Cod ECLI ECLI:RO:TBMAR:2015:005.xxxxxx

cod operator 4204

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ nr. 1687/A

Ședința publică din 17 Decembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S_____ O_____

JUDECĂTOR: V______ I_____

GREFIER: P______ V________ G___

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-N_____ pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Maramureș cu sediul în Cluj-N_____, P-Ța A____ I____, nr. 19, județ Cluj, împotriva Sentinței Civile nr. 9512/ 25.09.2013 pronunțată de Judecătoria Baia M___ în contradictoriu cu petent D_______ I___ domiciliat în ____________________________. 31, județ Maramureș, având că obiect anulare proces verbal de contravenție.

Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 11.12.2015, concluziile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta și prin care s-a dispus amânare pronunțării pe data de azi, când în urma deliberării s-a pronunțat hotărârea de mai jos.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 9512/ 25.09.2013, Judecătoria Baia M___ a admis plângerea contravențională introdusă de petentul D_______ I___, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în ______________________________________, Județul Maramureș, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Județeană Pentru Accize și Operațiuni Vamale Maramureș, cu sediul în _____________________________________________, județul Maramureș, reprezentată prin consilier juridic F____ R_____ a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________/200 nr. xxxxx din 22.02.2013.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că petentul D_______ I___ a fost sancționat contravențional pentru fapta prevăzută de art. 219 alin. 1 lit. c) Cod procedură fiscală, fiindu-i aplicată sancțiunea amenzii de 6.000 lei.

Examinând cu prioritate motivul de nelegalitate invocat de petent privind mențiunile referitoare la martorul asistent, instanța a reținut că acesta este nejustificat prin arătarea vătămării suferite de petent, iar sub aspectul mențiunilor obligatorii conform art.17 din OG nr.2/2001 actul este legal cuprinzând numele, prenumele și calitatea agentului constatator competent, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei instanța a reținut că petentul nu a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat.

Prima instanță a făcut trimitere la textul de lege în baza căruia a fost sancționat petentul, conform căruia constituie contravenție nerespectarea obligațiilor prevăzute de art.56 și art.57 alin. 2 iar elementul material al contravenției al contravenției pentru care a fost sancționat petentul, constă în nesocotirea obligației de a pune la dispoziția organului fiscal registre, documente de afaceri și orice alte înscrisuri, ce sunt necesare pentru stabilirea situației de fapt fiscale, care pot fi solicitate persoanei obligate să le prezinte fie la sediul organului fiscal, fie la domiciliul fiscal al acelei persoane.

Pentru stabilirea situației de fapt fiscale, petentul D_______ I___ a declarat, implicit, cu prilejul percheziției domiciliare, că nu deține înscrisuri ce pot servi stabilirii acestei situații, arătând însă, prin răspunsurile date în cuprinsul Notei explicative din 31 octombrie 2012 (filele 33 – 36), care este această situație, și anume că deține un număr de 2 cazane destinate producerii de țuică și a cantității de alcool identificate în cadrul percheziției domiciliare.

Explicațiile date de petent sunt în concordanță cu Procesul – verbal de percheziție domiciliară, întocmit la aceeași dată (31 octombrie 2012), din cuprinsul căruia instanța a reținut că, întrebat fiind, petentul D_______ I___, a arătat că nu deține documente din care să rezulte înregistrarea celor două cazane la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Maramureș, cazanele nefiind declarate (fila 28).

Față de această declarație, s-a solicitat sprijinul lucrătorilor din cadrul Direcției menționate, la fața locului prezentându-se echipa formată din persoanele ce au calitate de agenți constatatori și în actul contestat de petent, care au întocmit Nota de constatare înregistrată sub nr. 6255/31 octombrie 2012 (fila 31), prin care s-a reținut, în esență, deținerea de către petent a unor cazane destinate producției de țuică și a materiei prime cu aceeași destinație, „fără a fi sigilate de autoritatea fiscală și fără a fi înregistrată la autoritatea fiscală”, printre măsurile luate fiind sigilarea cazanelor și a recipientelor conținând țuică și suslă, precum și atenționarea petentului asupra obligației de înregistrare la autoritatea fiscală competentă.

S-a mai pus în vedere petentului să se prezinte la sediul DJAOV Maramureș în data de 16 noiembrie 2012, ora 8,00, „pentru finalizarea actelor (stabilirea măsurilor impuse de lege)”.

Prin urmare, controlul s-a efectuat la domiciliul petentului, conform mențiunilor înscrise în actul contestat, pentru a verifica starea integrității sigiliilor și dovada înregistrării instalației de producție țuică, iar nu pentru stabilirea situației de fapt fiscale.

