Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 28 Octombrie 2015

Președinte - E____ P____

Judecător A______ C________

Grefier A____ C_______

DECIZIE Nr. 1459/2015 ca

Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelant S________ C________ S_____ și pe intimat I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție declinare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av O___ N___ pentru apelant, lipsă intimatul .

Procedura este completă.S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care

Av O___ N___, pentru apelant, depune dovada achitării taxei judiciare de timbru de 20 lei conf. f.v. xxxxxxxx/28.10.2015, precizează că nu mai are înscrisuri de depus sau cereri de formulat .

Instanța constată apelul legal timbrat .

Neexistând cereri prealabile și constatând terminată cercetarea judecătorească, instanța acordă cuvântul la dezbateri .

Av .N___ O___ , pentru apelant, solicită anularea sentințeei de fond și trimiterea cauzei pentru rejudecare în conformitate cu disp. art 480 alin 3 Cod proc. civilă având în vedere că judecata cauzei la fond s-a derulat fără legala citare a petentului , acesta nefiind citat la domiciliul procedural ales la Cabinet av N___ O___, fiind citat la o adresă la care nu mai locuia demult .

În subsidiar , în cazul respingerii cererii de anulare a sentinței , solicită eliberarea unei copii a CD-ului conținând fapta savârșită de petent .

Instanța respinge cererea de eliberare a unei copii a CD-ului având în vedere că apelantul , deși avea posibilitatea, nu a formulat până la acest termen cerere de eliberare a unei copii .

Declarând închise dezbaterile, instanța reține cauza spre deliberare.

TRIBUNALUL

Prin sentința civilă nr 121 din 10.02.2015 Judecătoria H_____ a respins plângerea formulată de către petentul S________ C________-S_____ împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 18.08.2014 în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție Iași.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 22.08.2014, sub nr. xxxxx/245/2014, petentul S________ C________, domiciliat în municipiul Iași, ____________________. 41, ________________, apart. 6, județul Iași, cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat O___ N___, din municipiul Iași, _____________________, _________________, etaj 2, apart. 8, județul Iași, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata I____________ de Poliție al Județului Iași, cu sediul în Iași, _________________________. 6, jud. Iași, anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat de către intimată la data de 08.08.2014, exonerarea de la plata amenzii dispuse, precum și ridicarea sancțiunii complementare a dreptului de a conduce, fǎrǎ cheltuieli de judecatǎ.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că agentul constatator a consemnat, în cuprinsul procesului-verbal susmenționat, că, aflându-se în localitate, ar fi depășit limita de viteză de 50 km/h, prevăzută pentru acel sector de drum.

Petentul solicită instanței verificarea modalității de înregistrare a vitezei sale de deplasare, atât sub aspectul îndeplinirii condițiilor formale de către aparatura radar, cât și de către agentul constatator, cât și din prisma erorilor de înregistrare prevăzute ca toleranță admisă, prin Norma de metrologie legală 021-05/23.11.2005.

De asemenea, petentul solicită efectuarea în cauză a unei expertize tehnice auto, care să stabilească viteza de deplasare reală cu care se deplasa, având în vedere erorile (de +/- 3%) pe care le au aparatele radar (fiind forba, de fapt, de toleranțele admise). Mai solicită petentul ca specialistul ce va fi desemnat pentru efectuarea acestei expertize să precizeze dacă aparatul radar realizase anterior funcția de autotestare, precum și să se stabilească unghiul de incidență sub care a fost măsurată viteza de deplasare.

Petentul mai arată că, de fapt, depășirea vitezei a avut loc întrucât a inițiat o manevră de depășire a unui autoturism ce se deplasa în fața sa și care semnalizase intenția de a opri, depășire pe care a realizat-o pe marcaj discontinuu.

În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

Plângerea nu a fost motivată în drept, iar petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și expertiză tehnică auto.

În termen legal, intimata a depus întâmpinare, invocând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, solicitând respingerea plângerii petentului, arătând că procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit, iar sancțiunea a fost corect individualizată.

La dosarul cauzei au fost depuse, de către intimată, mijloacele de probă solicitate prin întâmpinare, respectiv raportul agentului constatator (din 24.09.2014), atestatul operatorului radar, buletinul de verificare metrologică a cinemometrului (montat pe auto MAI xxxxx), planșe foto și CD-ul cu înregistrarea video a contravenției.

În dovedire, a fost solicitată proba cu înscrisuri.

Petentul nu a răspuns la întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. xxxxx/10.11.2014, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale, declinând competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei H_____, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.12.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXX.

În cursul cercetării judecătorești, instanța a administrat proba cu înscrisuri, depunându-se la dosarul cauzei toatǎ documentația ce a stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție atacat, propuse de intimată prin întâmpinare, respectiv raportul agentului constatator, atestatul operatorului radar, buletinul de verificare metrologică a cinemometrului, planșe foto și CD-ul cu înregistrarea video a contravenției. Aceste înscrisuri i-au fost comunicate și petentului (cu excepția CD-ului).

