R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR.154/R/2014

Ședința publică din data de 29 mai 2014

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE : C______ N_______,judecător

JUDECĂTOR : C_____ I____

JUDECĂTOR : I_____ S_________,vicepreședinte tribunal

GREFIER : V_______ V_____

S-au luat în examinare recursurile civile declarate de intimații M_________ FINANȚELOR PUBLICE prin D.G.F.P. Bistrița-Năsăud, M_________ JUSTIȚIEI și C_____ DE A___ CLUJ, împotriva sentinței civile cu nr.xxxxx din 14 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX, având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nici una dintre părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care :

Se constată că s-au atașat cele două dosare solicitate de la Judecătoria Cluj-N_____.

Nemaifiind alte cereri și nici incidente de soluționat, tribunalul apreciază recursul în stare de judecată, reținând cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr.xxxxx/14.12.2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX s-a admis plângerea formulată de petenții A_______ V_____ V_____, B___ M____, C___ A______ A________, C________ G_______ V_______, C_____ A__, G___ A__, M______ S_____ L_____, M____ L____ M______, M_______ I______, M____ I____ C_______, P_______ E______, R_____ M_____, Ș_____ M_____, C___ C_____ M____, P__ A___ A______, R_____ V_____ A_____, F____ R_____, C_____ V______, V____ M____ C_____ și P______ D______, în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului judecătoresc M_________ M____, M_________ Economiei și Finanțelor, M_________ Justiției și C_____ de A___ Cluj; a fost obligat intimatul Biroul Executorului Judecătoresc M_________ M____ la continuarea executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 352/ex/2011, prin efectuarea tuturor actelor de executare necesare în vederea realizării creanțelor reclamanților.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut în fapt următoarele:

Prin sentința civilă nr. 674/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX și prin decizia civilă nr. 119 din 5 mai 2009 a Curții de A___ Cluj, care a modificat în parte sentința menționată, a fost admisă cererea de chemare în judecată și cererile de intervenție formulate de petenți , instanța obligând pârâții M_________ Justiției, C_____ de A___ Cluj și Tribunalul Cluj să plătească reclamanților și intervenienților (petenții din prezentul dosar), diferența actualizată de drepturi salariale cuvenite în funcție de perioada lucrată de fiecare dintre reclamanți și intervenienți, drepturile salariale constând în plata sporului de suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară. Prin cele două hotărâri judecătorești M_________ Economiei și Finanțelor a fost obligat la alocarea fondurilor necesare efectuării plăților. Prin sentința civilă nr.2405/2007 pronunțată de Tribunalului Cluj în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX și prin decizia civilă nr.248/2010 a Curții de A___ A___, pârâții M_________ Justiției și C_____ de A___ Cluj au fost obligați la plata către petenți a diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor de 5% începând cu data de 1.01.2007 în raport de luna decembrie 2006, sume reactualizate potrivit indicelui de inflație începând cu data de 1.01.2007 și până la data plății efective. Prin sentința civilă nr. 335/2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, irevocabilă prin decizia civilă nr.2811/7.12.2009 a Curții de A___ Cluj, instanța a obligat pârâții C_____ de A___ Cluj, M_________ Justiției și Tribunalul Cluj la plata către reclamanți și intervenienți (petenții din prezentul dosar) a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale dintre indemnizațiile procurorilor de la Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism începând cu data de 1.04.2006 și pentru viitor, până la încetarea stării de discriminare, sume actualizate potrivit indicelui de inflație la data scadenței și până la plata efectivă a acestora. Prin sentința civilă 653/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dos. nr. XXXXXXXXXXXXX, modificată prin decizia nr. 1697/R/2009 pronunțată de C_____ de A___ Cluj, ș prin sentința civilă nr.4240/2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dos. nr. XXXXXXXXXXXXX, modificată parțial prin decizia civilă nr. 1996/R/2011 a Curții de A___ Cluj, instanța a obligat pârâții M_________ Justiției, C_____ de A___ Cluj și Tribunalul Cluj la calcularea calculeze și plata unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază, începând cu luna octombrie 2004 la zi și pentru viitor, sume reactualizate potrivit indicelui de inflație la data plății efective. Prin aceeași sentință M_________ Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor menționate. Prin decizia civilă nr.2918/2009 pronunțată de C_____ de A___ Cluj în dos. nr. XXXXXXXXXXXX pârâții C_____ de A___ Cluj, Tribunalul Cluj, M_________ Justiției și libertăților cetățenești, Tribunalul S____, Tribunalul Satu-M___ și M_________ Finanțelor Publice au fost obligați la plata în favoarea petenților a echivalentului stimulentelor primite în perioada 2006-2008 de către un consilier juridic asimilat magistraților, din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, sumă actualizată la data plății, cu titlu de despăgubiri.

La data de 11.06.2008 Guvernul României a emis Ordonanța de Urgență nr. 75/11.06.2008 prin care, în cuprinsul art. III, a stabilit ca plata sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la _____________________ ordonanței, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției să fie efectuată eșalonat în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a ordonanței, ordonanța de urgență fiind aprobată de parlamentul României prin Legea nr. 76/01.04.2009. La data de 12.05.2009 C_____ Constituțională, prin decizia nr. 784/2009, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din OUG 75/2008, declarând neconstituționale dispozițiile legale cuprinse în acel articol. Instanța de fond a reținut că, raportat la data pronunțării sentințelor civile nr. 674/15.04.2008, 2405/10.12.2007, 335/25.02.2008 și nr. 653/14.04.2008, executorii de la data pronunțării lor potrivit art. 376 alin 1 coroborat cu art. 377 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, și la data intrării în vigoare a ordonanței mai sus menționate – 20.06.2008, sentințele pronunțate în favoarea petenților au intrat în sfera de aplicare a ordonanței menționate.

