ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___ operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1285 A

Ședința publică din data de 15 decembrie 2015

Președinte I___ D____

Judecător L____ J___

Grefier I______ M_____

S-a luat în examinare apelul formulat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului A___ în contradictoriu cu petentul N_____ C______ P____-G_______, împotriva sentinței civile nr. 454 din 09.09.2015 pronunțată de Judecătoria Chișineu-Criș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal se prezintă reprezentanta petentului, avocat P______ L______ din Baroul A___ în substituirea avocat M_____ I___, lipsind apelantul intimat și petentul.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Apelul este legal scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă, sentința atacată fiind pronunțată de Judecătoria A___ aflată în circumscripția acestui tribunal.

Doamna avocat arată că nu solicită administrarea altor probe.

Instanța declară cercetarea apelului încheiată și, întrucât reprezentanta petentului este de acord ca dezbaterea apelului să urmeze la acest termen, declară deschisă dezbaterea asupra cererii de apel.

Reprezentanta petentului solicită respingerea apelului, menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, conform motivelor invocate în întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

T R I B U N A L U L

Constată că prin sentința civilă nr. 454 din 09.09.2015 pronunțată de Judecătoria Chișineu-Criș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea formulată de petentul N_____ C______ P____-G_______, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean A___, și în consecință s-a dispus anularea procesului verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx încheiat la data de 30.03.2015 de către intimat. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx din 30.03.2015 i-a fost aplicată petentului sancțiunea amenzii în valoare de 390 lei, reținându-se în sarcina acestuia că a condus autoturismul marca Mazda, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe E671 în Chișineu Criș, efectuând o manevră de depășire în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”.

Agentul constatator a reținut că fapta este prevăzută de art.102 alin.1 lit.h din H.G. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aplicând petentului sancțiunea amenzii în cuantum de 390 lei și s-a dispus reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile.

Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța de fond a constatat că acesta nu este semnat de către petent și nici de un martor asistent, deși petentul susține că a solicitat să fie oprit conducătorul autotrenului pe care l-a depășit pentru a fi audiat ca martor. Procesul verbal conține toate mențiunile prevăzute de art.16 din O.G. nr.2/2001, fără a lipsi din cuprinsul lui mențiunile care ar atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție și care sunt prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001. La rubrica alte mențiuni, este consemnat că nu are de făcut mențiuni dar refuză să semneze.

Se arată că la descrierea faptei, agentul constatator reține săvârșirea faptei prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. h din HG 1391/2006 care prevede că „(1) Se interzice depășirea vehiculelor:…h) în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă";

Instanța de fond a reținut că actul sancționator se bucură de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate (prezumție care poate fi combătută prin administrarea probei contrare în condițiile prevăzute de art.249 și următoarele Cod procedură civilă), acest act fiind supus controlului judecătoresc.

Instanța de fond a constatat că din probele administrate în fața instanței, respectiv din depoziția martorului audiat, rezultă că agentul de poliție nu a constatat personal săvârșirea contravenției de către petent, ci doar a presupus că acesta ar fi efectuat o depășire pe linia continuă.

În raportul agentului constatator Morostes C_____ este menționat că manevra de depășire nu a fost înregistrată video deoarece nu a avut timp suficient întrucât se aflau în mers, iar manevra de depășire a fost rapidă.

Instanța de fond a evidențiat că martorul B_____ Akos – I___ audiat în cauză la solicitarea petentului, și care se afla în autovehicul cu acesta, nu a confirmat cele reținute în cuprinsul procesului verbal și a declarat că petentul a început manevra de depășire a autotrenului cu număr de Ungaria, pe marcajul discontinuu, iar în timpul efectuării depășirii șoferul autotrenului a accelerat iar în același timp din sens opus s-a apropiat o mașină de poliție care i-a oprit, agenții susținând că finalizarea depășirii s-a făcut pe linie continuă.

Se arată că martorul a confirmat că petentul a solicitat agenților de poliție să oprească pe șoferul autotrenului pentru a depune mărturie însă agenții au refuzat, motiv pentru care petentul nu a semnat procesul verbal de contravenție.

Instanța de fond a apreciat că agenții de poliție nu s-au aflat într-o poziție în care să constate cu certitudine dacă depășirea s-a efectuat înainte de începerea marcajului de linie continuă sau după și că în consecință, fapta pretins contravențională, nu a fost constatată personal de agenții constatatori, ci doar a fost presupusă de aceștia, iar prin depoziția martorului care a văzut personal cum s-a derulat depășirea, a fost răsturnată prezumția de legalitate și veridicitate a procesului verbal de contravenție.

