Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 300

Ședința publică de la 05 Februarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE M______ P____

Judecător T____ Ț______

Grefier C_____ C_____

x.x.x.

Pe rol, judecarea apelurilor declarate de reclamanta C_______ M______, cu domiciliul în ___________________, sat Albești, ____________________. 140, jud. D___, prin avocat F______ C_____, cu sediul în C______, _______________, nr. 52, ______________________, jud. D___, și de pârâta S.C. A______ S.A., cu sediul în com. Ghercești, ________________________, jud. D___, împotriva sentinței civile nr. 5898 din 24 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanta reclamantă C_______ M______, asistată de avocat F. C_____, și consilier juridic D____ M_______-O_____, reprezentând-o pe apelanta pârâtă S.C. A______ S.A.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei.

Avocat F. C_____, pentru apelanta reclamantă, a depus extrase de pe portalul instanței cu soluții pronunțate în cauze similare, precum și două adeverințe eliberate de societate unor foști colegi de-ai reclamantei.

Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelurilor.

Avocat F. C_____, pentru apelanta reclamantă, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, arătând cp ăn mod greșit s-a respins capătul privind perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxx09, în loc să se constate renunțarea la acest capăt.

Consilier juridic D____ M_______-O_____, pentru apelanta pârâtă, a lăsat la aprecierea instanței soluționarea apelului declarat de reclamantă.

A solicitat admiterea apelului declarat de societatea pârâtă, schimbarea sentinței civile și respingerea acțiunii.

Avocat F. C_____, pentru apelanta reclamantă, a solicitat respingerea apelului declarat de pârâtă și menținerea în parte a sentinței civile, arătând că pârâtă a precizat doar că după anul 1992 nu a mai avut încărcare, fără a face mențiuni anterioare acestui an.

A arătat că s-a făcut dovada că s-a lucrat în condiții deosebite de muncă și a solicitat ca instanță să aibă în vedere și jurisprudența CEDO.

A solicitat acordarea cheltueililor de judecată.

C U R T E A

Asupra apelului civil de față:

Prin acțiunea înregistrată la pe rolul Tribunalului D___ – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. de mai sus, reclamanta Chivaran M______ a chemat în judecată pe pârâta ____________________.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că activitatea desfășurată de reclamantă pentru și sub autoritatea societății pârâte în perioada 30.06.xxxxxxxxxxxxx92 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100% iar perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxxx02 în procent de 70 % , în conformitate cu prevederile Ord. 50/1990, anexa II,pct. 34.

A solicitat, de asemenea, ca pârâta să fie obligată să-i elibereze reclamantei adeverință în acest sens.

În fapt, a arătat că a fost angajata pârâtei în perioadele menționate ocupând funcția de frezor în Secția Prelucrări mecanice a societății. desfășurându-și activitatea în cadrul unei hale unde se executau și operații de nituire, activitate încadrată în grupa a II-a de muncă. Reclamanta a învederat instanței faptul că, în cadrul secției existau aproximativ 100 de utilaje, cu care se executau operații de strunjire, frezare, rectificare, găurire, alezare, ascuțire scule. Totodată, a menționat că, zgomotul produs de utilaje depășea 80 dB, piesele prelucrate, în proporție de 100% din totalul lor, necesitau precizie, ceea ce impunea microașchiere, în urma căreia rezulta pulbere microscopică, se eliminau vapori toxici în atmosferă. Reclamanta a mai arătat că a desfășurat activitate de polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase.

În drept au fost invocate prevederile Ordinului 50/1990, în Anexa II, poz. 34 .

În scop probator a depus la dosarul cauzei în copie cartea de identitate, carnetul de muncă.

Pârâta _____________________ a formulat întâmpinare prin care a învederat instanței faptul că, reclamanta a ocupat funcția de frezor în perioada menționată în acțiune în cadrul Secției Prelucrări mecanice, neputând beneficia de grupa a II-a de muncă atâta timp cât sursele de zgomot aparțineau de secția Structură, în spații închise dotate cu instalații individuale de absorbire. Pârâta a învederat faptul că reclamanta nu poate justifica încadrarea în grupa a II-a de muncă , ținând cont și de condițiile lipsei acute de comenzi și a întreruperilor frecvente de activitate , gradul de încărcare al salariaților fiind în permanență sub 50%, mai ales după 1992.