Astfel, controlul efectuat în data de 28 noiembrie 2012 la domiciliul petentului, a avut că obiect verificarea integrității sigiliilor aplicate conform Procesului – verbal nr. 875/31 octombrie 2012 și dovada înregistrării instalației de producere țuică/rachiu de fructe, astfel cum rezultă din cuprinsul invitației adresate petentului (fila 39), în final cerându-i-se acestuia să se prezinte la sediul Direcției „în vederea efectuării controlului”, prilej cu care urma că petentul să prezinte dovada înregistrării cazanelor, dovada proprietății acestora, locația exactă a instalației de țuică.

Însă petentul a arătat, așa cum s-a reținut în cele ce precedă, că nu deține înscrisurile solicitate, iar locația instalației de producere țuică s-a stabilit la momentul întocmirii Notei de constatare din 31 octombrie 2012, când, instanța apreciază, că a fost stabilită și situația de fapt fiscală.

Prin urmare, s-a impus petentului măsura de a prezenta dovada înregistrării fiscale a cazanelor, însă petentul nu a fost sancționat pentru neprezentarea acestei dovezi, întrucât aceasta nu servește stabilirii situației de fapt fiscale, precum s-a cerut și dovada proprietății asupra acestora, deși petentul a declarat că nu deține astfel de acte, cazanele fiind moștenite de la tatăl său decedat.

Pentru determinarea stării de fapt fiscale, conform art. 49 – 50 din Codul de procedură fiscală, organul fiscal, în condițiile legii, administrează mijloace de probă, putând proceda la:

a) solicitarea informațiilor, de orice fel, din partea contribuabililor și a altor persoane;

b) solicitarea de expertize;

c) folosirea înscrisurilor;

d) efectuarea de cercetări la fața locului.

Probele administrate vor fi coroborate și apreciate ținându-se seama de forța lor doveditoare recunoscută de lege.

Organul fiscal poate solicita prezența contribuabilului la sediul său pentru a da informații și lămuriri necesare stabilirii situației sale fiscale reale. Odată cu această solicitare, când este cazul, organul fiscal va indica și documentele pe care contribuabilul este obligat să le prezinte.

Așadar, nu numai înscrisurile servesc pentru stabilirea situației de fapt fiscale, înscrisuri pe care, de altfel, petentul a învederat că nu le deține, astfel că nici nu ar putea încălca obligația instituită în sarcina sa conform dispozițiilor art. 56 alin. 1 -2 Cod procedură fiscală, instanța nefiind chemată să stabilească dacă petentul a săvârșit altă contravenție.

Raportat la argumentele ce precedă, reținând că petentul nu a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționat în baza art. 34 din OG nr. 2/2001 și a dispozițiilor legale precitate, s-a admis plângerea petentului și s-a anulat procesul – verbal contestat.

Împotriva sentinței a declarat apel Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-N_____, pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Maramureș, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii plângerii formulate de petentul D_______ I___ și pe cale de consecință să se mențină că temeinice și legale toate măsurilor dispuse prin P.V.C. nr. xxxxx/22.02.2013, întocmit de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Maramureș.

Ca o chestiune prealabilă, se arată că, în conformitate cu prevederile art. 11 alin,(3) din OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, "pentru litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, Agenția și direcțiile generale regionale ale finanțelor publice se subrogă în toate drepturile și obligațiile Autorității Naționale a Vămilor și ale direcțiilor generale ale finanțelor publice, după caz, și dobândesc calitatea procesuală a acestora, începând cu data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 13 alin. (1). (...)."

Apelanta a susținut că o copie a sentinței civile nr. 9512/25.09.2013 i-a fost înmânată personal, printr-un consilier juridic din teritoriu, de la A.J.F.P. Maramureș, doar în data de 30.06.2015, când a fost înregistrata la D.G.R.F.P. Cluj-N_____ sub nr. CJR-DGR-xxxxx, deși a formulat solicitare scrisă în acest sens, prin adresa nr. CJR-DGR-6309/14.04.2015, primită de Judecătoria Baia M___ în data de 17.04.2015, la care însă nu a primit nici un răspuns.

D____ urmare termenul de 30 de zile de apel începe să curgă începând din ziua următoare datei de 30.06.2015, când instituția a luat cunoștință de sentința civilă nr. 9512/25.09.2013.

A arătat că instanța de fond a apreciat în mod eronat starea de fapt constatată prin P.V.C. nr. xxxxx/22.02.2013, când a reținut că petentul-contravenient nu deținea documentele solicitate de D.J.A.O.V. Maramureș și drept urmare nu avea obligația de a da curs invitației formulate de D.J.A.O.V. Maramureș, în sensul de a se prezenta la organul vamal în vederea clarificării stării de fapt fiscale.