În consecință, prima instanță a constatat că cele menționate în procesul verbal de contravenție nu corespund realității, iar fapta contravențională nu există și în temeiul art.5, art.16, art.17 și art.34 din O.G. nr.2/2001, a admis plângerea contravențională și a anulat procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx încheiat la data de 30.03.2015, de intimat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A___ solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și respingerea plângerii.

În opinia intimatului, procesul verbal contestat este legal, fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor OG.2/2001 și nefiind constatate niciuna din cauzele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care să ducă la anularea actului.

Procesul-verbal de contravenție conține constatările personale ale agentului constatator care este investit cu exercițiul autorității publice, fiind girate cu prezumția de temeinicie și legalitate iar cerința de dublare a constatărilor directe ale agentului cu folosirea unor mijloace tehnice este obligatorie doar în cazul încălcării vitezei maxim admise pe un anumit sector de drum, determinarea acesteia nefiind posibilă decât cu ajutorul unor instrumente de măsură.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond se întemeiază pe mărturia unei persoane care se afla în autovehiculul condus de către intimat, în calitate de pasager, fiind una subiectivă, o mărturie pro causa.

Potrivit O.G. nr. 2/2001 polițistului i se acordă dreptul și obligația de a face constatări directe prin propriile simțuri cu privire la încălcarea legii, constatările sale și implicit actele întocmite bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie, care nu este însă una absolută.

În cazul în care s-ar fi dovedit prezența unui martor în autovehiculul condus de petent, instanța de fond nu a ținut cont de subiectivitatea martorului audiat, existând dubii cu privire la obiectivitatea lui. Mai mult, având în vedere distanța în timp față de eveniment (6 luni) nu este plauzibil ca martorul să-și amintească data și ora săvârșirii faptei, cu excepția situației în care declarația a fost pregătită împreună cu petentul.

Aprecierea că agentul constatator din cauza poziției în care se afla, nu a putut observa corect manevra efectuată de către petent, nu este întemeiată, vigilența unui agent de poliție fiind exersată datorită specificului activității de zi cu zi, iar reacția sa de sancționare a încălcării regulilor de circulație este corectă și etică.

Consideră intimatul că petentul a avut asigurate în fața instanței de fond toate garanțiile procesuale instituite inclusiv prin art. 6 din C.E.D.O., beneficiind de posibilitatea de a propune probe în contradictoriu cu partea potrivnică, petentul a invocat însă doar o pretinsă eroare care nu își găsește însă corespondent în probele administrate.

Prin întâmpinarea depusă petentul a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală .

A învederat că agentul constatator nu a consemnat în procesul-verbal de contravenție obiecțiunile formulate în sensul că nu a încălcat linia continuă și nu a depășit indicatorul „Depășirea interzisă” și de asemenea, agentul a refuzat oprirea conducătorului auto al unui autotren pentru a fi audiat.

Totodată, din raportul întocmit nu rezultă că se afla singur în vehicul, iar în întâmpinare intimatul recunoaște existența martorului dar susține că declarația acestuia este subiectivă, deși a fost dată sub prestare de jurământ.

A precizat petentul că în autoturismul pe care îl conducea se aflau ca pasageri soția sa și B_____ Akos I___.

Petentul a susținut că nu i-a fost comunicat procesul-verbal de contravenție și deoarece i-a fost suspendat dreptul de a conduce, s-a prezentat la Postul de poliție Chișineu Criș pentru a ridica actul sancționator spre a-l ataca în instanță, unde i s-a comunicat că în termen de 2 luni îl va primi acasă.

Întrucât avea nevoie de procesul-verbal pentru a-l ataca în instanță în termenul prevăzut de lege în vederea obținerii unui certificat de grefă care să–i dea dreptul de a conduce până la soluționarea definitivă a plângerii, s-a prezentat la I.P.J. A___ pentru a obține o dovadă care să-i permită să conducă în continuare, însă a fost refuzat și a fost îndrumat să se adreseze instanței de judecată.

Consideră petentul că agentul constatator nu avea posibilitatea de a constata direct fapta din poziția în care se afla, ci a fost doar presupusă.

În aprecierea petentului, temeinicia și legalitatea procesului-verbal de contravenție a fost combătură prin probele administrate

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este fondat urmând a fi admis, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Prin procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx din 30.03.2015 i-a fost aplicată petentului sancțiunea amenzii în valoare de 390 lei, reținându-se în sarcina acestuia că a condus autoturismul marca Mazda, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe E671 în Chișineu Criș, efectuând o manevră de depășire în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”.

Agentul constatator a reținut că fapta este prevăzută de art.102 alin.1 lit.h din H.G. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aplicând petentului sancțiunea amenzii în cuantum de 390 lei și s-a dispus reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile.

