declanșarea unei alarme și a transmis ordinul de deplasare. Cu privire la consemn, martorii au arătat că acesta constă în obligația agentului de a fi vigilent. Cei doi martori audiați au arătat că nu știu dacă petentul a fost găsit dormind la serviciu deoarece la locul în care se aflau ei agentul constatator s-a prezentat împreună cu petentul.

Din fișa postului pentru agentul de intervenție depusă de petent, instanța de fond a reținut că, printre alte obligații, are și pe aceea de a nu părăsi autovehiculul pentru a putea recepționa comunicările operatorului dispecer, iar din celelalte probe a rezultat că la momentul controlului el a fost găsit în autovehiculul destinat intervențiilor. Sub aspectul stării de somn, instanța de fond a constatat o contradicție între atitudinea petentului din cursul cercetării procesului și atitudinea de la momentul luării declarației de către agentul constatator, în care a arătat că a fost găsit dormind, această din urmă atitudine fiind coroborată cu susținerea agentului constatator, care a aplicat sancțiunea constatând personal starea de somn a petentului.

Deși actele prezentate de petent în apărare nu au cuprins o mențiune expresă în sensul obligației de a nu dormi în timpul serviciului, instanța a apreciat că, în raport de conținutul tuturor acestor obligații, vigilența de care trebuie să dea dovadă nu poate fi caracterizată prin starea de somn ci prin aceea de veghe, motive pentru care nu se poate reține o faptă inexistentă, ci doar o atitudine neglijentă a petentului.

Instanța de fond, având în vedere circumstanțele de fapt ale săvârșirii faptei constând în găsirea petentului chiar în autoturismul în care trebuia să participe la intervenție, inexistența în acel moment a unei stări de alarmă și ora din noapte care determină pentru un organism aflat în staționare starea de somn, constituie împrejurări pentru a se face aplicarea dispozițiilor, art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, în conformitate cu care „(3) Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, ale art.5 pct.5 din OG nr.2/2001, în conformitate cu care „Sancțiunea stabilită trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, ale art. 6 alin. 1 din același act normativ, în conformitate cu care „Avertismentul și amenda contravențională se pot aplica oricărui contravenient persoana fizica sau juridică” și ale art. 7, în conformitate cu care „Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune”.

Împotriva sentinței a declarat recurs recurentul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G___, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin motivele scrise de recurs, recurentul intimat a arătat că din probele administrate a rezultat că petentul a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționat. În opinia recurentului intimat, fapta comisă are un grad ridicat de pericol social având în vedere că acesta făcea parte din echipa care ar fi trebuit să intervină pentru înlăturarea unor eventuale stări de pericol privind bunurile și valorile aflate în paza societății la care este încadrat.

Având în vedere și atitudinea petentului, de a nu recunoaște comiterea faptei și a încerca inducerea în eroare a instanței prin prezentarea unei alte stări de fapt decât cea reală, a considerat că înlocuirea amenzii cu avertisment nu este de natură să-l determine pe acesta ca pe viitor să nu mai săvârșească acest gen de fapte. Față de considerentele de mai sus, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii plângerii și menținerii în totalitate a procesului-verbal contestat.

În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 și 304¹ din Codul de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001. În baza art. 242 alin. 2 Cod de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în eventuala lipsă la dezbateri.

În condițiile art.115 și următoarele c.pr.civ., intimatul petent Magalea G_______ a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității absolute a procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx în baza art.16 din Ordonanța nr.2/2001 alineatul 1 punctul 4 în care agentul constatator trebuia să specifice locul exact unde s-a săvârșit fapta. Din declarația sa, existentă la dosar pe care i-a dictato agentul constatator, cât și din declarațiile martorilor date în fața judecătorului a reieșit că nu se afla în dispecerat la aceea oră, așa cum a descris fapta agentul constatator, ci se găsea în mașina de serviciu, conform fișei postului ce se află la dosar, fapt ce a dus la excepția nulității absolute a procesului-verbal de contravenție.

A invocat excepției nulității absolute a procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx în baza art.16 din Ordonanța nr. 2/2001 alineatul 1 punctul 7, întrucât agentul constatator putea să-i întocmească procesul-verbal de contravenție pe loc și să-i aducă la cunoștință despre obiecțiunile pe care le putea face și pe care putea să le treacă în procesul-verbal de contravenție, nu să-i trimită procesul-verbal de contravenție prin poștă pentru a nu putea să facă obiecțiuni. A menționat că agentul constatator, în loc să îl lase să scrie obiecțiunile pe care le avea de făcut, s-a bucurat să scrie în procesul-verbal de contravenție că există probe, probe care au fost dictate de către el și nu i-a lăsat să scrie ceea ce au vrut ei. La rubrica martori nu a fost trecut nimeni, nici măcar martor asistent, care să fi participat la întocmirea procesului-verbal de contravenție. În baza celor consemnate, a solicitat anularea procesul-verbal de contravenție, invocând excepția nulității absolute a procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx conform art.16 din Ordonanța nr.2/2001, alineatul 1, punctul 4 și 7.