In ceea ce privește susținerile petentului referitoare la faptul că cazanele de fiert țuică au fost moștenite de la tatăl sau, se menționează că tot petentul arată, în Nota explicativă nr. 877/31.10.2012, faptul că deține cazanele din primăvara anului 2010 (intrebarea și răspunsul de la nr.3).

Referitor la argumentele petentului referitoare la prezenta soției acestuia la sediul D.J.A.O.V. Maramureș, se arătă că nu au nici o relevanta sub aspectul existentei contravenției constatate de inspectorii din cadrul D.J.A.O.V. Maramureș, raportat la faptul că invitațiile au fost emise pe numele petentului, iar, așa cum reiese din declarațiile acestuia date în fata echipei de control, în Nota explicativă nr. 877/31.10.2012, tot acesta deține și cazanele de fiert țuică descoperite de echipa din cadrul D.J.A.O.V. Maramureș.

Din cererea depusa de d-na D_______ T______ L_______ și înregistrată la D.J.A.O.V. Maramureș cu nr. 7295/12.12.2012, reiese că aceasta a venit să clarifice situația în urma invitației nr. 6913/28.11.2012 și că echipa de control ar trebui sa revină la domiciliul acesteia, după ce o contacta la telefon. Cu această cerere nu s-a depus nici un fel de acte prin care să se dovedească remedierea abaterilor constatate în data de 31.10.2012, respectiv înregistrarea cazanelor la autoritatea teritorială competentă (D.J.A.O.V. Maramureș - Biroul Autorizări), conform prevederilor legale menționate mai sus, așa cum greșit susține petentul în plângerea contravenționala, și nici modul în care se dorește clarificarea situației.

Apelanta a mai arătat că stabilirea contravenției și aplicarea sancțiunii s-a făcut plecând de la realitatea faptelor constatate cu ocazia controlului, cu respectarea cadrului legal în vigoare.

Fapta imputată petentului este faptă de pericol, rațiunea instituirii ei fiind, în primul rând, prevenirea evaziunii fiscale și a punerii în circulație a unor produse sustrase de la plata accizelor și de la controalele prevăzute de lege, iar limitele ridicate ale amenzii contravenționale (între 20 000 lei și 100 000 lei), denotă un pericol social sporit.

Apelanta a susținut că în conformitate cu prevederile art. xxxxx - punctul 77 alin. 9, din Normele de aplicare ale Codul fiscal, aprobate prin H.G. 44/2004, modificată și completata: "Pentru țuică și rachiurile din fructe destinate consumului propriu ale unei gospodarii individuale, în limita unei cantități echivalente de cel mult 50 de litri de produs/ an de concentrație alcoolica de 100% în volum, nivelul accizei datorate reprezintă 50% din cota standard a accizei aplicate alcoolului etilic, respectiv 375 euro/hl alcool pur."

Alcoolul (țuica) produs în gospodăriile individuale în cantități de cel mult 50 de litri/an sunt destinate doar consumului propriu și nu pot fi comercializate.

Apelanta a făcut trimitere la art. xxxxx - punctul 77 alin. 3, 4 și 7 din Normele de aplicare ale Codul fiscal, aprobate prin H.G. 44/2004, cu modificările si completările ulterioare.

Reiterând starea de fapt din fața primei instanțe, apelanta a arătat că până la data de 22.02.2013 când s-a procedat la întocmirea procesului verbal de contravenție, petentul D_______ loan nu figura înregistrat cu cazanul de fiert țuică în evidentele D.J.A.O.V. Maramureș , faptă contravențională prevăzută de art.219 alin.1 lit. c din OUG nr.92/2003 republicată.

Prin întâmpinare apelantul petent D_______ I___ a solicitat respingerea apelului că tardiv introdus în principal, iar în subsidiar, respingerea apelului că nefondat și menținerea sentinței atacate că legală și temeinică.

Cu privire la excepția tardivității, intimatul a susținut că a fost depășit termenul de 30 de zile de la data comunicării sentinței cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-N_____ pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Maramureș, iar în ceea ce privește susținerile apelantei referitoare la curgerea unui nou termen de declarare a apelului începând cu data de 30.06.2015, acestea nu pot fi reținute, fiind doar simple afirmații.

Pe fond apelanta intimată în cadrul motivelor de apel, nu aduce critici directe sentinței fondului, ci se limitează doar la aprecieri subiective privind temeinicia procesului verbal întocmit de organele de control aflate în subordinea sa, reluând susținerile făcute prin întâmpinarea depusă la plângerea formulată.

Cu toate că, petentul a arătat că nu deține înscrisurile solicitate, iar locația instalației de producere țuică s-a stabilit la momentul notei de constatare din 31.10.2012, o dată cu stabilirea și a situației de fapt fiscale, nu a fost sancționat pentru neprezentarea acestei dovezi.