Astfel, prima instanță a reținut eronat starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică ca urmare a aprecierii dovezilor de la dosar, contrar celor rezultate din probele administrate care confirmă starea de fapt din procesul verbal de contravenție ceea ce se coroborează cu prezumția de temeinicie a procesului verbal încheiat în baza constatărilor proprii ale agentului constatator.

Tribunalul reține că probele de la dosar coroborate fundamentează constatările directe ale agentului constatator, acestea făcând dovada contravenției săvârșite de petent prin intermediul probelor administrate de la dosarul primei instanțe.

Din copia procesului verbal de contravenție rezultă că la momentul încheierii acestuia la rubrica obiecțiuni s-a consemnat de către petent „nu are de făcut. Refuză să semneze”

Este adevărat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, iar pe de altă parte, în favoarea petentului operează prezumția de nevinovăție. Iar în acest sens există necesitatea stabilirii unui echilibru între această prezumție de nevinovăție și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, astfel că raportând aceste considerații la prezenta pricină în care fapta a fost constatată direct de către agentul de poliție, petentul la momentul încheierii procesului verbal de contravenție nu a negat în mod ferm și neechivoc săvârșirea acesteia în mod expres arătând doar că nu are obiecțiuni și refuzând semnarea procesului verbal de contravenție.

Or așa fiind petentul avea posibilitatea în situația contestării stării de fapt din procesul verbal de contravenție, să propună probe în dovedirea susținerilor sale și fiind administrate probele încuviințate acestuia, însă prin aceste probe acesta nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal, , declarația testimonială a martorului audiat neavând relevanță sub aspectul obiectului contravenției reținute și nefiind de natură să ateste contrariul celor reținute în procesul verbal de contravenție.

Pe cale de consecință, simpla formulare generică a petentului în sensul că nu are obiecțiuni de făcut motivată și de propriul refuz de semnare a procesului-verbal, în lipsa unor probe sau a oricărui alt element care să ateste o situație de fapt contrară celei reținută de agentul constatator în mod personal sau cel puțin un dubiu, nu poate conduce la reținerea netemeiniciei procesului-verbal atacat.

Tribunalul reține și că potrivit textului de lege care prevede contravenția reținută, „Se interzice depășirea vehiculelor : când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere”, rezultând că textul de lege nu face distincție între momentul în care începe sau se termină manevra de depășire, astfel că nu are relevanță dacă la începutul manevrei marcajul era discontinuu, pentru existența contravenției fiind suficient ca în cursul manevrei să se fi încălcat marcajul continuu ce desparte sensurile de circulație nefiind de natură să înlăture răspunderea contravențională a acestuia.

Astfel, din anexate la dosarul primei instanțe rezultă cu suficientă claritate împrejurarea că petentul în data de 30.03.2015 a condus autoturismul marca Mazda, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe E671 în Chișineu Criș, efectuând o manevră de depășire în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”.

Fapta corespunde realității și constituie contravenția prevăzută de art.102 alin.1 lit.h din H.G. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, fiind aplicată petentului sancțiunea amenzii în cuantum de 390 lei și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, sancțiunea aplicată fiind proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, astfel că plângerea este neîntemeiată.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 2 din Cod de procedură civilă, urmează a se admite apelul declarat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean A___ împotriva sentinței civile nr. 454 din 09.09.2015 pronunțată de Judecătoria Chișineu-Criș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Schimbă această hotărâre în tot în sensul că respinge plângerea contravențională a petentului N_____ C______ P____ G_______ împotriva procesului-verbal de contravenție __________ nr.xxxxxx încheiat la data de 30.03.2015 de intimatul I.P.J. A___.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite apelul declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului A___ cu

sediul în A___, __________________ nr. 19-21, jud.A___, împotriva sentinței civile nr. 454 din 09.09.2015 pronunțată de Judecătoria Chișineu-Criș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Schimbă această hotărâre în tot în sensul că respinge plângerea contravențională a petentului N_____ C______ P____ G_______ împotriva procesului-verbal de contravenție __________ nr.xxxxxx încheiat la data de 30.03.2015 de intimatul I.P.J. A___.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 15.12.2015.

Președinte Judecător

I___ D____ L____ J___

Grefier

I______ M_____

Red. I D /14.01.2016

Thred. I M / Ex. 4

prima instanță – judecător N_______ G__________

se comunică hotărârea cu

Petentul N_____ C______ P____ – G_______ la domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat M____ I___ în L_____, _______________________/B, județul A___

Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean A___, A___, __________________, nr. 17-21

______________.01.2016