A fost perioada în care societatea a beneficiat de prevederile Legii 37/1992 și 78/1995 pentru acordarea unor îndemnizații de 60% și 75% din salariul de bază din fondul de șomaj pentru salariații care se aflau la dispoziția societății la domiciliu sau la sediul societății. Urmare a reducerii activității nici un salariat nu a mai îndeplinit condițiile spre a fi încadrat în grupa a II-a de muncă.

A solicitat judecarea în lipsă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 Cod pr. civilă, ale art. 272 Codul Muncii.

În scop probator, a depus la dosarul cauzei în copie, decizia 203/2007 și lista locurilor de muncă ce se încadrează în grupele I și II de muncă conform Ordinului 50/1990 și Ordinul 122/1990.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că el a lucrat efectiv pe parcursul întregului program de lucru în condițiile menționate în acțiune , colegi de-ai săi au obținut grupe de muncă prin hotărâri judecătorești , iar din înscrisurile depuse de pârâtă rezultă că activitățile din cadrul Secției Sculărie se încadrează în grupa a II a de muncă , conform Ordinului 50/1990 , pct 34.

La termenul de judecată din 24.09.2013 instanța a încuviințat pentru reclamant proba testimonială cu 1 martor, în cauză fiind audiat sub prestare de jurământ religios martorul S____ A_____ , a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei.

La același termen de judecată reclamanta a depus la dosar o precizare la acțiune prin care a arătat că renunță la solicitarea privind încadrarea sa în grupa a II-a de muncă pentru perioada 01.04.1992 – 12.10.2009 î n procent de 70%, conform Ordinului 50/1990, Anexa II pct 34.

Prin sentința civilă nr. 5898 din 24 septembrie 2013, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, Tribunalul D___ a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta Chivaran M______ în contradictoriu cu pârâta S.C. A______ S.A. cu sediul în com. Ghercești, ________________________, jud. D___, înregistrată în Registrul comerțului sub nr. JXXXXXXXXXXXX .

A constatat că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 30.06.xxxxxxxxxxxxx92, pentru societatea pârâtă S.C. A______ C______ S.A. se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ord. 50/1990 anexa II, pct. 34 în procent de 100%.

A respins cererea cu privire la perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxx02.

A obligat pârâta să elibereze reclamantei o adeverință în acest sens.

A obligat pârâta la 400 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta a fost angajata societății pârâte ____________________.A. cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată în funcția de frezor, desfășurând activitate în Secția Sculărie , în perioada menționată în acțiune, așa cum rezultă din carnetul de muncă și din întâmpinarea pârâtei.

Din actele dosarului și din depoziția martorului rezultă că activitatea reclamantei s-a desfășurat în condiții grele și de toxicitate. Activitatea sa concretă a constat în rectificarea pieselor din oțel cu un lichid de răcire ce emană substanțe toxice, rezultând aburi toxici, praf din rectificarea pietrei, în spații în care nu au funcționat instalații speciale de eliminare sau diminuare a cantităților de pulberi emanate în procesul de producție.

Din declarația martorului, S____ A_____ coleg de muncă cu reclamanta, rezultă faptul că activitatea desfășurată în condițiile descrise se exercita pe tot parcursul programului de lucru pentru perioada menționată în acțiune.

Din probele administrate a rezultat că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare pentru această perioadă. .

Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.

Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.

În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.

Activitatea desfășurată de reclamantă se încadrează deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 34 din Ordinul 50/1990 pentru perioada 30.06.xxxxxxxxxxxxxx92

Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamantă în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru pentru această perioadă, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.

Față de cele expuse mai sus, instanța a admis acțiunea precizată, constatând că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 30.06.xxxxxxxxxxxxxx92 se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ord. 50/1990 anexa II, pct. 34 în procent de 100%.

În baza art. 40 alin 2 lit h Codul muncii , a obligat pârâta să elibereze reclamantei o adeverință în acest sens.