Anterior expirării termenului de 18 luni stabilit pentru executarea hotărârilor judecătorești de OUG 75/2008, la data de 17.06.2009, Guvernul României a emis ordonanța de urgență nr. 71/2009 prin care a stabilit efectuarea plăților sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2009, în mod eșalonat, astfel: 34% din valoarea titlului executoriu în anul 2010; 33% din valoarea titlului executoriu în anul 2011 și 33% din valoarea titlului executoriu în anul 2012, în cursul termenului stabilit pentru executarea creanțelor fiind suspendată de drept orice cerere de executare silită, hotărârile judecătorești ce stau la baza executării silite ce formează obiectul dos. nr. 352/ex/2011 al B__ M_________ M____ intrând în sfera de aplicare a acestei ordonanțe de urgență. La data de 19.05.2010 Guvernul României a emis ordonanța de urgență nr. 45/2010 prin care a dispus modificarea ordonanței de urgență nr. 71/2009 în sensul că efectuarea plăților sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, se va realiza în următorul mod: 34% din valoarea titlului executoriu în anul 2012; 33% din valoarea titlului executoriu în anul 2013 și 33% din valoarea titlului executoriu în anul 2014. Ordonanța de urgență nr. 71/2009 emisă de Guvernul României a fost supusă dezbaterii parlamentului României și aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/05.12.2011, stabilindu-se eșalonarea plăților sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești în următoarea modalitate: 5% din valoarea titlului executoriu se va plăti în anul 2012; 10% din valoarea titlului executoriu se va plăti în anul 2013; 25% din valoarea titlului executoriu se va plăti în anul 2014; 25% din valoarea titlului executoriu se va plăti în anul 2015 și 35% din valoarea titlului executoriu se va plăti în anul 2016. La aceeași dată, 05.12.2011, ordonanța de urgență nr. 45/2010 emisă de Guvernul României a fost respinsă.

În vederea recuperării drepturilor de natură salarială dobândite prin hotărârile judecătorești mai sus menționate, la data de 06.06.2011, petenții au demarat procedura executării silite, formându-se dosarul de executare nr. 352/ex/2011 al B__ M_________ M____, executarea silită fiind încuviințată prin încheierea civilă nr. 8204/CC/2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-N_____ în dos. nr. xxxxx/211/2011. La data de 29.06.2011, executorul judecătoresc a emis debitorilor M_________ Economiei și Finanțelor, M_________ Justiției și Libertăților Cetățenești și C_____ de A___ Cluj, în temeiul art. 387 alin 1 Cod procedură civilă coroborat cu art. 411 Cod procedură civilă, somația de plată a sumelor stabilite prin titlurile executorii reprezentând hotărâri judecătorești în termen de 1 zi de la data comunicării somației, în caz contrar executorul judecătoresc urmând a preceda la continuarea executării silite. La data de 09.09.2011, prin proces-verbal, executorul judecătoresc a refuzat continuarea executării silite întrucât potrivit art. 1 alin 2 din OUG nr. 71/2009, modificată prin OUG nr. 18/2010, OUG 45/2010 și OUG 113/2010 plata sumelor prevăzute în hotărârile judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi salariale stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, se va realiza în mod eșalonat, în tranșele stabilite de ordonanța de urgență, iar orice cerere de executare silită se suspendă de drept.

Instanța de fond a mai reținut că, potrivit legislației interne, plata creanțelor cuprinse în titlurile executorii reprezentând sentința civilă nr. 674/15.04.2008 a Tribunalului Cluj, sentința civilă nr. 2405/10.12.2007 a Tribunalului Cluj, sentința civilă nr. 335/25.02.2008 a Tribunalului Cluj și nr. 653/14.04.2008 a Tribunalului Cluj, a fost eșalonată prin OUG 75/2008 pe o perioadă de 18 luni începând cu data de 20.06.2008, iar ulterior, plata creanțelor cuprinse în toate titlurile executorii ce formează obiectul executării silite în dos. 352/ex/2011 al B__ M_________ M____ a fost eșalonată pentru pe perioada 2010-2012 prin OUG 71/2009, pentru perioada 2012-2014 prin Ordonanța de urgență nr. 45/2010 și pentru perioada 2012-2016 prin Legea de aprobare a OUG 71/2009. Executarea silită a creanțelor cuprinse în hotărârile judecătorești menționate a fost suspendată de drept prin OUG 71/2009 în perioada 18.06.2009, data intrării în vigoare a OUG 71/2009 – 20.05.2010, data modificării dispozițiilor legale privind suspendarea de drept a executării silite cuprinse în OUG 71/2009 prin OUG nr. 45/2010. De asemenea, în temeiul Legii nr. 230/2011 de aprobare a OUG 71/2009, executarea silită a creanțelor cuprinse în hotărâri judecătorești a fost suspendată de drept în perioada 2012-2016. Astfel, raportat la succesiunea în timp a actelor normative menționate, în perioada 21.05.2010 – 31.12.2011, executarea silită a creanțelor cuprinse în hotărâri judecătorești nu a fost suspendată, Ordonanța de urgență nr. 45/2010 modificând dispozițiile OUG 71/2009 care reglementau suspendarea de drept pentru perioada 2010-2012, stabilind suspendarea de drept a executării silite pentru o altă perioadă, respectiv pentru perioada 2012-2014.

Executorul judecătoresc M_________ M____ a refuzat continuarea executării silite obiect al dosarului nr. 352/ex/2011 la data de 09.09.2011, dată la care executarea silită a hotărârilor judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi salariale stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar nu era suspendată de drept, astfel că instanța a reținut ca fiind nelegal refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea silită obiect al dosarului nr. 352/ex/2011. În ceea ce privește încălcarea art. 6 din Convenția Europreană a Drepturilor Omului, invocată de petenți, prin suspendarea executării silite a creanțelor stabilite prin hotărârile judecătorești, instanța reține că, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile, astfel că instanța urmează a analiza în ce măsură refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea silită întemeiat pe dispozițiile OUG 71/2009 reprezintă o încălcare a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Jurisprudența Curții europene a drepturilor omului a fost constantă în a interpreta noțiunea de „proces” ca incluzând executarea silită a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, în caz contrar dreptul la justiție fiind iluzoriu întrucât parcurgerea procedurii judiciare ar rămâne fără efect în defavoarea uneia dintre părți. Astfel, în cauzele Hornsby contra Greciei, S_____ contra României, A_______ contra României, Ruianu contra României, Immobiliare Saffi contra Italiei, Burdov împotriva Rusiei, C_____ a statuat că dreptul la justiție garantat de art. 6 din Convenție protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, și, prin urmare, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pentru o perioadă lungă de timp. C_____ a statuat de asemenea că neluarea măsurilor necesare de către autoritățile obligate să acționeze în vederea executării unei hotărâri judecătorești angajează răspunderea statului în temeiul art. 6 alin. 1 din Convenție.

