Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 653/2014

Ședința publică de la 29 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE J___ S_____

Judecător M____ O____

Grefier M______ M______

Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul-petent D____ I_____ F_____ împotriva sentinței civile nr.5741/17.04.2014 pronunțată de Judecătoria C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I__ D___ - BIROUL RUTIER, având ca obiect

anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că apelantul nu a depus dovada achitării taxei de timbru în sumă de 20 lei aferentă cererii de apel și nici motive de apel.

Instanța constatând că, deși apelantul a fost citat cu mențiunea de a achita taxă de timbru în sumă de 20 lei aferentă cererii de apel, sub sancțiunea anulării cererii de netimbrată, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, motiv pentru care invocă, din oficiu, excepția netimbrării cererii de apel și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față, deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.5741/ pronunțată la data de 17.04.2014 Judecătoria C______ a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul D____ I_____ F_____, cu domiciliul in comuna Teasc, _____________________. 6, județul D___, in contradictoriu cu intimatul I__ D___ – BIROUL RUTIER C______, cu sediul in ____________________, C______, jud. D___.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție contestat, ________ nr. xxxxxxx/03.01.2014, petentul D____ I_____ F_____ a fost sancționat cu avertisment și suspendarea exercitării dreptului de conducere, deoarece a condus auto Opel Astra cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ________________________. C______, cu viteza de 101 km/h, înregistrată de aparatul radar, pe un sector de drum cu limitare de viteză 50 km/h.

Petentul a semnat procesul-verbal cu mențiunea: "Nu am obiecții. Mă grăbesc să ajung la spital."

Plângerea a fost formulată în termenul legal.

In ceea ce priveste legalitatea actului sancționator, instanta de fond a constatat ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzand mentiunile obligatorii prevazute de textul normativ sub sanctiunea nulitatii absolute.

Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.

Sub acest aspect, instanța de fond a reținut că agentul constatator a descris în mod detaliat fapta, căreia i-a dat o calificare juridică corectă - art. 102, alin. 3, lit. e din OUG nr. 195/2002R corob. cu art. 121 din ROUG nr. 195/2002R - așa cum s-a arătat anterior.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară, cele consemnate fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002R au drept scop reglementarea regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea condițiilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in aplicarea acestor norme este de importanță capitală.

În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N_______ G_______ împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).

În fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, însă, în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.

Astfel, instanța de fond, în considerarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, si a susținerilor petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, a constatat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

În speță, cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt confirmate de planșele foto existente la dosar – f. 17, din care se poate observa că autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat la data de 03.01.2014 ora 19:34:47 cu viteza de 101 km/h, pe un sector de drum cu limitare de viteză 50 km/h.

Instanța constata că înregistrarea este conformă prevederilor pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legalã nr. 187/2009, cuprinzând data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate și imaginea autovehiculului, fiind astfel respectate reglementările legale actuale, în condițiile abrogării dispozițiilor pct. 4 din Norma de metrologie legala NML 021-05, prin Ord. nr. 187/2009.

Criticile petentului nu sunt întemeiate, având în vedere dispozițiile pct. 3.1.1. c) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală, pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționator, cât și în regim de deplasare, precum și faptul că valoarea înregistrată, respectiv aceea de 101 km/h, depășește cu 51 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv, de 50 km/h în localitate, potrivit art. 49 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, aparatul radar fiind identificat corespunzător în cuprinsul procesului-verbal – AUTOVISION _________ 112 montat pe auto MAI xxxxx – și, în plus, petentul a semnat de primire imediat după completarea actului, recunoscând că a circulat pe sectorul de drum respectiv, la data și ora consemnate în procesul-verbal.

Totodată, instanța de fond a mai retinut ca utilizarea formularului 1D nu este necesară, potrivit art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002R, decât în situația în care procesul-verbal de contravenție se încheie ulterior săvârșirii faptei, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. Ori, în speță, așa cum s-a reținut deja procesul-verbal a fost întocmit imediat după săvârșirea faptei, în prezența petentului, căruia i-a fost înmânat și care a semnat de luare la cunoștință a înscrisului întocmit, fără obiecțiuni.

De altfel, chiar petentul, prin susținerile din plângerea contravențională, recunoaște implicit fapta contravențională reținută în sarcina sa, astfel încât, procesul-verbal legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.

De asemenea, instanța de fond a reținut că sancțiunile aplicate îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, respectând criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa cum rezultă din fișa de cazier auto (f.23), și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Pentru considerentele expuse, dat fiind că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petent, acesta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, apreciind că sancțiunile aplicate sunt corect individualizate si nu se mai impune reevaluarea acestora, instanța de fond a respins plângerea formulată de petent și a menținut ca temeinic si legal procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/03.01.2014 întocmit de I__ D___.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul D____ I_____ F_____, învederând că va depune motive de recurs la instanța de recurs.

La termenul din data de 08.10.2014, instanța a calificat drept apel calea de atac declarată împotriva sentinței civile nr. 5741/17.04.2014 pronunțată de Judecătoria C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX și a dispus citarea apelantului cu mențiunea de a achita taxa de timbru în sumă de 20 lei aferentă cererii de apel, sub sancțiunea anulării cererii de netimbrate, precum și pentru a depune motive de apel, obligații care nu au fost îndeplinite până la termenul acordat.

La termenul de azi, 29.10.2014, instanța constatând că apelantul nu s-a conformat dispoziției instanței de a timbra cererea de apel, deși a fost citat cu această mențiune, a invocat, din oficiu, excepția netimbrării cererii de apel și rămas în pronunțare asupra excepției invocate.

Potrivit dispozițiilor art. 33 alin 1 din OUG nr. 80/2013, „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege”, iar potrivit alin. 2 din același art. „dacă cererea este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. 2 teza 1 Cod de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței."

Potrivit dispozițiilor art. 197 Cod de procedură civilă (în vigoare începând cu data de 15.02.2013), coroborate cu disp. art. 470 Cod de procedură civilă, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, ori a apelului, sau a altei căi extraordinare de atac, după caz, în condițiile legii.

În speța de față, deși instanța a dispus citarea apelantului cu mențiunea de a achita taxa de timbru, în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din OUG 80/2013, așa cum rezultă din dovada de înmânare a comunicării din data de 14.10.2014, acesta nu s-a conformat obligației stabilite de dispozițiile legale indicate anterior.

Așadar, în cazul în care partea nu și-a îndeplinit obligația de timbrare corespunzătoare a cererii în termenul acordat de instanță, sancțiunea prevăzută de lege pentru neîndeplinirea lipsurilor cererii de apel este anularea ca netimbrată a acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Anulează ca netimbrat apelul formulat de apelantul-petent D____ I_____ F_____, domiciliat în Comuna Teasc, _____________________. 6, jud. D___, împotriva sentinței civile nr. 5741/17.04.2014 pronunțată de Judecătoria C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I__ D___ - BIROUL RUTIER, cu sediul în C______. ____________________, jud. D___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 29.10.2014.

Red. 4 ex./ J.S./

M.M. 03 Noiembrie 2014