În baza art. 453 Cod proc. civ. a obligat pârâta la 400 lei cheltuieli de judecată către reclamantă reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, atât reclamanta C_______ M______, cât și pârâta S.C. A______ S.A.

Prin motivele de apel, reclamanta Chivăna M______ a arătat că a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta S.C. A______ S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că activitatea desfășurată pentru și sub autoritatea societății pârâte în perioada 30.06.xxxxxxxxxxxxx92 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100% iar perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxxx02 în procent de 70 % , în conformitate cu prevederile Ord. 50/1990, anexa II pct. 34, iar la termenul de judecată din 24.09.2013 a formulat o precizare la acțiune prin care a înțeles să renunțe la solicitarea de a se constata încadrarea în grupa a II-a de muncă pentru perioada 01.04.xxxxxxxxxxxx02.

Instanța de fond a luat act de această precizare, făcând referire la ea în pagina a 2-a a sentinței apelante, însă a pronunțat o soluție greșită, în sensul că a respins cererea cu privire la perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxx02.

Potrivit prevederilor art. 406 alin. 1 C.p.c., reclamanta poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință publică, fie prin cerere scrisă, iar potrivit alin. 6 renunțarea la judecata se constată prin hotărâre.

Consideră că instanța trebuia să constate că s-a renunțat la solicitarea de a se constata încadrarea în grupa a II-a de muncă pentru perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxx02, iar nu să respingă cererea.

Consideră că prin această soluție va fi lipsită de posibilitatea de a reitera o altă cerere pentru această perioadă, fiindu-i opusă autoritatea de lucru judecat.

Pentru motivele arătate, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul de a se constata renunțarea la solicitarea de încadrare în grupa a II-a de muncă pentru perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxx02 și să se mențină celelalte dispoziții ale instanței.

Și-a întemeiat apelul pe prevederile art. 466 și 406 C.p.c. și art. 215 din Legea nr. 62/2011.

Apelanta pârâtă, prin motivele de apel, a susținut că instanța de fond a constatat în mod eronat că activitatea desfășurată de către reclamantă în perioada 30.06.xxxxxxxxxxxxx92 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 34.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 37/1992 cu completările ulterioare - Decret nr. 45/1993 și Legea nr. 14/1993 – pe durata întreruperii activității din cauza lipsei de comenzi în fabricile și secțiile ce produc tehnică militară, personalului civil încadrat i se plătește o indemnizație egală cu 60% din ultimul salariu de baza net lunar avut, indexat, fără să se ia măsura desfacerii contractului de muncă.

În consecință, salariații S.C. A______ C______ S.A. s-au aflat la dispoziția societății la domiciliu, nefiind prezenți la serviciu.

Începând cu 1995 societatea a aplicat prevederile Legii nr. 78/1995, art. 6 – în cazul unor întreruperi ale activității agenților economici din cadrul sectorului producției de apărare, din lipsa de materii prime sau de comenzi, salariații afectați pot rămâne la dispoziția agenților economici, îndeplinind sarcinile ce li se vor stabili și primesc o indemnizație egală cu 75% din ultimul salariu de bază lunar, inclusiv sporul de vechime, din care s-a dedus impozitul prevăzut de lege, cu menținerea contractului de muncă, pentru o perioadă de cel mult 180 de zile lucrătoare, în cursul ultimelor 12 luni.

În această perioadă salariații au stat la dispoziția societății, fără să desfășoare activitățile din fișa postului – Salariații afectați de întreruperea activităților vor lucra alte activități sau vor efectua lucrările de întreținere necesare, conform planificării conducerii unităților, volumul muncii prestate nedepășind 60% din timpul normal de lucru, potrivit indemnizației primite.

În concluzie, a solicitat admiterea apelului, întemeiat pe prevederile art. 470 C.p.c.

În data de 02.12.2013 apelanta reclamantă a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de către pârâtă.

În ceea ce privește apelul declarat de reclamantă Curtea, constată că într-adevăr în dosarul de fond aceasta a depus la dosar o cerere scrisă intitulată precizare la acțiune prin care învederează că renunță la al doilea capăt de cerere privind perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxx02.

Prima instanță deși ia act de această precizare și admite acțiunea precizată, se pronunță și asupra perioadei vizate în precizare, respingând acțiunea cu privire la această perioadă.