Critica este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului se confirmă situația de fapt menționată în procesul verbal de constatare a contravenției, situație recunoscută parțial de către intimatul petent, încă de la motivarea plângerii contravenționale, iar instanța de fond a procedat, în condițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, la o reindividualizare a sancțiunii aplicate, în raport de conduita contravenientului, precum și în funcție de împrejurările în care s-a comis fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale intimatului petent.

Din considerentele hotărârii instanței de fond rezultă că atât sub aspectul legalității cât și sub aspectul temeiniciei procesul verbal a fost corect întocmit, raportat la dispozițiile art.16 și următoarele din OG nr.2/2001, însă în urma probatoriului administrat în cauză instanța de fond, raportat la criteriile menționate anterior, a apreciat în mod corect faptul că amenda contravențională aplicată încalcă principiul proporționalității, reglementat de legiuitor în ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmările produse și scopul sancționator al amenzii aplicate, în sensul că acest scop vizează în primul rând reeducarea și prevenirea săvârșirii de noi fapte, astfel că aplicarea sancțiunii contravenționale cu avertisment respectă principiul amintit anterior și realizează în totalitate scopul regimului sancționator.

Nu se poate reține faptul că instanța ar fi favorizat intimatul reclamant pe motiv că aceasta s-a bucurat deja de clemența agentului constatator care a aplicat minimul amenzii întrucât așa cum agentului constatator legiuitorul a permis acestuia să aplice cuantumul amenzii prin aprecierea gravității faptei și, implicit, a cuantificării sancțiunii, tot astfel legiuitorul a prevăzut în art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 ca instanța să poată aprecia în raport de împrejurările concrete de săvârșire a faptei contravenționale, aplicarea sancțiunii contravenționale care poate fi avertisment sau amendă contravențională, astfel că soluția pronunțată nu poate fi reținută ca fiind netemeinică sau nelegală.

Instanța de fond a motivat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului raportat la atitudinea intimatului, precum și la gradul scăzut de pericol social și în consecință a respectat dispozițiile art.7 din OG nr.2/2001, care menționează că: avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, că acesta se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă și că se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Este contrar spiritului legii și intenției legiuitorului să se susțină că numai agentul constatator poate aprecia asupra cuantumului unei amenzi contravenționale și că instanța de judecată, in calitate de cenzor al activității agentului constatator, nu ar avea această posibilitate. Articolul 34 alin.1 prevede clar posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile, ci și la tot ceea ce presupune legalitate sancțiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.

În urma probatoriului administrat, instanța de fond a reindividualizat sancțiunea aplicată în condițiile art.7 alin.3 din OG nr.2/2001 având în vedere totodată prevederile art.21 alin.3 din OG nr. 2/2001, în sensul aplicării sancțiunii contravenționale cu avertisment, reținându-se că în conformitate cu principiul proporționalității raportat la gradul redus de pericol social al faptei săvârșite și ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă.

De asemenea, au fost avute în vedere circumstanțele atenuante raportate la conduita intimatei petente, în sensul că aceasta nu este cunoscut cu antecedente contravenționale, precum și raportat la aspectele și împrejurările în care s-a produs fapta, reținute de instanța de fond în considerentele hotărârii, și anume, în găsirea petentului chiar în autoturismul în care trebuia să participe la intervenție, inexistența în acel moment a unei stări de alarmă și ora din noapte care determină pentru un organism aflat în staționare starea de somn.

