Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1000 A

Ședința publică de la 09 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE : V______ M____

Judecător : A___ M____

Grefier : D______ C________

Pe rol examinarea apelului civil în contencios administrativ și fiscal declarat de apelantul I____________ G______ AL POLITIEI ROMANE BIROUL DE POLITIE A2 în contradictoriu cu intimatul D_________ E____, împotriva sentinței civile nr. 1739 din data de 23.09.2014 a Judecătoriei Fetești, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/31.03.2014.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelantul și intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen și motivat. Apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, intimatul a depus întâmpinare, apelantul a depus răspuns la întâmpinare.

Tribunalul, față de caracterul devolutiv al apelului, având în vedere că nu s-au solicitat alte probe, se consideră lămurit asupra împrejurărilor de fapt și temeiurilor de drept, declară dezbaterile închise și reține apelul în pronunțare.

După deliberare.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului în contencios administrativ și fiscal de față ;

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ la data de 07.04.2014, sub numărul XXXXXXXXXXXXXX, declinată în favoarea Judecătoriei Fetești prin sentința civilă nr. 7517/04.07.2014, petentul D_________ E____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul ales în localitatea Cobadin, ______________________, județul C________, în contradictoriu cu intimatul I____________ G______ AL POLIȚIEI ROMÂNE – Biroul de Poliție A2, cu sediul în mun. București, ___________________. 4-6, Sector 5, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/31.03.2014, cu cheltuieli de judecată.

Soluționând cererea prin sentința civilă nr. 1739 din data de 23.09.2014 Judecătoria Fetești, a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul D_________ E____, CNP xxxxxxxxxxxxx, dispunând înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 170 lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/31.03.2014, cu sancțiunea avertisment și a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției contestat.

A fost respinsă cererea formulată de petent de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/31.03.2014 ( fila 7), petentul D_________ E____ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 170 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 44 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 7 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, reținându-se că la data de 31.03.2014, în jurul orei 18.25, petentul a condus autoturismul marca Volkswagen, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe autostrada A2, km 144, sensul de mers C________-București, fără a utiliza luminile de întâlnire.

Verificând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și care pot fi invocate și de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a avut în vedere că potrivit art. 44 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în circulația pe autostrăzi, pe drumurile expres și pe cele naționale europene, conducătorii de autovehicule sunt obligați să folosească și în timpul zilei luminile de întâlnire, iar potrivit dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. a pct. 7 din OUG nr. 195/2002, săvârșirea de către conducătorul auto a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: a) două puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: pct. 7 – nerespectarea obligației de a folosi luminile de întâlnire și pe timpul zilei, pe autostrăzi, drumuri expres și pe drumuri naționale europene.

În continuare, instanța a mai avut în vedere aplicabilitatea în materie contravențională a prevederilor art. 6 parag. 2 CEDO referitor la prezumția de nevinovăție care trebuie recunoscută oricărei persoane împotriva căreia s-a formulat o acuzație penală. Astfel, jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia noțiunea de ,,materie penală,, are un caracter autonom care nu se confundă cu sensul atribuit materiei penale din dreptul intern. În acest sens, Curtea de la Strasbourg a stabilit în cauza Ozturk contra Germaniei trei criterii pentru calificarea unei materii ca fiind penală, criterii ce nu trebuie întrunite în mod cumulativ respectiv : calificarea faptei din dreptul intern, natura faptei incriminate (gradul de aplicabilitate al normei ) și natura și gravitatea sancțiunii aplicabile.

Curtea de la Strasbourg a statuat că deși contravențiile nu sunt reglementate în domeniul dreptului intern ca fiind de natură penală, ele intră în sfera “acuzației în materie penală, deoarece, pe de o parte, norma legală încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu unui grup anume care să posede un statut special ( Cauza Ozturk c Germaniei), iar pe de altă parte , sancțiunile aplicabile au caracter de prevenire și pedepsire ( Cauza Lauko c Slovaciei).

Prin urmare, s-a impus respectarea tuturor exigențelor art. 6 din Convenție, iar administrarea probelor trebuie privită în lumina paragrafelor 2 și 3 ale articolului menționat care consacră principiul prezumției de nevinovăție și implică, printre altele faptul că dubiul profită celui acuzat.

Pe de altă parte însă, procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, motiv pentru care în conformitate cu dreptul intern se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară. Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO prin aceea că inversează sarcina probei, nu este contrară acesteia.

În acest sens, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).

Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a constatat că petentul nu a reușit să înlăture prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal nereușind să combată cele consemnate în cuprinsul actului de constatare a contravenției.