Instanța nu a încuviințat proba cu expertiză tehnică auto, ce a fost solicitată de petent, întrucât aceasta nu este utilă cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, coroborând cele susținute de petent cu întreaga documentație depusă la dosarul cauzei și celelalte acte atașate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, încheiat de intimată la data de 08.08.2014, petentul a fost sancționat contravențional, conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, cu amendǎ în cuantum de 810 lei și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției constând în aceea că, la data de 08.08.2014, a condus autoturismul marca BMW, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DE 58, în localitatea Maxut, iar la km 30+400m, a fost înregistrat cu aparatul radar cu viteza de 101 km/h, pe un sector de drum cu limita de viteză de 50 km/h.

Împotriva procesului-verbal de contravenție a fost formulată de către petent, în termen legal, prezenta plângere.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat, instanța reține că, potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție care se sancționeazǎ cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni (de la 9 la 20 puncte-amendă, conform art. 98 alin. 4 lit. d din OUG nr. 195/2002) și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, prin art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a prevăzut obligația conducătorilor de vehicule de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus. Potrivit art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, limita maximă de viteza în localități este de 50 km/h. Instanța constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrata în dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002. Cât privește legalitatea sancțiunilor aplicate, acestea se încadrează în limitele prevăzute de textele incriminatoare, prin raportare la art. 98 alin. 4 lit. d din OUG nr. 195/2002 (aplicându-se minimul punctelor amendă).

În ceea ce privește nulitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată faptul că în prezenta cauză nu există cauze de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu (potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, ..., a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu).

Cu privire la critica petentului, în sensul că aparatele radar au marjă de eroare de peste 3 km/h, cu atât mai mult cu cât mașina în care era montat era sub un unghi de incidență și nu avea vizibilitate maximă care să ofere o înregistrare reală, motiv pentru care petentul solicită ca intimata să prezinte buletinul de verificare metrologică, care să ateste și eroarea efectivă a acestuia, precum și fotografia efectuată conform Normei de metrologie legală nr. 2105, instanța reține că cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliția româna la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 102 bis din 07.12.2005. În conformitate cu prevederile art. 4 din Norma de metrologie legală, intitulat Cerințe privind utilizarea cinemometrelor, măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie sa fie efectuate numai de către operatori calificați. Instruirea operatorilor se va efectua în conformitate cu reglementările specifice în vigoare, elaborate de instituția abilitată să dețină și să utilizeze cinemometrele. Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică, în termen de valabilitate. Măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere, dacă nu sunt respectate cerințele 4.1...4.3, precum și în următoarele cazuri:

- dacă măsurările au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună;

- dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staționar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mișcare;

- dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență.

Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, instanța apreciază că cinemometrul utilizat de agentul constatator îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod imperativ de lege, astfel încât constatarea contravenției să fie efectuată cu un mijloc tehnic certificat și verificat din punct de vedere metrologic.

Așadar, înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidenta numărul de înmatriculare, iar cinemometrul tip Autovision măsoară în regim staționar și în deplasare și este verificat metrologic, fiind în termenul de valabilitate, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologica aflat la fila nr. 22 din dosar. În aceste condiții, instanța apreciază că înregistrarea constituie probă pentru aplicarea legislației rutiere, deoarece este respectată și condiția reglementată de art. 4.2 din Norma de metrologie legală.

Cât despre marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar, invocată de către petent în susținerea plângerii, instanța consideră ca neîntemeiată această apărare, întrucât, din interpretarea logică a dispozițiilor pct. 3.1.1 din Norma de Metrologie Legală NML xxxxx/23.11.2005 (în cuprinsul cărora a fost stabilită de către Biroul Român de Metrologie Legală marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar, atât în condiții de laborator, cât și în condiții normale de trafic) rezultă că, fiind vorba de erori tolerate, aceste marje nu pot influența viteza înregistrată de cinemometre, în condițiile în care se face dovada faptului că ele îndeplinesc cerințele metrologice și tehnice prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML xxxxx/23.11.2005.

Instanța observă că agentul constatator deține și autorizație de operator radar (fila 21).

Pentru aceste motive, instanța va constata că procesul-verbal cuprinde toate mențiunile obligatorii, fapta fiind constatată cu un mijloc tehnic folosit în mod legal, de către un agent constatator competent.