Raportat la prevederile art. 6 alin. 1 din Convenție, la jurisprudența Curții europene a drepturilor omului în ceea ce privește interpretarea noțiunii de „proces” și la dispozițiile OUG 75/2008, OUG 71/2009, OUG 45/2010 și L 230/2011, s-a reținut existența unei contradicții între dispozițiile convenției, care prevăd dreptul la executarea hotărârilor judecătorești într-un termen rezonabil și obligația statului de a lua măsurile necesare în acest scop, și dispozițiile actelor normative interne menționate anterior, care amână în mod repetat și succesiv executarea hotărârilor judecătorești prin care au fost stabilite drepturile de natură salarială ale petenților. Jurisprudența CEDO recunoaște într-adevăr marja de apreciere a statului asupra măsurilor de interes public sau de utilitate publică reclamate de situații economice complexe, însă instanța a reținut faptul că însuși Guvernul României a apreciat ca fiind posibilă executarea hotărârilor judecătorești prin care au fost stabilite drepturi salariale în favoarea personalului din sectorul bugetar inițial într-un termen de 18 luni (OUG 75/2008), termen care nu a fost respectat, statul nejustificând în concret cauzele care au dus la nerespectarea termenului stabilit de el însuși și motivele pentru care nu au fost prevăzute în buget sumele datorate în temeiul hotărârilor judecătorești, iar în cazul în care aceste sume au fost prevăzute, motivul pentru care nu au fost folosite în scopul prevăzut. Ulterior, prin OUG 71/2009, Guvernul României a stabilit un nou termen pentru executarea hotărârilor judecătorești, respectiv 2010-2012, termen care de asemenea nu a fost respectat, deși a fost stabilit de însuși debitorul obligației, iar prin OUG 45/2010 statul prin guvern a amânat încă o dată executarea hotărârilor judecătorești, stabilind că acestea vor fi executate în perioada 2012-2014. Prin Legea 230/2011 de aprobare a OUG 71/2009 statul, debitor al obligației, fără a indica motivele concrete care au dus la nerespectarea termenelor stabilite de el însuși prin actele normative anterior menționate, a stabilit o nouă eșalonare a executării obligațiilor stabilite prin hotărârile judecătorești în sarcina sa pentru perioada 2012-2016. Această amânare repetată a executării de către stat a obligațiilor stabilite în sarcina sa și în favoarea petenților prin hotărâri judecătorești definitive și obligatorii și nerespectarea continuă de către stat a propriilor acte normative date în privința executării hotărârilor judecătorești au avut drept consecință nu doar prelungirea excesivă a executării hotărârilor judecătorești dar și nașterea unei incertitudini în privința executării efective a acestor hotărâri. Argumentul notorietății faptului că în luna mai 2009 Comisia Europeană a deschis procedura de deficit excesiv pentru România și a faptului că în luna martie 2009 Uniunea Europeană și-a exprimat intenția de a asista România în implementarea unui program amplu de ajustare economică, adus de intimata C_____ de A___ Cluj în susținerea existenței fundamentului și a suficientei explicitări a dificultăților care au stat la baza actelor normative de eșalonare a plăților sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, este neîntemeiat, criza economică și dificultățile economice și financiare ale statului fiind în măsură să justifice o eșalonare a plății acestor debite sau chiar o amânare a executării acestora, pe un termen rezonabil, însă în speță statul a emis o succesiune de acte normative de amânare a executării hotărârilor, fără a justifica, astfel cum s-a mai reținut, motivele concrete care au dus la nerespectarea propriilor acte normative prin care a stabilit termene de eșalonare a plăților. Pentru aceleași considerente s-au apreciat ca fiind neîntemeiate și susținerile intimatului M_________ Justiției formulate în cuprinsul întâmpinării privitoare la buna-credință a debitorului și intenția reală a acestuia de a executa creanțele cuprinse în hotărârile judecătorești. S-au apreciat apărările formulate de intimatul M_________ Finanțelor publice în cuprinsul întâmpinării ca nefiind relevante în prezenta cauză care are ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc, instanța fiind învestită a analiza exclusiv legalitatea refuzului executorului judecătoresc de a continua executarea silită, fără a fi învestită a analiza care sunt persoanele sau instituțiile obligate la alocarea fondurilor necesare executării hotărârilor judecătorești.

În ceea ce privește încălcarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului instanța de fond a reținut că potrivit acestui articol orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statului de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor. Drepturile salariale stabilite prin hotărârile judecătorești a căror executare silită formează obiectul dos. 352/ex/2011 al B__ M_________ M____ reprezintă un bun în sensul prevăzut în art. 1 din Protocol, iar eșalonarea repetată de către stat, printr-o succesiune de acte normative, a plății sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale și neachitarea până în prezent către petenți a acestor sume câștigate prin hotărâri judecătorești au adus atingere dreptului de proprietate al petenților, fiind încălcat art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului.

Întrucât dispozițiile legale interne privitoare la eșalonarea plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi salariale stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar sunt contrare dispozițiilor cuprinse în art. 6 alin. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și dispozițiilor cuprinse în art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, în temeiul art. 20 din Constituție, s-au aplicat prioritar dispozițiile cuprinse în Convenția europeană a drepturilor omului, reținând că refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea silită a creanțelor stabilite prin hotărârile judecătorești pronunțate în favoarea petenților este nelegal, afectând atât dreptul petenților de a beneficia de un termen rezonabil al procedurii, cât și dreptul de proprietate al acestora asupra sumelor stabilite prin hotărârile judecătorești.

Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis plângerea formulată de petenți și a obligat intimatul Biroul Executorului Judecătoresc M_________ M____ la continuarea executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 352/ex/2011, prin efectuarea tuturor actelor de executare necesare în vederea realizării creanțelor reclamanților.

Împotriva sentinței expuse au declarat recurs în termen legal atât pârâta C_____ de A___ Cluj, cât și M_________ Justiției, precum și M_________ Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, solicitând admiterea acestuia și respingerea plângerii care face obiectul prezentului dosar și constatarea ca fiind legal și temeinic refuzul executorului judecătoresc de efectua executarea.

