Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2015:034.xxxxxx

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B_____

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

DECIZIA CIVILĂ NR. 1783/A DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 18 decembrie 2015

Completul compus din:

Președinte – A______ O______ - Judecător

Judecător - S_____ O____ Grefier - R_____ G________ C______

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelant – petent N___ G______ C_________ împotriva sentinței civile nr. 225/24.03.2015 a Judecătoriei B_____ pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus în contradictoriu cu intimat I__ B_____, având ca obiect “anulare proces verbal de contravaenție”.

La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 11.12.2015, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 18.12.2015.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față:

Prin Sentința civilă nr. 4666/30.04.2015 pronunțată de Judecătoria B_____ a fost respinsă acțiunea formulată de petentul N___ G______ Constatntin, domiciliat în mun. B_____, ______________________, ___________, _________________, cu domiciliul ales la Cabinet de avocat S_______ A_____, cu sediul în B_____, Bulevardul 15 Noiembrie, nr.62, __________, jud. B_____, în contradictoriu cu Inspectoratul Județean de Poliție B_____, cu sediul în mun. B_____, _______________________. 28, jud. B_____, ca neîntemeiată și s-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal nr. xxxxxxx întocmit la data de 15.12.2014, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în sumă totală de 720 lei ( 90 lei și 540 lei) și 2 puncte penalizare, agentul constatator reținând în sarcina sa săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 101 al.1 pct 18 raportat la art.35 și respectiv, art. 99 al.2 rap la art. 108 al.1 lit.a) pct.2 din OUG 195/2002. În fapt, agentul constatator a reținut că la data de 15.12.2014, ora 09.45, petentul a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 11, km 8+500m, în timp ce vorbea la telefonul mobil, fără a utiliza dispozitivul tip ”mâni libere”, iar la solicitarea documentelor, a refuzat să le înmâneze.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

De asemenea, critica petentului privind încălcarea art. 16 din OG nr. 2/2001 este apreciată de instanță ca fiind neîntemeiată. Astfel, în conformitate cu aceste dispoziții legale, anularea procesului-verbal pentru necompletarea datelor referitoare la codul numeric personal ocupația și locul de muncă al contravenientului poate interveni numai în condițiile art. 175 din Codul de procedură civilă, respectiv numai dacă s-a cauzat petentului o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal, iar în prezenta cauză o astfel de vătămare nu există. Mai mult, codul numeric personal este consemnat în procesul-verbal.

De asemenea, deși a arătat că nu s-a realizat indicarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității și la evaluarea pagubelor pricinuit, petentul însuși nu a invocat, în plângerea formulată, care ar fi fost acele împrejurări omise de către agentul constatator. Calitatea de polițist rutier se deduce din împrejurarea că agentul constatator este angajat al Inspectoratului de Poliție Județean B_____, la Serviciul rutier.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În cauza H______ și alții c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materia contravențională, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

De altfel, prin decizia nr. 205/2009, pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a arătat că „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.

Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Fiind vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

În cauză, prezumția de temeinicie a procesului-verbal este susținută și de mărturia martorului asistent H___ C_______, care a semnat procesul-verbal ca urmare a refuzului petentului de a-l semna. În acest context, martorul a fost de față când, după redactarea procesului-verbal de constatare a contravențiilor, agentul constatator i-a cerut încă o dată petentului să îi prezinte actele, iar acesta a repetat de două ori că nu le va înmâna, ci le va prezenta, fără însă a pune în practică cele declarate.

Instanța consideră neîntemeiată susținerea apărătorului petentului în sensul că procesul-verbal nu ar fi putut fi încheiat decât după prezentarea documentelor de către petent, întrucât datele acestuia din urmă puteau fi obținute și prin consultarea bazelor de date la care au acces agenții constatatori.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001, instanța apreciază ca s-a realizat o corecta individualizare a sancțiunii aplicate petentului.

Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie sa fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se tina cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Orice fapta contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsa, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Potrivit art.35 al.2 din OUG 195/2002, participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, sa înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare sau de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevazute de lege. nerespectarea obligației fiind sancționată, potrivit art. 101 al.1 pct. 18 din același act normativ cu amendă prevăzută în clasa a III a de sancțiuni ,(de la 6 la 8 puncte-amendă).

De asemenea, potrivit art. 99 al.2 raportat la art. 108 al.1 lit.a) pct.2 din OUG 195/2002, folosirea telefoanelor mobile în timpul conducerii, de către conducătorul de autovehicul sa atrage sancțiunea amenzii prevăzute în clasa I de sancțiuni (2 sau 3 puncte-amendă) și aplicarea unui număr de 2 puncte de penalizare.

În speță, instanța retine ca pentru fiecare faptele contravenționale prevăzute de art. 108 alin.(1) lit.a) pct. 2 raportat la art. 99 al. 2 și art. 101 al. 1 pct 18 din OUG 195/2002 a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum minim.

Petentul nu a reușit să demonstreze existența unor motive, sub aspectul laturii subiective sau obiective, care să particularizeze într-o asemenea măsură gradul de pericol social concret al faptelor reținute în sarcina sa, încât să justifice o sancțiune atât de ușoară cum este avertismentul.

Dimpotrivă, din înscrisurile depuse la dosar, instanța retine ca pericolul social al faptelor retinute în sarcina petentului ca fiind unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind siguranța pe drumurile publice. De asemenea, circumstanțele personale ale petentului pledează în sensul necesității aplicării unei sancțiuni mai aspre, având în vedere că potrivit cazierului judiciar, acesta este cunoscut cu nu mai puțin de 36 de abateri rutiere, până la vârsta de 37 de ani.

Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât urmează să respingă plângerea, ca neîntemeiată.

