Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 141/2015

Ședința publică de la 09 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE L_______ V______ M____

JUDECĂTOR A___ J______ N___

JUDECĂTOR A________ L____ N_____

GREFIER A________ N_____

S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal, formulat de recurenta S_________ DE CONSTRUCȚII, INSTALAȚII ȘI MONTAJ SA, cu sediul în C________, _____________________, jud. C________ și cu sediul ales în C________, _____________________-84, jud. C________, în contradictoriu cu intimata ____________________, cu sediul în C________, Piața O_____, nr. 9, județ C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1917/20.02.2015 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată, se învederează că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură intimata a depus note scrise, după care;

Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.

TRIBUNALUL,

Asupra recursului în contencios contravențional de față:

Prin sentința civilă nr. 1917/20.02.2015, pronunțată de Judecătoria C________ în ds.xxxxx/212/2012* a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta _________.M” SA în contradictoriu cu ______________________, dispunându-se menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal __________ 07 nr.xxxxxxx.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.12.2012 petenta S_________ de Construcții, Instalații și Montaj SA a solicitat în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local al Municipiului C________- ____________________ anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ 07 nr.xxxxxxx.

Prin sentința civilă nr.xxxxx din data de 07.10.2013 instanța a respins plângerea contravențională.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta S_________ de Construcții, Instalații și Montaj SA, iar prin decizia civilă nr.921/RCA din data de 24.09.2014 s-a admis recursul datorită stabilirii cadrului procesual în mod greșit, în sensul că intimat în cauză trebuia să fie ____________________ și s-a trimis cauza spre rejudecare.

Analizând actele și lucrările dosarului, se reține că:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ 07 nr.xxxxxxx petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.9 pct.22 din HCLM nr.10/2009 și sancționată de art.10 din aceeași HCLM.

Conform acestui text legal “constituie contravenție la normele de protecție a drumurilor, trotuarelor și parcajelor în vederea menținerii aspectului estetic al orașului, următoarele fapte: 22. Executarea necorespunzătoare a lucrărilor de umplutură și compactare a săpăturilor, necompletarea permanent în urma tasărilor cu material de umplutură (piatră) ce duc la surparea lucrărilor."

În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele, prenumele și domiciliul contravenientei persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia.

De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.

Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de petentă instanța reține următoarele:

În ceea ce privește data de întocmire a procesului verbal, se constată că aceasta este 11.12.2012, iar data constatării faptei este 10.12.2012, iar în ceea ce privește locul întocmirii procesului verbal, deși se observă că a fost omis a se completa, instanța apreciază că nu este un motiv de nulitate întemeiat, nefiind făcută dovada vătămării pricinuite petentei prin absența locului întocmirii.

În ceea ce privește lipsa semnăturii unui martor asistent, instanța constată că în cadrul procesului verbal s-a precizat, în temeiul art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, motivul care a condus la încheierea procesului verbal în acest mod, respectiv că nu este de față nicio persoană care să poată avea calitatea de martor.

Referitor la motivul nulitate invocat de către petentă ce rezidă în insuficienta descriere a faptei reținute în sarcina sa, instanța face următoarele precizări.

Conform art. 16 alin.1 din O.G.2/2001 procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu (…) descrierea faptei contravenționale (…), precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa faptei săvârșite atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Analizând acest motiv de nulitate, instanța consideră că, deși petenta susține că fapta reținută în sarcina sa este insuficient descrisă și nu arată toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gradului de pericol social, apărarea în acest sens este nefondată.

Astfel, instanța reține că rațiunea instituirii cerinței ca procesul-verbal de contravenție să cuprinsă o descriere în concret a faptei săvârșite, cu indicarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei, este aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justei sancțiuni aplicate. Procesul-verbal de contravenție nu trebuie să conțină formule sacramentale de genul ’’contravenientul a săvârșit următoarea faptă: (…)’’, fiind suficient ca elementele esențiale ale acesteia să se poată desprinde din întreg conținutul procesului- verbal.

