Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică


Date speţă
Instanţă:
Tribunalul SATU MARE
Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal
Stadiu procesual:
Apel
Obiect dosar:
Anulare proces verbal de contravenţie
Număr hotarâre:
40/2016 din 29 ianuarie 2016
Sursa:
Rolii.ro

Cod operator:xxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A


TRIBUNALUL SATU M___

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL


DECIZIA CIVILĂ Nr. 40/_________________>

Ședința publică din 29 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE - C_______ F____ M______

Judecător - P____ M______

Grefier - C______ L____


Pe rol fiind soluționarea apelului în materia C_________ administrativ și fiscal formulat de apelantul-reclamant B______ P____, domiciliat în Satu M___, P-ța Soarelui, _______________, jud. Satu M___, împotriva sentinței civile nr. 2896/23.09.2015, pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M___, cu sediul în Satu M___, ________________, nr. 5/A, jud. Satu M___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție – circulație.

La apelul nominal, făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:

- apelul este la primul termen de judecată în urma derulării procedurii administrative;

- procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită pentru acest termen de judecată, după care;

Președintele completului de judecată, verificând personal, constată că apelul este la primul termen de judecată după derularea procedurii administrative, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită pentru termenul de azi.

Considerând apelul lămurit, în temeiul disp. art. 394 C.proc.civ., instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra acestuia.


TRIBUNALUL,

DELIBERÂND:


Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2896/23.09.2015pronunțată în dosar cu nr. de mai sus, Judecătoria Satu M___ a respins plângerea la contravenție formulată de petentul B______ P____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M___ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/25.05.2015. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 25.05.2015 încheiat de intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M___ – SERVICIUL RUTIER, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 877,5 lei și sancțiunea AVERTISMENT pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 2 din OUG nr. 195 din 2002, reținându-se în sarcina sa faptul că a condus autovehiculul marca F___ cu nr. înmatriculare CG256RG pe DN19A în localitatea ARDUD cu o viteză de 99 km/h depășindu-se viteza maximă admisă pentru sectorul de drum respectiv, nu avea asupra sa dovada achitării taxei de drum și nu purta centura de siguranță.

Instanța a constatat că au fost respectate prevederile art. 31 din OG 2 /2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora ,,împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”.

De asemenea, instanța a reținut că procesul verbal contestat a fost semnat de către petent, iar în cuprinsul acestuia la rubrica ,,Alte mențiuni”, agentul constatator a consemnat următoarele: ,,nu am obiecții”.

Verificând, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta întrunește cerințele prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001, referitoare la mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, cuprinzând numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea și sediul acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Conform art. 121, alin. 1 din HG cu nr. 1.391/2006, ,,conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, ,,nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”

Potrivit art. 108, alin. 1, lit. d, pct. 3 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție ,,săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: (…) d) 6 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte (…) 3. depășirea cu 41 - 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;

Prevederile art. 49 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, stipulează următoarele: ,,Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h”.

Art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, se referă la necesitatea constatării depășirii vitezei legale cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Prin urmare, procesul-verbal nu face în sine dovada comiterii contravenției, pentru aceasta fiind necesară constatarea faptei cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, potrivit legii.

Aceste prevederi se justifică prin aceea că, în cazul contravențiilor constând în depășirea vitezei legale, contravenientul se află în imposibilitatea absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal de contravenție, de aceea sarcina probei revine organului constatator, care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției, întrucât legea prevede în mod imperativ faptul că încheierea oricărui proces-verbal pentru depășirea vitezei legale se încheie numai în urma unei constatări cu mijloace tehnice speciale, iar nu cu propriile simțuri ale agentului constatator.

Or, conform Ordinului nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 pct. 3.5.1 ,,Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”.

Instanța a constatat că intimatul a făcut dovada existenței buletinului de verificare metrologică pentru aparatul radar care a surprins autoturismul petentei (fila 25), acesta fiind autorizat să efectueze măsurători, atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, în procesul-verbal fiind consemnată ________________ radar, dar și numărul de înmatriculare al autovehiculului pe care se afla montat aparatul radar, respectiv auto tip marca Dacia L____, cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx.

Conform pct. 5.1. din același ordin, ,,atestarea legalității unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piață și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare”. Astfel, fiind făcută dovada verificării metrologice valabile la momentul constatării contravenției, instanța a constatat că intimata a făcuta dovada privind legalitatea cinemometrului utilizat.

Viteza petentei fost înregistrată în interiorul localității, sector de drum pe care limita de viteză este de 50 km /h, potrivit prevederilor art.. 49 alin. 1 din OUG nr. 195 din 2002 privind circulația pe drumurile publice.