Prima motivează recursul susținând că hotărârea instanței de fond este nelegală fiind dată cu nerespectarea dispozițiilor normative în vigoare și cu ignorarea deciziilor Curții Constituționale, decizii general obligatorii conform art. 145 din Constituție și conform art. 11 alin.(3) din Legea nr. 47/1992 republicată, pentru următoarele considerente.

Reținerea primei instanțe că executarea silita a creanțelor conținută de hotărâri judecătorești de felul celor din prezenta cauză nu ar fi fost în fapt suspendată în perioada 21.05.xxxxxxxxxxxxx11 nu corespunde celor prevăzute de actele normative incidente.

Concluzia primei instanțe că dispozițiile legale interne privitoare la eșalonarea plăților care fac obiectul executării și suspendarea de drept a executărilor silite sunt contrare dispozițiilor cuprinse în art.6 par.l privind dreptul la un proces echitabil, respectiv în art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția europeană privind drepturile omului și libertăților fundamentale (CEDO nu este întemeiată, iar concluzia instanței de fond privind aplicarea directă a dispozițiilor CEDO nu este susținută în cauză, având în vedere cele statuate prin decizii obligatorii ale Curții Constituționale, referitor la compatibilitatea prevederilor O.U.G. nr. 71/2009 cu cele ale art. 6 par. 1 și ale art. 1 din Protocolul nr. 1, dar și prin prevederile Convenției referitoare la marja de apreciere a statelor asupra măsurilor pe care le dispun în legătură cu exercitarea drepturilor prevăzute de Convenție în concordanță cu interesul public.

Cât privește aceea ca în perioada 21.05.xxxxxxxxxxxxx11, executările silite nu ar fi fost suspendate, căci în temeiul Legii nr. 230/2011 suspendarea operează doar în perioada 2012-2016 aceasta nu corespunde realității și nu mai prezintă relevanță în anul 2012. Este adevărat că termenele prevăzute de Legea nr. 230/2011, se refera la anii 2012-2014, dar lipsa unei referii la anul 2010 din cuprinsul art. 1, alin.(l) și (2) din O.U.G. nr. 71/2009 modificat prin Legea nr. 230/2011, în vigoare la data pronunțării sentinței judecătoriei, pe care le citează, nu conduce la concluzia că, în fapt, în anii 2010 și 2011 nu ar fi incidență suspendarea de drept a executării silite. D__ fiind obiectul reglementării, o asemenea interpretare ar lipsi de finalitate, de la bun început, actul normativ, dacă ar permite executarea silită anterior momentelor în care statul urma a executa voluntar obligația. De altfel, reperele temporale la care face referire textul legal nu sunt numai cele delimitate anii 2012-2016, ci și cele care rezultă din lectura frazei de început a textului legal care se referă la „ hotărâri judecătorești... devenite executorii până Ia data de 31 decembrie 2011". De asemenea, până la _____________________ acestei legi, întreaga succesiune de acte normative incidente executării silite a creanțelor salariale în domeniul bugetar a conținut norme similare astfel că prin efectul acestora în fapt, executările silite erau suspendate atât la data începerii executării, cât și la data încheierii procesului-verbal de refuz de către executorul judecătoresc, la data pronunțării sentinței instanței de fond, cât și în prezent.

Analiza efectuată de instanța de fond când a conchis că măsură refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea silita, întemeiat pe dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009, reprezintă o încălcare a art. 6 din CEDO este una lapidară, a unei situații izolate, neținând seama de cele statuate de C_____ Constituțională în materia O.U.G. nr. 71/2009 și, chiar de pe terenul Convenției, neținând seama de marja de apreciere recunoscută în jurisprudența CEDO statului asupra măsurilor de interes public sau de utilitate publică reclamate de situații economice complexe, chiar dacă acestea pot presupune limitări ale unor drepturi prevăzute de Convenție. Astfel,C_____ Constituțională s-a pronunțat și ea asupra acestor aspectelor de compatibilitate cu CEDO a O.U.G. nr. 71/2009 cu modificările sale, în repetate rânduri, începând cu anul 2010 și pe parcursul anului 2011, declarând că dispozițiile referitoare la eșalonarea plății sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar nu încalcă dispozițiile convenționale invocate. Instanța de fond nu a menționat însă în nici un fel motivele pentru care deciziile Curții Constituționale au fost considerate fara efect în prezenta cauză. Or, prin Decizia nr. 1533/28 noiembrie 2011, publicată în M.Of. nr. 905 din 20.12.2011 C_____ Constituțională s-a pronunțat asupra obiecției de neconstituționalitate a Legii de aprobare a O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume devenită Legea nr. 230/2011. În cadrul acestei decizii, C_____ a analizat criticile de neconstituționalitate prin raportare la prevederile art. 16 și 21 alin.(2) și (3) din Constituție, precum și, explicit, la prevederile art. 6 par. 1 CEDO, respectiv la cele ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO. Aceste aspecte coincid cu cele invocate de petenți în plângerea lor, precum și cu cele menționate de instanță în argumentarea concluziei sale. Fără a reitera amplele considerații ale Curții, amintește că instanța de contencios constituțional a arătat că analiza respectivelor susțineri trebuie făcută în corelare cu dispozițiile potrivit cărora statul trebuie să asigure protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară (art. 135 din Constituție). Aceasta înseamnă că statul are obligația de a veghea la protejarea intereselor sus-menționate în vederea asigurării stabilității sale economice și financiare, și ca dreptul la acces la justiție și acela la un proces echitabil nu pot R analizate doar ca și concepte abstracte, căci drepturile fundamentale sunt influențate de. principiile de bază care călăuzesc însăși existența statului, iar conținutul lor normativ ține cont de această situație. Această decizie se înscrie într-o jurisprudență constantă, căci C_____ Constituțională a mai efectuat același examen de compatibilitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2009 și un examen de proporționalitate a măsurii instituite cu scopul urmărit, concluzionând în sensul existenței unui asemenea raport și a conformității sale cu garanțiile art. 6, art. 14 din Convenție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție și prin Deciziile sale nr. 414/2009, nr. 188/2010, nr. 605 și 712/2010. S-a .stabilit și atunci conformitatea prevederilor acestor acte normative atât cu legea fundamentală a țării, cât și cu drepturile recunoscute prin art. 6 și 14 din Convenție, precum și cu art. 1 din Protocolul adițional nr. 1. In prezentul proces petenții creditori și instanța nu au adus argumente diferite de cele analizate deja de C_____ Constituțională, astfel că cele statuate de Curte trebuiau avute în vedere, în considerarea obligativității lor consacrată de art. 145 din Constituție.