În temeiul art.453 C__, va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei soluții, în termen legal, a declarat apel apelantul petent N___ G______-C_________, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate și în principal anularea procesului verbal de contravenție cu exonerarea de plata amenzii, iar în subsidiar anularea în parte a procesului verbal de contravenție cu consecințaînlocuirii sancțiunii amenzii cu avertisment și anularea punctelor amendă.

În motivare se arată că deși inițial i-a prezentat agentului de poliție atât documentele autoturismului cât și actele sale de identitate, acesta i le-a mai cerut odată fără nicio explicație, motiv pentru care l-a refuzat.

Tot apelantul a arătat că tot cu acea ocazie a fost sancționat de același echipaj de poliție pentru că ar fi folosit telefonul mobil în timpul mersului, lucru care nu este adevărat.

Se mai arată că intimatul prin întâmpinarea depusă nu a făcut decât o apărare formală neprezentând faptic niciun mijloc d eprobă de unde să rezulte și să sprijine starea de fapt prezentată în procesul verbal pentru ca acesta să se poată bucura de prezumția de temeinicie.

Mai arată apelantul că instanța de fond în mod greșit la pronunțarea soluției a avut în vedere circumstanțele sale personale, în mod greșit a respins încuviințarea probei testimoniale cu martorul N___ M______ R_____, soție, aceasta fiind cea care putea prezenta în mod real starea de fapt, aflându-se în vehicul la momentul săvârșirii faptelor și în mod greșit a interpretat depoziția martorului audiat în cauză.

În drept au fost invocate prevederile art. 466 și următoarele NCPC, OG nr. 2/2001.

Prin întâmpinarea depusă intimatul a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe, având în vedere că a demonstrat în timpul judecății că actul constatator încheiat a fost legal întocmit, respectând toate condițiile de formă impuse de lege.

Mai arată intimatul că situația reținută de agentul constatator este în conformitate cu realitatea, iar contravenția a fost probată cu mijloace admise de lege.

Tot intimatul a arătat că scopul controlului de legalitate al instnței de judecată privind actul de constatare întocmit este acela de a verifica temeinicia și legalitatea sub aspectul condițiilor de fond prevăzute de OG nr. 2/2001

În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001.

Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate de apelantul petent, Tribunalul constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins, pentru motivele care vor fi arătate în continuare:

Astfel, petentul a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 720 lei(180 lei+540 lei) și 2 puncte de penalizare, pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 101 al. 1 pct. 18 raportat la art. 35 și respectiv, art. 99 al. 2 rap. la art. 108 al.1 lit. a) pct. 2 din OUG 195/2002, prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/15.12.2014, deoarece în data de ora 09.45 a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 11, km 8+500m, în timp ce vorbea la telefonul mobil, fără a utiliza dispozitivul tip ”mâni libere”, iar la solicitarea documentelor, a refuzat să le înmâneze.

Împotriva acestui proces verbal a formulat plângere contravențională petentul N___ G______-C_________, plângere care a fost respinsă de prima instanță, motiv pentru care petentul a formulat apel.

Instnța urmează să respingă apelul declarat de apelantul petent N___ G______-C_________, pentru motivele care vor fi arătate în continuare:

Astfel, motivul de apel invocat de apelant se referă la temeinicia procesului verbal de contravenție, respectiv faptul că acesta nu a vorbit la telefonum mobil în mers și nu a refuzat să prezinte actele agentului de poliție.

Acest motiv de apel nu este întemeiat pentru considerentele următoare:

Așa cum a reținut și instanța de fond, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În cauza H______ și alții c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materia contravențională, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

În aceste condiții, faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Mai mult decât atât, prin declarația martorului H___ C_______, martor asistent, intimatul a demonstrat că petentul a săvârșit contravenția, martorul arătând că petentul a refuzat să prezinte actele agentului de poliție care i le-a cerut și în prezența sa.

Nu este întemeiat nici motivul de apel privind înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului pentru următoarele motive:

Astfel, dispozițiile art. 34 din OG nr.2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională și care coroborat cu art. 38 al. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată, sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra faptei săvârșite, ținând cont de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite.

Pentru a reține acestea, instanța are în vedere criteriile prevăzute de dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Dar în cauza de față, din înscrisurile depuse la dosar, instanța retine ca pericolul social al faptelor retinute în sarcina petentului ca fiind unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind siguranța pe drumurile publice.

Mai mult decât atât, circumstanțele personale ale petentului pledează în sensul necesității aplicării unei sancțiuni mai aspre, având în vedere că potrivit cazierului contravențional, acesta este cunoscut cu nu mai puțin de 36 de abateri rutiere, până la vârsta de 37 de ani.

Prin urmare și instanța de apel consideră că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, agenții constatatori individualizând în mod corect sancțiunea aplicată, respectiv minimul prevăzut de lege.

Concluzionând, petentul nu a înlăturat prezumția de temeinicie și legalitate a procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/15.12.2014, motiv pentru care în mod corect prima instanță a respins plângerea formulată de acesta.

Față de considerentele expuse, instanța, în temeiul art. 480 NCPC, va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul petent N___ G______-C_________, împotriva Sentinței civile nr. 4666/30.04.2015, pronunțată de Judecătoria B_____, pe care o va menține.

Conform art. 451-453 NCPC, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul petent N___ G______-C_________, împotriva Sentinței civile nr. 4666/30.04.2015, pronunțată de Judecătoria B_____, pe care o menține.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 18.12.2015.

Președinte Judecător

A______ O______ S_____ O____

Grefier

R_____ G________ C______

Red. S O//04.01.2016

Dact. RGC/06.01.2016

Ex. 4

Jud. fond – R_____ M____ B_________