Din vizionarea DVD xxxxxx reiese fără echivoc faptul că autoturismul depistat de aparatul radar se afla în interiorul localității, în fundal se observă existența unei case, peisajele fiind specifice zonelor locuite, aspecte care se coroborează cu mențiunile din cuprinsului procesului verbal potrivit cărora abaterea a avut loc pe raza localității Ardud, jud. Satu M___.

De asemenea, fotografiile radar depuse la dosarul cauzei (filele 17-22), surprind numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de petent, acesta fiind lizibil și pus clar în evidență. Între procesul-verbal și probele depuse de intimat în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează.

Astfel, în planșele fotografice depuse la dosar se poate observa, la ora 20.30, cum autoturismul a fost surprins circulând cu viteza de 99 km/h, pe un sector de drum pe care limita este de 50 Km /h.

Totodată, instanța a constatat că intimatul a făcut dovada atestatului operatorului radar (fila 26). Oricum, însă, prin Ordinul nr. 187/14.07.2009, a fost abrogat pct. 4 din Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală cu nr. 301/2005 (la pct. 4.2 se prevedea că „măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați”). Astfel, intimatul nu mai are sarcina de a dovedi existența atestatului operatorului radar în plângerile contravenționale referitoare la aceste fapte.

Astfel instanța a reținut că, prezumția de nevinovăție a petentului a fost răsturnată de către intimat care a depus probe tehnice din care reiese comiterea faptei așa cum este reținută în procesul verbal atacat, iar la constarea abaterii au fost respectate toate normele legale incidente.

Față de aceste considerente, instanța a reținut că procesul-verbal contestat este legal și temeinic.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21, alin. (3) din OG nr. 2/2001, instanța a reținut că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Față de importanța valorilor sociale ocrotite prin norma de sancționare, instanța a considerat că sancțiunea aplicată petentului este proporțională cu gradul de pericol social al faptei și nu se cuvine înlocuirea acesteia cu avertismentul.

Fapta contravențională reținută în sarcina petentului, prezintă pericol social ridicat în abstract și în concret, depășirea vitezei legale cu 49 km/h putând conduce la accidente. Or, gradul de pericol social se apreciază nu doar în funcție de rezultatul concret, ci și în funcție de rezultatul ce se putea produce. Conducând cu viteza de 99 km/h, petenta nu se poate prevala nicidecum de o lipsă de pericol a faptei săvârșite. Mai mult, instanța a reținut că petentul a beneficiat de clemența agentului constatator, având în vedere faptul că pentru conducerea fără a purta centura de siguranță, i s-a aplicat sancțiunea Avertisment.

Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că prin sancțiunea amenzii în cuantum de 877,5 lei s-a respectat proporționalitatea necesară între gradul de pericol social al faptei și contravenția săvârșită, nefiind încălcate prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001.

Față de situația de fapt și de drept expusă, prin raportare la întregul material probator administrat în cauză și văzând si regula „onus probandi incumbit actori”, potrivit dispozițiilor art. 249 Cod procedură civilă, instanța a apreciat că aspectele reținute în sarcina petentului sunt reale, nefiind combătute prin probe contrarii, astfel încât procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, motiv pentru care a respins plângerea formulat de petent, în temeiul art.34, alin.(1) din OG. nr.2/2001, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul B______ P____ solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și în consecință admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.

În motivarea căii de atac exercitate (filele 2, 3) apelantul arată că sentința instanței de fond este nelegală.

În primul rând apelantul arată că, constatarea contravenției săvârșită, prin aceea că a circulat în localitatea Ardud cu viteza de 99 km/h, nu corespunde adevărului, deoarece aparatul radar cu autoturismul poliției care circula din sens opus, era la ieșirea din localitatea Ardud, iar el la ______________________________. Acest fapt rezultă din filmarea prezentată, deoarece în momentul în care este înregistrat cu viteza de 99 km/h nu se vede numărul de înmatriculare a autoturismului, el fiind la distanță mare de acesta. Arată apelantul faptul că i-au fotografiat nr. de înmatriculare când era la 30-40 m de autoturismul radar.

Precizează că motivarea instanței de judecată privind faptul că se vede o casă în înregistrarea video, nu denotă faptul că era în localitate.

Mai arată apelantul faptul că din înregistrarea video nu rezultă clar că în momentul când a fost înregistrat cu 99 km/h și nr. de înmatriculare a autoturismului pe care l-a condus.