Instanța de fond a arătat că statul nu ar fi justificat în concret motivele pentru care s-a reeșalonat repetat executarea obligațiilor stabilite prin hotărârile judecătorești. Din expunerea de motive a O.U.G. nr. 71/2009, precum și în cele ale actelor normative care au modificat-o, rezultă că instituirea acestor măsuri de eșalonare a fost determinată de existența unui mare număr de titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sistemul bugetar, ceea a condus la o imposibilitate a autorității statale de a executa hotărârile judecătorești pronunțate, în special în actualul context de acută criză economică. Totodată, se precizează că nepromovarea acestor măsuri legislative ar avea drept consecință
imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și, în mod implicit, nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar. Din notele de fundamentare ale O.U.G. nr. 45/2010 și 113/2010 rezultă însă ca Guvernul a avut în vedere înconcret sumele implicate și impactul asupra echilibrului bugetar. Astfel, spre exemplu, în semestrul II al anului 2010, impactul menționat se referea la 6.990 milioane lei, respectiv 1,4% din produsul intern brut estimat al României pentru anul 2010 este relevant a menționa faptul că estimările de creștere economică (ale PIB) au suferit rectificări în minus pe parcursul perioadelor care au urmat. De asemenea, conform Curții Constituționale este vorba în fapt de un număr de aproximativ 27.700 de hotărâri executorii existente până ia data de 31 decembrie 2010, privind creanțe salariale în valoare de peste 8.028,252 milioane lei care, executate simultan și necontrolat, ar implica un important dezechilibru bugetar, suma totală reprezentând 1,4% din PIB -ul estimat pentru anul 2012, precum și 19,5% din plafonul nominal ai cheltuielilor de personal aferente bugetului pe anul 2012. (a se vedea Decizia 1533/2011, pct. II-3 par. al V-lea)., Față de aceste date, apare că instanța de fond nu a menționat deci decât generic lipsa unor „motive concrete", impunându-se cele reținute de C_____ Constituțională în decizia- menționată și a datele` prezentate de Guvern în notele de fundamentare și în expunerile de motive ale actelor normative incidente în cauză. Evenimente precum declanșarea procedurii de deficit excesiv în luna mai 2009 sunt întru totul relevante, întrucât în condițiile în care încă din acel an țara noastră prefigura un deficit prea mare în raport cu exigențele unei economii stabile, este limpede ca plata într-un singur an a unor sume, reprezentând procente întregi din PIB este în fapt de natură a afecta stabilitatea economică și financiară a țării. Notorietatea acestor fapte nu poate fi negată. De asemenea, chiar dacă statul a emis o succesiune de acte normative de amânare a executării hotărârilor, este de amintit că, pe parcursului anilor 2009, 2010 și 2011 spațiul cheltuielilor bugetare pe care le-a putut angaja Guvernul a continuat să fie unul limitat, evoluțiile economice ulterioare culminând cu măsurile dispuse prin Legea nr. 118/2010 și cu creșterea TVA, încheierea acordurilor cu FMI, și bugete marcate de necesitatea stringentă a evitării unor deficite de
lichiditate, precum și revizuirea continuă, în minus, a estimărilor de creștere economică și de aici a sumelor de care bugetul statului ar dispune pentru a efectua plățile necesare funcționării sale.
Așa cum s-a mai arătat, cele de mai sus, creionează faptul că adoptarea reglementărilor în cauză a fost determinată de circumstanțe excepționale care au impus instituirea unor măsuri prin care să Re eșalonată plata sumelor decurgând din anumite categorii de titluri executorii, fără ca prin aceasta să se aducă atingere substanței înseși a drepturilor, deoarece, potrivit art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 71/2009, pentru a se evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanței neerodată de inflație și, totodată, se acordă statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume.

Chiar neluând în seamă cele statuate de C_____ Constituțională, și numai de pe terenul Convenției, un alt element care trebuie avut permanent în vedere este marja de apreciere recunoscută în jurisprudența CEDO statului, asupra măsurilor de interes public sau de utilitate publică reclamate de situații economice complexe, chiar daca acestea pot presupune limitări ale unor drepturi prevăzute de Convenție. Noțiunea "utilitate publică" este amplă prin natura sa. în mod special, decizia de a adopta legi referitoare la chiar privarea de proprietate presupune analiza unor chestiuni politice, economice si sociale. Considerând că este normai ca legiuitorul sa dispună de o largă marjă in politica sa economică și sociala, C_____ a declarat că respectă modul în care acesta concepe imperativele "utilității publice", cu excepția cazului în care judecata statului se dovedește a fi vădit lipsită de temei rezonabil (M____ A_______ s.a. c. României, 12 octombrie 2010, par. 166, citând și James si alții împotriva Regatului Unit, 21 februarie 1986, par. 46, Fostul rege al Greciei si alții, 23 noiembrie 2000, par. 87, si Broniowski c.Poloniei, 22 iunie 2004, par. 149). Mai este de menționat în acest punct ca problema care generează temporizarea plaților nu este complexitatea procesului de executare a hotărârilor, cât de efectele pe care această executare (a tuturor titlurilor executorii) le-ar avea asupra stabilității economice și financiare a țării, ca urmare a dezechilibrării bugetului statului. C_____ Europeană a Drepturilor Omului recunoaște, în situațiile în care se aplică procedura hotărârilor pilot, apariția unor asemenea probleme sistemice semnificative, în care existența unui număr semnificativ de situații similare și impactul lor cumulat reclamă o altă modalitate de acțiune decât aceea a rezolvării individuale a fiecăreia dintre ele. Sunt în acest sens relevante considerațiile ce rezulta din aceeași cauză M____ A_______ s.a c. României, (par. 80 și urm., 233 și urm.). In același sens sunt reperele menționate de o altă instanță supranațională, C_____ de Justiție a Comunităților Europene pentru situația în care instanța de judecată ar controla modalitatea în care „statul" ar lua măsuri adresate unei situații economice; - „.în situația evaluării unei situații economice complexe, administrația beneficiază de o amplă putere de apreciere. La controlarea legalității exercitării unei astfel de puteri, judecătorul trebuie să se limiteze la a examina dacă ea nu conține vreo eroare vădită sau o deturnare de putere, dacă autoritatea administrativă în cauză nu a depășit în mod vădit limitele puterii sale de apreciere."(Cauza A.Racke/Hauptzollamt Mainz, 98/78, hotărâre din 25 ianuarie 1979).