Susținerea petentului în sensul că avea aprinse luminile de întâlnire la momentul la care a fost oprit pentru control a fost apreciată ca o simplă afirmație lipsită de suport probator, care nu s-a coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Instanța nu a ținut seama nici de înscrisul depus de petent la dosarul cauzei la fila 9 din dosarul Judecătoriei Fetești, cuprinzând declarația notarială a numitului N____ M_____, întrucât această declarație este în totală contradicție cu raportul agentului constatator, din care rezultă că N____ M_____ nu a fost în autoturismul petentului la momentul efectuării controlului.

Față de cele expuse, fiind îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținute în sarcina petentului, respectiv cea prevăzută de art. 44 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, iar conduita acestuia situându-se în sfera ilicitului contravențional, instanța a constatat că forța probantă a procesului verbal atacat nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța a reținut că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.

Totodată, instanța a mai reținut și faptul că la aplicarea oricărei sancțiuni trebuie avută în vedere regula proporționalității între fapta comisă și consecințele săvârșirii ei, aceasta fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauza Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elvetiei).

Mai mult, orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice reprezintă modalități de prevenire a săvârșirii de fapte ilicite și de educare a persoanelor vinovate. În consecință, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului, fără obligarea acestuia la plata unei amenzi , ca sancțiune corelată unor contravenții cu grad sporit de pericol social.

În speță, s-a apreciat de către instanța de fond că sancțiunea stabilită în sarcina petentului, deși legală și temeinică, este disproporționată față de circumstanțele personale ale petentului – probleme de sănătate și situație materială precară (astfel cum rezultă din precizările și înscrisurile depuse la dosarul cauzei la data de 02.09.2014 – f. 7-17 dosar Judecătoria Fetești), iar aplicarea unei sancțiuni nepecuniare este suficientă pentru a-i atrage acestuia atenția asupra necesității respectării pe viitor a dispozițiilor legale în domeniul circulației rutiere.

Față de considerentele expuse anterior, instanța în temeiul art. 34 din OG 2/2001, a admis în parte plângerea contravențională, dispunând înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 170 lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/31.03.2014, cu sancțiunea avertisment și să mențină celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/31.03.2014.

Cu privire la cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, față de prevederile art. 453 alin. 1 NCPC, conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul, să îi plătească cheltuielile de judecată, instanța a reținut că la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală dedusă din expresia ”partea care pierde procesul, reținând că în prezenta cauză intimatul nu a pierdut procesul și prin urmare nu se poate discuta nici de o culpă procesuală care să stea la baza restituirii către petent a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal și motivat, a declarat apel organul constatator,IGPR solicitând astfel admitere acestuia, schimbarea în tot a soluției pronunțate, în sensul respingerii plângerii contravenționale promovate și menținerii procesului verbal de contravenție.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că, deși instanța a constatat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, nu s-a reținut gravitatea faptei comise, dispunându-se înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, astfel încât scopul preventiv și sancționator al legii nu mai este atins.

Fapta a fost constatată în mod direct de organul constatator, iar amenda aplicată a fost în cuantum minim, deși a fost la a treia abatere,sens în care au fost depuse și înscrisuri

Legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare.

Pe rolul Tribunalului Ialomița, cererea de apel a fost înregistrată la data de 14.09.2015.

Tribunalul, analizând sentința ce face obiectul apelului de față, în raport de criticile formulate, susținerile părților, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, dispozițiile art. 476 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:

Tribunalul are în vedere că prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/31.03.2014 ( fila 7), petentul D_________ E____ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 170 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 44 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 7 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, reținându-se că la data de 31.03.2014, în jurul orei 18.25, petentul a condus autoturismul marca Volkswagen, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe autostrada A2, km 144, sensul de mers C________-București, fără a utiliza luminile de întâlnire.

Tribunalul consideră că instanța de fond, în mod corect a stabilit că în ceea ce privește legalitatea procesului verbal, că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, însă în mod netemeinic s-a considerat că prezumția de veridicitate a actului sancționator nu ar fi fost înlăturată de către intimat.

Potrivit înscrisurilor de la dosar, tribunalul reține că în prezenta, contravenția reținută în sarcina intimatului, a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții lșa regimul circulației rutiere.

Potrivit art. 15 din OG nr. 2/2001 – privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constatată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic „agenți constatatori”

Pot fi agenți constatatori : primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul Ministerul Administrației și Internelor, special abilitați, persoane împuternicite în acest scop de miniștrii și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.