Conform dispozițiilor art.60 lit.e din legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor: „încălcarea de către personalul de pază ori garda de corp a obligațiilor prevăzute la art. 48-51;”; iar conform dispozițiilor art.48 în timpul serviciului, personalul de paza este obligat: să cunoască locurile si punctele vulnerabile din perimetrul obiectivului, pentru a preveni producerea oricăror fapte de natură să aducă prejudicii unităților păzite; să păzească obiectivul, bunurile si valorile nominalizate in planul de paza si sa asigure integritatea acestora; să permită accesul în obiectiv numai in conformitate cu reglementările legale și cu dispozițiile interne; să oprească și să legitimeze persoanele despre care exista date sau indicii ca au săvârșit infracțiuni sau alte fapte ilicite în obiectivul păzit, pe cele care încălca normele interne stabilite prin regulamentele proprii, iar in cazul infracțiunilor flagrante, să oprească și să predea poliției pe făptuitor, bunurile sau valorile care fac obiectul infracțiunii sau al altor fapte ilicite, luând măsuri pentru conservarea ori paza lor, întocmind totodată un proces-verbal pentru luarea acestor masuri; să încunoștințeze de îndată șeful sau ierarhic și conducerea unității beneficiare despre producerea oricărui eveniment în timpul executării serviciului si despre masurile luate; in caz de avarii produse la instalații, conducte sau rezervoare de apa, combustibili ori de substanțe chimice, la rețelele electrice sau telefonice și in orice alte împrejurări care sunt de natura să producă pagube, să aducă de îndată la cunoștința celor in drept asemenea evenimente și să ia primele măsuri pentru limitarea consecințelor evenimentului; în caz de incendii, să ia imediat măsuri de stingere și de salvare a persoanelor, a bunurilor si a valorilor, să sesizeze pompierii și să anunțe conducerea unității și poliția; să ia primele măsuri pentru salvarea persoanelor și de evacuare a bunurilor și a valorilor în caz de dezastre; să sesizeze poliția în legătură cu orice faptă de natură a prejudicia patrimoniul unității și să-și dea concursul pentru îndeplinirea misiunilor ce revin poliției pentru prinderea infractorilor; să păstreze secretul de stat și cel de serviciu, dacă, prin natura atribuțiilor, are acces la asemenea date și informații; să poarte numai în timpul serviciului mijloacele de apărare, de protecție și armamentul cu care este dotat și să facă uz de arma numai în cazurile și în condițiile prevăzute de lege; să poarte uniformă și însemnele distinctive numai în timpul serviciului, cu excepția locurilor de muncă unde se impune o altă ținută; să nu se prezinte la serviciu sub influența băuturilor alcoolice și nici să nu consume astfel de băuturi în timpul serviciului; să nu absenteze fără motive temeinice și fără să anunțe în prealabil conducerea unității despre aceasta; să execute întocmai dispozițiile șefilor ierarhici, cu excepția celor vădit nelegale, și să fie respectuos în raporturile de serviciu; să execute, în raport de specificul obiectivului, bunurile sau valorile păzite, precum și orice alte sarcini care i-au fost încredințate, potrivit planului de pază; să respecte consemnul general si particular al postului.

În ceea ce privește dispozițiile art.49-51 acestea vizează atribuțiile șefului formației de pază și a personalului care execută garda de corp, astfel că acestea nu au legătură cu cauza de față, întrucât intimatului petent i s-a aplicat sancțiunea contravențională în calitatea se de personal de pază.

În consecință instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare corectă a legii raportat la dispozițiile menționate anterior, având în vedere atât rolul sancțiunii juridice, cât și al scopului urmărit prin stabilirea și aplicarea caracterului punitiv al sancțiunii reindividualizate, apreciindu-se în mod corect că și prin sancțiunea contravențională cu avertisment se poate îndeplini scopul și rolul acesteia ce poate determina îndreptarea intimatei petente a acestei atitudini de neîncheiere a unui contract de muncă sau a altor forme de angajare în condițiile legii.

Situația de fapt prezentată de agentul constatator nu a putut fi infirmată în timpul cercetării judecătorești, însă în raport de aspectele și împrejurările de fapt, instanța de fond a procedat la reindividualizarea sancțiunii în condițiile art.7 din OG nr.2/2001 apreciind că sancțiunea amenzii contravenționale nu corespunde gradului de pericol social al faptei, încălcându-se astfel principiul proporționalității în raport de circumstanțele reale ale contravenției prin prisma cărora se poate aprecia întinderea și intensitatea aduse obiectului juridic al contravenției.

În art.7 se menționează următoarele: „Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.”

Sancțiunea juridică are un dublu rol: rol educativ (se aplică o singură dată) pentru că urmărește îndreptarea celui vinovat și preventiv determină abținerea de la săvârșirea de fapte antisociale și un rol represiv, de pedepsire a celor ce nesocotesc dreptul. Sancțiunea este acel element al normei juridice care precizează urmările, consecințele nerespectării dispoziției normei juridice.

Sancțiunea aplicată prin procesul verbal de contravenție, se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și ea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșirea acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului, așa cum rezultă și din prevederile art.21 al.3 din OG nr.2/2001.

În consecință, în mod corect instanța de fond a reindividualizat sancțiunea aplicată raportat la gradul de pericol social redus al faptei săvârșite și având în vedere dispozițiile art.7 și 21 din OG nr. 2/2001, precum și dispozițiile art. 304 și urm. C.pr.civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G___, împotriva sentinței civile nr.xxxxx din 08.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.J__ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2013, la Tribunalul G___.

Președinte, C______ B______	Judecător, T___ P______	Judecător, D_____ S______
	Grefier, C______ C______

Red. C.B./C.C.

Judecăt. fond P. D______

2 ex./26 Martie 2013