Față de toate acestea, nu poate fi validată analiza instanței de fond, astfel cum este ea limitată la reproducerea jurisprudenței consacrate a Curții Europene a Drepturilor Omului în materia problemei executării hotărârilor judecătorești, fară nicio referire la marja de apreciere a statului asupra măsurilor de interes public, alta decât enunțarea faptului că nu ar fi fost indicate motivele concrete pentru care respectivele acte normative au fost adoptate.

Sintetizând, prin plângerea formulată, creditorii petenți au invocat îndreptățirea lor la a le fi deschisă calea executării silite a creanțelor pe care le dețin, în principal pentru ca drepturile lor la proprietate și la un proces echitabil consacrate de CEDO sunt încălcate prin actele normative care au suspendat executările silite ale hotărârilor judecătorești pe care(le dețin. Instanța de fond a preluat aceste susțineri fara a face o analiză a tuturor aspectelor relevante ale cauzei, așa cum s-a arătat mai sus. Măsurile instituite prin acte normative au avut în vedere ansamblul debitelor acumulate împotriva statului, considerându-se, echitabil, că în măsura în care acestea ar fi executate, aceasta s-ar face concomitent, fara discriminare între titularii creanțelor, iar nu având în vedere cuantumul punctual al creanțelor unor creditori sau categorii de creditori angajați ai instituțiilor publice. În acest context se cuvine a ñ efectuată evaluarea O.U.G. nr. 71/2009 din perspectiva respectării garanțiilor dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 din Convenție, precum și a dreptului de proprietate, consacrat de art. 1 din Protocolul nr.l la Convenție. După cum s-a mai arătat, acestea nu se regăsesc în analiza realizată de instanța de fond. Potrivit cerințelor impus de de art. 6 din Convenție, autoritatea publică este ținută a institui proceduri care să permită executarea hotărârilor judecătorești, executare văzută ca parte integrantă a procesului civil, fară a cărei finalizare dreptul de acces la justiție nu poate fi calificat ca real și efectiv. Admițând că anumite amânări ale executării pot fi justificate în situații particulare, C_____ Europeană a Drepturilor Omului (C_____) a statuat că autoritățile dispun de un termen rezonabil pentru a identifica mijloacele adecvate de punere în executare a hotărârilor judecătorești, acest termen neputând însă să depășească ceea ce este strict necesar pentru a găsi soluțiile cele mai potrivite în situațiile excepționale date (e.g. Burdov vs. Rusia, hotărâre din 7 martie 2002, cerere nr. xxxxx/00, par. 35; Matheus vs. Franța, hotărâre din 31 mai 2005, cererea nr. xxxxx/00, par. 59) Chiar dacă autoritățile statale nu se pot prevala de lipsa fondurilor necesare executării unei hotărâri judecătorești îndreptate împotriva lor, însă, în situații de excepție, cum ar fi îndatorare excesivă, încetare de plăți, dificultăți financiare deosebite, stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o măsură ce intră în marja de apreciere a statului, respectând atât dreptul de acces la justiție, cât și dreptul la un proces echitabil (sub aspectul duratei procedurii). Fața de observațiile referitoare la aceea că s-a apreciat că o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități, pentru a justifica refuzul de a executa o hotărâre judecătorească, în cauza de față, statul nu refuză executarea hotărârilor judecătorești, ci se obligă la plata eșalonată a sumelor prevăzute prin acestea, stabilindu-se o perioadă de timp rezonabila, în contextul deficitului bugetar grav actual și a condițiilor economice generale extrem de dificile. Or, executarea eșalonată nu echivalează cu o neexecutare, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (C_____ Constituțională, Decizia nr. 190/02.03.2010, Notele de fundamentare ale O.U.G. nr. 45/2010 și 113/2010 etc.). Este evident că dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009 respectă toate aceste condiții.

În sfârșit, cu privire la pretinsa încălcare a dreptului la proprietate, în afară de cele deja menționate, mai arată că CEDO a arătat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un „bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, dar și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament. Dincolo de necesitățile ce țin de interesul public, la care ne-am referit mai sus, prin adoptarea reglementărilor referitoare la suspendarea executărilor, plata eșalonată a sumelor și prin restricțiile impuse asupra executărilor silite împotriva statului, nu s-a negat existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu s-a refuzat punerea în aplicare a acestora, ci, așa cum s-a arătat, s-a eșalonat plata (în același sens, și C_____ Constituțională, Deciziile nr. 206/2010, nr. 605/2011). Totodată, se recunosc obligațiile de plată stabilite în sarcina autorităților statale care se obliga la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situațiile de excepție reprezentate, pe de o parte, de proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, de stabilitatea economică a statului român în actualul context de acută criză economică națională și internațională.

Pârâtul M_________ Justiției critică sentința judecătoriei ca fiind dată cu încălcarea motivului de recurs prevăzut la art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, învederând că instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile OUG nr. 71/18.06.2009, ale OUG nr. 45 din 19 mai 2010, pentru modificarea art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar și ale Legii 230/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009, ale căror texte incidente le citează. Subliniază că executorul judecătoresc nu mai putea continua executarea silită pe durata suspendării stipulate de actul normativ menționat mai sus și, drept urmare, nu poate solicita îndeplinirea obligației pecuniare înainte de împlinirea termenului de suspendare a executării. De asemenea, arată că simpla împrejurare că instanțele au încuviințat executarea silită nu duce la concluzia inaplicabilității dispozițiilor OUG 71/2009, executarea silită a început, fiind încuviințată de instanță, însă, potrivit legii, la acest moment ea este suspendată de drept, cele două instituții, a încuviințării executării și a suspendării executării nefiind incompatibile, putând coexista. Față de dispozițiile legale citate mai sus și având în vedere calitatea creditorilor și a debitorului, natura debitului precum și data pronunțării sentinței care constituie titlu executoriu, arată că, a intervenit suspendarea de drept a executării silite în acest caz potrivit OUG 71/2009.