Fapta reținută în sarcina intimatului este cea prevăzută de art. 44 alin. (2) din OUG nr, 195/2002 – privind circulația pe drumurile publice, republicată. Cu completările și modificările ulterioare, care stabilește că : „ în circulația pe autostrăzi, pe drumurile de expres și cele naționale europene – E - conducătorii de autovehicule sunt obligați să folosească și în timpul zilei luminile de întâlnire”.

Din interpretarea textului de lege mai sus precizat, reiese că legiuitorul a avut în vedere sancționarea oricărui conducător auto care pe timpul circulației pe autostrăzi nu folosește luminile de întâlnire. Așadar, cu cât conducătorul auto este mai bine observat de ceilalți participanți la circulație, cu atât va spori siguranța traficului.

Tribunalul consideră că hotărârea atacată este criticabilă față de aprecierea primei instanțe, conform căreia întrucât faptele reținute în sarcina intimatului nu au un grad ridicat de pericol social, se impune aplicarea sancțiunii avertismentului.

Tribunalul apreciază că în acest context, instanța de fond s-a pronunțat în mod eronat cu privire la gradul de pericol social redus al contravenției, în condițiile în condițiile în care actul normativ OUG nr. 195/2002 – privind circulația pe drumurile publice, republicată , cu modificările și completările ulterioare, are ca scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și de ocrotire a vieții, integrității corporale și sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, de a proteja drepturile și interesele legitime ale acestora, a proprietății publice și private, cât și a mediului, astfel încât nu se poate reține că această faptă este de gravitate redusă.

Față de susținerea instanței potrivit căreia pericolul scăzut al faptei săvârșite ar fi confirmat și de lipsa antecedentelor intimatului, tribunalul constată că din fișa de evidență abateri, depusă de apelant la dosar, intimatul săvârșește în mod frecvent contravenții la regimul circulației rutiere, fiind la a treia abatere de acest gen, astfel că nu se justifica în cazul intimatului înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului,acesta neconștientizând gravitatea faptei comise, persistând în nerespectarea prevederilor legale în materie de circulație pe drumurile publice.

În consecință față de probatoriul administrat în cauză de către apelantul intimat în susținerea temeiniciei menținerii sancțiunii amenzii contravenționale ce i-a fost aplicată petentului,prin procesul verbal de contravenție sus menționat, acesta depunând la dosar înscrisuri care atesta o antecedență a petentului în comiterea de fapte asemănătoare, tribunalul consideră că măsura înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul, de către prima instanța nu a fost nefondată, dat fiind faptul că a fost dovedită comiterea contravenției de către petent,iar fapta prezenta un pericolul ridicat pentru circulația pe drumurile publice, denotând o totală lipsă de răspundere din partea acestuia în nerespectarea dispozițiilor legale la regimul circulației rutiere

Având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale ,tribunalul apreciază că soluția pronunțată de prima instanță este nefondată ,motiv pentru care va dispune admiterea apelului declarat de IGPR și pe fondul cauzei va respinge plângerea contravenționale promovate de petentul intimat cu menținerea amenzii aplicate acestuia.

Orice abatere sau încălcare a acestor reguli creează, în opinia tribunalului o stare de pericol,de nesiguranță pentru toți participanții la traficul rutier, favorizând apariția accidentelor de circulație și a urmărilor, uneori deosebit de grave,pe care le implică acestea.

Pentru movile sus menționate,tribunalul în baza art. 480 alin. (2) rap. la art. 476 alin. (1) Noul Cod de procedură civilă va admite apelul declarat de apelantul IGPR împotriva sentinței civile nr.1739 din data de 23.09.2014 pronunțată de a Judecătoria Fetești, pe care o schimbă în tot în sensul că respinge plângerea formulată de petentul D_________ E____ împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 31.03.2014

Văzând și dispozițiile art. 634 alin. 1 pct. 4 Noul cod de procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 480 alin. (2) rap. la art. 476 alin. (1) Noul Cod de procedură civilă admite apelul declarat de apelantul intimat I____________ G______ AL POLIȚIEI ROMÂNE – Biroul de Poliție A2, cu sediul în mun. București, ___________________. 4-6, Sector 5, împotriva sentinței civile nr.1739 din data de 23.09.2014 pronunțată de a Judecătoria Fetești, pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge plângerea formulată de petentul D_________ E____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul ales în localitatea Cobadin, ______________________, județul C________, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din data de 31.03.2014 încheiat de IGPR.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 09.11.2015.

Președinte, V______ M____		Judecător, A___ M____
	Grefier, D______ C________

Red. MA/Tehnored. CD/4 ex/24. 11.2015

Judec. Fond. ______________________________>