În ceea ce privește fondul prezentei cauze, verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține în fapt și în drept următoarele:

Instanța, analizând planșa foto și filmările video atașate la dosar, reține faptul că petentul a condus autoturismul cu viteza de 101 km/h, pe un sector de drum în care viteza maximă legală admisă era de 50 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar. Astfel, instanța, analizând și coroborând CD-ul depus la dosar de intimată, observând desfășurarea în timp a evenimentelor, ajunge la concluzia că petentul a săvârșit fapta contravențională descrisă în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat. În această ordine de idei, coroborând succesiunea în timp a evenimentelor filmate, instanța observă că există identitate între autoturismul din filmare și cel din planșele foto, fiind vorba despre autoturismul condus de petent.

Instanța reține că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În cauza de față, probatoriul administrat formează convingerea fermă a instanței că petentul se face vinovat de săvârșirea faptelor contravenționale descrise în cuprinsul procesului-verbal de contravenție atacat.

Astfel, raportat la toate susținerile petentului, instanța urmează să le înlăture, motivat de faptul că la dosarul cauzei au fost depuse de către intimată planșa foto, înregistrarea video, imagini dinamice care au fost coroborate și analizate una după alta, făcând dovada că petentul a condus autoturismul cu o viteză de 101 km/h, pe un sector de drum în care viteza maximă admisă era de 50 km/h.

Or, în aceste condiții de răsturnare a prezumției de nevinovăție, prin administrarea de probe, dat fiind faptul că intimata a făcut dovada săvârșirii de către petent a faptelor contravenționale, petentul era cel care trebuia să facă dovada corespunzătoare că nu a săvârșit faptele. Or, acest lucru petentul nu l-a realizat, nedepunând la dosarul cauzei mijloace de probă care să facă dovada contrară.

Instanța reține și faptul că au fost respectate dispozițiile alin. 3 ale art. 21 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanța reține că numai prin aplicarea și executarea efectivă a sancțiunii amenzii contravenționale se poate realiza scopul prevăzut de legiuitor și care constă în determinarea contravenientului de a respecta pe viitor toate prevederile legale în materie rutieră.

În consecință, având în vedere că petentul se face vinovat de săvârșirea faptelor contravenționale mai sus menționate, instanța apreciază drept neîntemeiată prezenta plângere formulată de către petent împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/08.08.2014, încheiat de intimată, urmând a o respinge ca atare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului apelantul a susținut că la momentul depunerii plângerii și-a ales domiciliul la sediul apărătorului ales , iar ca urmare a declinării pricinii, petentul nu a mai fost citat, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.

Cu referire la fondul cauzei, petentul a susținut că depășirea vitezei maxime permisă de lege pe sectorul de drum indicat în cuprinsul procesului verbal de contravenție a avut loc în contextul în care a inițiat o manevră de depășire a autoturismului care semnaliza intenția de a opri. Depășirea s-a realizat în condiții legale, marcajul din zona respectivă fiind discontinuu, însă la momentul când intenționa să revină pe bandă, autoturismul din fața celui pe care intenționa să-l depășească a frânat brusc. Spațiul pentru revenirea pe bandă fiind insuficient, a încercat să accelereze pentru a nu pune în pericol nici autoturismul apelantului, nici pe celelalte două menționate anterior și este posibil ca depășirea vitezei să se fi datorat acestor manevre.

Examinând actele și lucrările dosarului, analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate în conformitate cu disp art 476 din Codul de procedură civilă, tribunalul constată că apelul declarat este fondat.

Potrivit art 158 din Codul de procedură civilă , în caz de alegere de domiciliu sau după caz, de sediu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană.

Instanța constată că în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a dispune citarea petentului la sediul apărătorului ales. Hotărârea instanței de fond este dată cu nerespectarea dispozițiilor legale, iar sancțiunea este nulitatea absolută, potrivit disp art 174 al 2 din Codul de procedură civilă.

În plângerea formulată și înregistrată la Judecătoria Iași sub nr xxxxx/245/2014 petentul și-a ales domiciliul la Cabinet avocat O___ N___ din Iași, ________________, _______________ 2, __________________. Prin sentința civilă nr xxxxx din 10.11.2014 Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale și a înaintat cauza spre soluționare Judecătoriei Hîrlău. La această instanță petentul nu a fost citat la domiciliul ales.

Constatând că hotărârea apelată este nelegală și netemeinică, iar petentul a solicitat trimiterea cauzei la rejudecare la prima instanță, în temeiul disp art 480 al 3 din Codul de procedură civilă Tribunalul va admite apelul declarat de către petent și va trimite cauza la Judecătoria H_____ pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de S________ C________ S_____ împotriva sentinței civile nr 121 din 10.02.2015 pronunțată de Judecătoria H_____ , sentință pe care o anulează.

Trimite cauza la Judecătoria H_____ pentru rejudecare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2015.

Președinte, E____ P____		Judecător, A______ C________
	Grefier, A____ C_______

Redactat și tehnoredactat PE/2ex/30.11.2015./Judecător fond D_____ C______,

A.C. 01 Noiembrie 2015