Prin conduita primei instanțe de a proceda la înlăturarea acestor dispoziții legale apreciind că acestea contravin jurisprudenței CEDO, se încalcă flagrant dispozițiile art. 147 alin 4 din Constituție. Prin urmare, în această situație trebuia să se concilieze principiul subsidiarității, potrivit căruia prima instanță chemată să apiice dispozițiile CEDO este instanța națională, cu principiul obligativității deciziilor Curții Constituționale. Singura soluție posibilă este aceea ca instanțele naționale să aplice direct dispozițiile CEDO insă în acord cu modelul de interpretare oferit de instanța de contencios constituțional. Această concluzie se desprinde cu evidență avându-se în vedere și modificările legislative de ultimă oră, prin care legiuitorul român recunoscând o dată în plus importanța respectării deciziilor Curții Constituționale a modificat ari 99 din legea 303/2004 referitor la răspunderea disciplinară a magistraților în sensul că „Constituie abateri disciplinare:... ș) nerespectarea deciziilor Curții Constituționale ori a deciziilor pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legi". În același sens, solicită să se observe că prin Decizia nr.188 din 02 martie 2010, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, C_____ Constituțională a apreciat că excepția ridicată este neîntemeiată, respingând-o ca atare. Astfel, instanța de control constituțional a statuat că „…în cauza de față, există un grad mare de abatere de la obișnuit, și anume de la condițiile concrete în care executarea titlurilor executorii se face cu respectarea Codului de procedură civilă, respectiv a Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, după caz, astfel încât consideră că există o situație extraordinară în s^sul art. 115 alin.(4) din Constituție. Prin urmare, C_____ constată că există o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă și independentă de voința Guvernului care pune în pericol un interes public, respectiv stabilitatea economică a statului român." De asemenea, C_____ Constituțională a reținut că ordonanța de urgență a fost adoptată în vederea atenuării efectelor unei stări de criză economică generalizată, fiind singurul instrument rămas la îndemâna Guvernului pentru conservarea stabilității economice a statului. A mai reținut C_____ că ordonanța de urgență nu este o măsură prin care se interzice nici măcar temporar executarea unei hotărâri judecătorești și, în consecință, nu reprezintă o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justiției. În ceea ce privește existența unei situații discriminatorii, C_____ a reținut că „ măsura contestată urmărește un scop legitim-asigurarea stabilității economice a țării-și păstrează un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere-executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Astfel, situația particulară ivită și motivată prin existența unei situații extraordinare este una care reclamă o diferență evidentă de tratament juridic." Totodată, cu privire la invocarea art. 21 alin.(1)-(3) din Constituție privind accesul liber la justiție și la un proces echitabil, C_____ a statuat că „ actul normativ criticat este o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas

important al debitorului de a-și executa creanța. Faptul că acesta își execută creanța într-o perioadă de 3 ani nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, datorită caracterului sistemic ai problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor ale personalului bugetar." S-a constatat astfel că „ Guvernul Românie nu numai că nu refuză executarea hotărârilor judecătorești, ci se obligă la plata eșalonată a sumelor prevăzute prin acestea. Executarea eșalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bănești nu este interzis în nici un mod în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără` ca acest lucru să însemne că este singura și unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica". În același sens s-a pronunțat C_____ Constituțională și prin Decizia nr. 206 din 04.03.2010 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313/13.05.2010 prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a O.U.G nr. 71/2009 prin raportare la aceleași critici de neconstituționalitate invocate și în decizia nr. 188/02.03.2009.

În ceea ce privește eșalonarea plății sumelor de bani, așa cum a fost stabilită prin O.U.G. nr.71/2009, C_____ Constituțională s-a pronunțat și prin Decizia nr. 190/02.03.2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 224/09.04.2010. În speță s-a invocat, printre altele, că nici un debitor nu are facultatea de a eșalona, de la sine putere, sumele datorate creditorilor săi, cu atât mai mult cu cât în privința creanțelor bugetare exista deja un termen de grație de 6 luni, stabilit prin O.G nr.22/2002. Prin decizia pronunțată, C_____ Constituțională a statuat că „Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 reglementează eșalonarea plății unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Instituirea acestei măsuri a fost determinată de existența unui număr substanțial de cauze având ca obiect acordarea de drepturi salariale, care a condus la o imposibilitate a autorității statale de a executa hotărârile judecătorești pronunțate deja în această materie, în social în actualul context de acută criză economică. Ordonanța stabilește o perioadă de 3 ani, ca termen maxim în care va fi realizată executarea totală a titlurilor, și precizează nivelul și termenele de efectuare a plăților intermediare. Așadar, adoptarea actului normativ supus controlului de constituționalitate a fost determinată de circumstanțele excepționale care au impus instituirea unor măsuri prin care să fie limitată temporar exercitarea drepturilor decurgând din hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate în materia respectivă, fără ca prin aceasta să se aducă atingere substanței înseși a acestor drepturi. Pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanța de urgență prevede că acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanței. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume." În concluzie, și prin această decizie C_____ a statuat că ..Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 are în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim-asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului, și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de acută criză economică națională și internațională." Astfel, a reținut C_____ că potrivit cerințelor impuse de art. 21 din Constituție și de arț 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, autoritatea publică este ținută a constitui un arsenal de mijloace care să permită executarea hotărârilor judecătorești, executare văzută ca parte integrantă a procesului civil, fără a cărei finalizare dreptul de acces la justiție nu poate fi calificat ca real și efectiv. Tocmai de aceea autoritățile dispun de un termen rezonabil pentru a identifica mijloacele adecvate de punere în executare a hotărârilor judecătorești, acest termen neputând însă să depășească ceea ce este strict necesar pentru a găsi soluțiile cele mai potrivite în situațiile excepționale date.