In atare condiții, este lesne de observat că, nu se poate reține în sarcina sa contravenția în discuție, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, atât timp cât a precizat în mod constant că nu se află în posesia unor astfel de documente.

De asemenea, așa cum a arătat în mod corect prima instanță, pentru determinarea stării de fapt fiscale, organul fiscal putea proceda la administrarea și a altor mijloace probatorii, în conformitate cu dispozițiile art. 49 si art. 50 Cod procedură fiscală, în afara înscrisurilor, de natură să contureze încălcarea de către petent a dispozițiilor prevăzute de art. 56 alin. (1) si (2) Cod procedură fiscală.

Analizând cu prioritate, în conformitate cu prevederile art.248 Cod de procedură civilă excepția invocată de intimatul petent D_______ I___, tribunalul constată că aceasta este nefondată având în vedere că hotărârea atacată a fost comunicată apelantei abia la data de 29.06.2015, aspect ce reiese din dovada de comunicare existentă la fila 80 dosar fond, iar apelul înregistrat la 6 iunie 2015 respectă termenul de 30 de zile, reglementat de art.468 Cod de procedură civilă.

De altfel, la dosarul de fond nu este vreo dovadă de comunicare a sentinței cu intimata Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, instituție care a figurat că parte în proces, anterior reorganizării în baza HG nr. 520/2013.

Examinând sentința, raportat la criticile apelantei și la prevederile legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:

Prima instanță a verificat legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, atacat prin plângerea dedusă judecății în dosarul pendinte, ținând semna de competența prevăzută de art.34 alin.1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, și a constatat că nu sunt motive de nulitate a acestuia în sensul art. 17 din aceeași ordonanță.

Cât privește temeinicia actului constatator și sancționator, instanța de fond a reținut corect că fapta contravențională reținută în sarcina petentului nu a fost săvârșită de acesta, raportat la elementul material al contravenției prevăzute de art. 219 alin.1 Cod de procedură fiscală care constă în nesocotirea obligației de a pune la dispoziția organului fiscal registre, documente de afaceri și orice alte înscrisuri, ce sunt necesare pentru stabilirea situației de fapt fiscale.

Din procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, rezultă că la domiciliul petentului s-a efectuat controlul pentru verificarea stării integrității sigiliilor aplicate cazanelor conform procesului verbal nr. 875 din 31 oct.2012 și dovada înregistrării instalației de producție țuică/ rachiu de fructe, fără că petentul să fie sancționat pentru neînregistrarea cazanelor.

Pe de altă parte intimatul petent a declarat că nu deține înscrisuri în sensul art. 56 alin. 1-2 din OG nr.92/2003, republicată, astfel că nu poate fi sancționat pentru nerespectarea acestei obligații, împrejurare constatată întemeiat de judecătorie .

Apelanta a făcut trimitere la dispozițiile art.206 14 punctul 77 alin.3, 4 și 7 din Normele de aplicare ale Codului de Procedură Fiscală aprobate prin HG nr.44/2004 cu modificările și completările ulterioare, susținând că acestea au fost încălcate de petentul – intimat, însă cum în procesul verbal de contravenție supus analizei nu au fost menționate aceste norme legale, tribunalul constată că prima instanță a reținut în mod justificat că petentul nu a comis contravenția prevăzută de art.219 alin.1 lit. c. din același act normativ.

În contextul celor arătate, tribunalul reține că hotărârea pronunțată de instanța de fond se fundamentează pe o analiză judicioasă a stării de fapt și a probelor administrate și o aplicarea riguroasă a prevederilor legale.

Din perspectiva considerentelor expuse, susținerile apelantei nu sunt de natură să determine schimbarea sentinței în sensul solicitat de aceasta, situație în care apelul va fi respins în baza art.480 alin 1 Cod de procedură civilă, cu consecința păstrării sentinței că temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția invocată de intimatul-petent D_______ I___, privind tardivitatea declarării apelului.

Respinge că nefondat apelul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-N_____ cu sediul în, Piața A____ I____, nr. 19, succesoarea intimatei Autoritatea Națională a Vămilor Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Maramureș, contra Sentinței Civile nr. 9512/ 25.09.2013 pronunțată de Judecătoria Baia M___, județul Maramureș.

Definitivă .

Pronunțată în ședința publică de azi 17.12 2015

Președinte, S_____ O_____		Judecător, V______ I_____
	Grefier, P______ V________ G___

Red. I.V/ 17.12.2015

Tred. P.V.G. / 29.12. 2015 - 4 ex

Judecător la fond: E____ M____ S___