Consideră apelantul că atunci înregistrarea și proba este reală și concludentă pentru instanța de judecată când din înregistrarea depusă rezultă în clar viteza pentru care a fost sancționat, data, ora și minutul. Ori prin fotografiile prezentate, viteza apare fără să se vadă numărul de înmatriculare, iar când se vede numărul de înmatriculare apelantul are viteza legală.

Pentru aceste două motive, apelantul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Prin notele de ședință intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M___ a solicitat respingerea apelului.

Analizând sentința civila atacată , prin prisma motivelor de apel invocate, cât și a dispozițiilor art.476 și 479 din Noul Cod.proc.civ., Tribunalul a apreciat următoarele:

Tribunalul reține că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 25.05.2015 de către intimată, apelantul petent fost sancționat pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006, reținându-se că în data de25.05.2015, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare CG256RG, pe DN 19 A m, în localitatea Ardud, fiind înregistrat de aparatul radar circulând cu o viteză de 99 km /h, depășind viteza legală admisă pe acel sector de drum.

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța de control judiciar reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute .

Instanța mai reține, de asemenea, și împrejurarea că faptei reținute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispozițiile HG nr.1391/2006 act normativ ce a stat la baza constatării contravenției și aplicării sancțiunii aferente.

Sub aspectul temeiniciei, tribunalul reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Tribunalul constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.

Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, acest gen de contravenție, intra în sfera „acuzațiilor în materie penală" la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Tribunalul mai reține că potrivit aceleiași jurisprudențe a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza I___ P__ c. României, hotărârea din 28 iunie 2011), Curtea a analizat modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existența în dreptul național. Astfel, Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urma prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A_____, par. 58 și 59). Curtea a mai reținut că petentului i s-a oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă și că petentul nu a fost pus într-o situație dezavantajoasă față de autorități pentru simplu fapt că regimul contravențional este diferit de regimul aplicabil în penal.

Instanța de apel apreciază că instanța de fond a administrat probele care sunt utile pertinente și concludente cauzei, nerezultând elemente care să formeze convingerea tribunalului că procesul verbal atacat ar fi netemeinic, prin urmare, constată că sentința atacată în prezenta cauză se întemeiază pe o apreciere corectă a materialului probator administrat în cauză.

Raportând dispozițiile legale la situația de fapt reținută în sarcina petentului- contravenient, instanța de apel a apreciat că acesta nu a învederat suficiente argumente pentru a răsturna prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție.

Argumentele de fapt invocate de către petent prin plângere nu sunt suficiente prin ele însele pentru a înlătura probele administrate în susținerea procesului verbal de contravenție de către agentul constatator, iar petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută de agentul constatator, în mod temeinic și legal prima instanță a constatat că actul de control contestat este temeinic și legal sub aspectul săvârșirii contravenției de către petent și sub aspectul vinovăției acestuia.

Astfel, contrar celor susținute de apelantul petent, planșele foto și înregistrarea DVD relevă cu certitudine că autoturismul condus de apelantul petent rula cu viteza de 99 km h în localitatea Ardud, sector de drum pe care limita de viteză este de 50 km /h, potrivit dispozițiilor art.49 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Cu privire la individualizarea sancțiunii instanța are în vedere că, sancțiunea stabilită este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite față de împrejurările săvârșirii contravenției, de gradul de pericol social al acesteia și de circumstanțele personale .

Constatând că prima instanță a procedat la o analiză și soluționare corectă a plângerii formulate, în lipsa unor motive de nulitate de ordine publică a sentinței apelate, în temeiul art.476, 479 și 480 alin.1 Noul Cod proc.civ., instanța urmează să respingă apelul formulat și să păstreze sentința civilă apelată.

În baza principiului disponibilității, nu va acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:


Respinge apelul formulat de apelantul B______ P____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Satu M___, Piața Soarelui, _____________.26 (24) , jud. Satu M___, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M___, având cod fiscal xxxxxxx, cu sediul în municipiul Satu - M___, __________________. 5/A, județul Satu M___, împotriva Sentinței civile nr. 2896/23.09.xxxxx, pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, pe care o păstrează în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică de la 29 ianuarie 2016.

Președinte,

C_______ F____ M______

Judecător,

P____ M______

Grefier,

C______ L____



Red.P.M/09.02.2016.

Tehnored_VD /09.02.2016.

4 ex. – _____________.cu: B______ P____, I____________ de Poliție al Jud.Satu M___

Jud.fond: D____ F_____

Publicitate

Alte spețe similare

Contacte

Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

office@avocatura.com

Formular de contact

Urmărește-ne în social media

Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de AVOCATURA COM S.R.L.
Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

Consultanță juridică online Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025