Este adevărat că autoritățile statale nu se pot prevala de lipsa fondurilor necesare executării unei hotărâri judecătorești îndreptate împotriva lor, dar, în situații de excepție, cum ar fi îndatorare excesivă, încetare de plăți, dificultăți financiare deosebite, C_____ Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, a apreciat că stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o măsură ce intră în marja de apreciere a statului, respectând atât dreptul de acces la justiție, cât și dreptul la un proces echitabil (sub aspectul duratei procedurii). În acest context, perioade de prelungire a fazei de executare de 8 luni, 10 luni, dar și de 2 ani și 7 luni au fost apreciate ca justificate în condițiile de excepție date. (C_____ Europeană a Drepturilor Omului: Hotărârea Burdov împotriva Rusiei, precizată, paragraful 30; Hotărârea Societe de gestion du Port de Campoloro împotriva Franței, din 26 septembrie 2006, paragraful 62; Cererea nr. 36.575/02, V_______ Sergeyevich Kornilov împotriva Ucrainei, Decizia de admisibilitate din 7 octombrie 2003; Cererea nr. 6.493/03, Aleksey Fedorovich Mamon împotriva Ucrainei, Decizia de adnfe`bilitate din 9 mai 2005; Cererea nr. 60.858/00, Vasyl Petrovich Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, Decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002). În același sens, a statuat C_____ că „Mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătorești, poate fi considerat în concordanță cu principiile consacrate de jurisprudența Curții Constituționale și Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Executarea eșalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica. Așadar, reglementările propuse urmăresc principiile stabilite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale. Evaluările bugetare ale Guvernului au indicat că perioada de plată propusă este rezonabilă, în contextul deficitului bugetar grav actual, a condițiilor economice generale extrem de dificile."

De asemenea, s-a reținut că proporționalitatea măsurii de eșalonare presupune limitarea marjei de apreciere a statului, fără însă ca prin aceasta să se nege dreptul de a-și acorda un termen rezonabil în care să identifice mecanismele de plată și sursele de finanțare necesare. În ceea ce privește susținerile de neconstituționalitate referitoare la instituirea unei discriminări pozitive în favoarea statului în calitate de debitor, dar și a unei discriminări în rândul aceleiași categorii a creditorilor, C_____ nu poate reține existența niciunei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor și-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești, și nici a unei discriminări între creditori.

Ca și în cazul pronunțării deciziei nr. 188/02.03.2010, C_____ Constituțională a reținut jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia „ o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, aceasta însemnând că nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere (în acest sens, a se vedea hotărârile pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, 1968, Marckx împotriva Belgiei, 1979, Rasmussen împotriva Danemarcei, 1984, Abdulaziz, Cabales și Balkandali împotriva Regatului Unit, 1985, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Larkos împotriva Cipru, 1999, B_______ și alții împotriva Moldovei, 2004). Toțddată, în conformitate cu jurisprudența aceleiași instanțe de contencios al drepturilor omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context (în acest sens, a se vedea hotărârile pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, 1968, Gaygusuz împotriva Austriei, 1986, B_______ și alții împotriva Moldovei, 2004). Or, în cauza de față, astfel cum s-a arătat și mai sus, măsura contestată urmărește un scop legitim și se justifică în mod obiectiv și rezonabil, astfel că situația particulară ivită și motivată prin existența unei situații extraordinare este una care reclamă, evident, o diferență de tratament juridic."

În ceea ce privește jurisprudența instanței europene, fără îndoială că, potrivit standardelor impuse de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, autoritatea publică este obligată să asigure măsurile necesare pentru executarea hotărârilor judecătorești, executare văzută ca parte integrantă a procesului civil fără a cărei finalizare dreptul de acces la justiție neputând fi calificat ca real și efectiv. Însă, identificarea celor mai adecvate mijloace pentru punerea în executarea a unui număr foarte mare de hotărâri pronunțate într-un interval de timp foarte scurt și care afectează semnificativ bugetul statului presupune nu numai soluționarea aspectului imediat al plății efective a sumelor datorate, ci totodată, identificarea cauzelor contenciosului de această natură prin indicarea unor soluții pe termen lung, care să garanteze stabilitatea bugetului justiției și a sistemului de remunerare a personalului din sistemul justiției. În contextul jurisprudentei instanței europene este de necontestat că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, și la care instanța de fond face referire în susținerea argumentelor de admitere a cererii, trebuie să fie unul efectiv și concret, iar nu iluzoriu. Din acest punct de vedere, Convenția impune statelor semnatare obligații de rezultat, in sensul că acestea au obligația adoptării "în ordinea juridică internă, a acelor măsuri corespunzătoare - deci a mijloacelor necesare- realizării acestei obligații".Ca atare, în cadrul acestor măsuri a fost identificată cea privind eșalonarea plății sumelor prevăzute în titlurile executorii, potrivit OUG 71/2009, având ca unic scop asigurarea premiselor financiare pentru executarea tuturor hotărârilor pronunțate în această materie de instanțele judecătorești, fără ca prin aceasta să se ajungă la o destabilizare bugetară, cu consecințe extrem de importante în primul rând pentru funcționarea justiției și, în subsidiar, în plan internațional, sub aspectul imposibilității îndeplinirii de către România a obligațiilor de stat membru al Uniunii Europene. Astfel cum a învederat și instanța de fond în cuprinsul hotărârii criticate, potrivit jurisprudenței constante a CEDO, „autoritățile dispun de un termen rezonabil pentru a identifica cele mai adecvate mijloace de punere în executare a hotărârilor judecătorești",acest termen neputând însă să depășească ceea ce este strict necesar pentru a găsi soluțiile cele mai adaptate în situațiile excepționale date. Este adevărat că autoritățile statale nu se pot prevala de lipsa fondurilor necesare executării unei hotărâri judecătorești îndreptate împotriva sa, dar, în situații de excepție (ex A îndatorare excesivă; încetare de plăți; dificultăți financiare deosebite), CEDO a apreciat că stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o măsură ce intră în marja de apreciere a statului, respectând atât dreptul de acces la justiție, cât și dreptul la un proces echitabil (sub aspectul duratei procedurii). In acest context, perioade de prelungire a fazei de executare de 8 luni, 10 luni , dar și de 2 ani și 7 luni au fost apreciate ca fiind justificate în condițiile de excepție date. M_________ Justiției subliniază OUG 71/2009 are ca unic scop asigurarea premisel