Curtea constată astfel că în cauză erau incidente disp.art.406 alin.1 rap.la alin.5 NCPC, care consfințesc dreptul de dispoziție al părților în procesul civil, potrivit cărora reclamantul poate să renunțe oricând la judecată în tot sau în parte inclusiv în apel sau în căile extraordinare de atac, iar instanța ia act de renunțare și anulează în tot sau în parte hotărârea pronunțată.

În ceea ce privește apelul declarat de pârâtă Curtea reține următoarele;

Pentru soluționarea apelului prezintă relevanță analizarea efectului devolutiv al apelului și a limitelor acestuia.

Prin art. 476 Cod pr. civilă s-a prevăzut că „(1) Apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept. (2)În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.”

Potrivit art. 477 din Codul de pr. civilă „(1)Instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată. (2) Devoluțiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil”.

Rezultă din prevederile legale menționate că pentru a stabili care sunt limitele în care se dorește rejudecarea pricinii instanța are obligația de a verifica dacă cererea de apel conține motivele de fapt și de drept, astfel cum prevăd dispozițiile art. 470 alin. 1 lit. c) din Codul de pr. civilă. Dacă acestea nu au fost indicate limitele rejudecării sunt cele prevăzute de art. 476 alin.2 Cod pr. civilă, respectiv „numai pe baza celor invocate la prima instanță”. Dacă, însă, au fost formulate motive de apel instanței îi revine sarcina de a rejudeca pricina ținând cont de prevederile art. 477 alin. 1 sau 2 Cod pr. civilă.

În speță apelanta pârâtă, motivând apelul, a susținut în esență că în mod greșit s-a constatat că intimata reclamantă a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă, deoarece începând cu anul 1992 societatea a beneficiat de prevederile unor legi specifice (Legea nr. 37/1992, Legea nr.78/1995, O.U.G. nr. 95/2002), în baza cărora salariaților li s-au achitat indemnizații, stabilite în condițiile legii, fără a presta activitățile din fișa postului.

Din modul în care apelanta a formulat motivele de apel rezultă fără echivoc faptul că aceasta critică sentința invocând recunoașterea greșită în favoarea intimatei reclamante a condițiilor specifice grupei a II-a de muncă pentru activitatea desfășurată începând cu anul 1992. Pentru restul perioadei pentru care a fost admisă acțiunea nu au fost formulate critici. Procedând astfel apelanta a determinat incidența în cauză a prevederilor art. 477 alin 1 Cod pr. civilă, limitând efectul devolutiv al apelului.

Referitor la perioada supusă atenției prin motivele de apel, Curtea constată că sunt nerelevante aspectele invocate de apelanta pârâtă pentru schimbarea sentinței, întrucât actele normative invocate, sunt ulterioare perioadei pentru care prima instanță a admis acțiunea reclamantei, vizând tocmai perioada pentru care reclamanta a renunțat la acțiune.

În raport de cele expuse, în temeiul disp. art. 480 alin.1 și 2 NCPC, Curtea respinge apelul declarat de pârâtă ca nefondat și admite apelul declarat de reclamantă, anulează în parte sentința și ia act de renunțarea reclamantei la judecata cererii privind perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxx02. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.

În temeiul disp.art.453 NCPC se vor acorda apelantei reclamante cheltuielile de judecată efectuate în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de reclamanta C_______ M______, cu domiciliul în ___________________, sat Albești, ____________________. 140, jud. D___, prin avocat F______ C_____, cu sediul în C______, _______________, nr. 52, _________________________________, împotriva sentinței civile nr. 5898 din 24 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX.

Anulează în parte sentința și ia act de renunțarea reclamantei la judecata cererii privind perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxx02.

Menține restul dispozițiilor.

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. A______ S.A., cu sediul în com. Ghercești, ________________________, jud. D___, împotriva aceleiași sentințe civile.

Obligă pârâta la 200 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2014

Președinte, M______ P____		Judecător, T____ Ț______
	Grefier, C_____ C_____

Red. Jud. M. P____ /20.02.2014

Tehnored. C.C.

Jud fond M_____ N___