În cuprinsul actului contestat, s-a arătat că petenta a executat necorespunzător lucrările de umplutură fără respectarea normelor în vigoare și nerespectare tehnologiei de refacere.

Prin urmare, instanța apreciază că fapta indicată în cuprinsul procesului-verbal este suficient descrisă astfel încât să se poată stabili dacă aceasta corespunde încadrării juridice pe care aceasta a primit-o, neexistând elemente contradictorii în descrierea faptei contravenționale, iar fapta reținută în sarcina petentei corespunde încadrării juridice stabilite, respectiv art. 9 pct. 22 din HCLM nr. 10/2009.

Referitor la aplicarea sancțiunii într-un cuantum mai mare decât cel prevăzut de textul legal, instanța reține că prin HCL nr.271/10.10.2012 s-a modificat HCLM nr.10/2009 cu privire la cuantumul amenzii ce se poate aplica pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.9 pct.22, în sensul că limitele amenzii sunt 1500-2500 lei.

Prin urmare, amenda a fost aplicată în mod legal.

Față de cele precizate mai sus, instanța va respinge motivele de nelegalitate invocate de petentă.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.

La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, confiscarea și suspendarea activității, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N____ c. României, A_____ c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.

De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.

Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.

Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției, ca înscrisuri autentice, întocmite de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul lor, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.

Petenta a invocat aplicarea greșită a art.9 pct.22 din HCLM 10/2009 deoarece situația se încadrează la dispozițiile art.9 pct.5 din HCLM nr.10/2009, neexistând o surpare a lucrărilor pentru a se aplica textul legal menționat în procesul-verbal.

Conform acestui text legal “constituie contravenție la normele de protecție a drumurilor, trotuarelor și parcajelor în vederea menținerii aspectului estetic al orașului, următoarele fapte: 5. Nerefacerea tramei stradale, trotuarelor, parcajelor, în termen de maxim 48 de ore, la stadiul piatră până la cota “zero”, de la data/momentul începerii lucrărilor de intervenții în domeniul public sau privat al municipiului C________ indiferent dacă acestea sunt avarii sau lucrări noi”.

Instanța apreciază că încadrarea legală a fost făcută în mod corect deoarece petenta nu a fost sancționată pentru nerefacerea tramei stradale ci pentru executarea nocorespunzătoare a lucrărilor ce au dus la surparea lucrărilor. În acest sens, instanța are în vedere și declarația martorului M____ F_____ care a precizat că “șanțul după ce fusese astupat era acoperit cu piatră spartă”, de unde reiese că trama stradală fusese refăcută

De asemene, din planșele foto depuse la filele 14-16 se observă cu claritate că lucrările efectuate pe ________________-au surpat formând gropi în carosabil.

Față de cele precizat mai sus instanța constată că petenta nu a răsturnat prezumția de veridicitate a procesului-verbal.

Conform art.5 alin.(5) și art.21 alin.(3) din OG nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanța constată că nu se impune schimbarea sancțiunii aplicate având în vedere importanța respectării modalității de întreținere a drumurilor pentru prevenirea unor accidente și că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanța va respinge plângerea contravențională.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, petenta a declarat recurs.

Soluția preconizată de recurenta petentă este aceea a modificării în tot a sentinței supuse controlului judiciar, pe care o apreciază ca fiind nelegală și netemeinică.

Susține că procesul verbal contestat nu întrunește cerințele de formă prescrise de OG nr.2/2001, respectiv: nu este indicat locul unde a fost încheiat, data întocmirii este incertă, procesul verbal a fost întocmit în absența unui martor asistent, aspecte de natură să facă imposibilă verificarea realității celor consemnate și să-i genereze o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.

În egală măsură, recurenta susține că procesul verbal este nul pentru lipsa descrierii faptei – iar concluzia asupra căreia s-a oprit instanța de fond , respectiv că fapta indicată este suficient descrisă, nu poate fi primită de vreme ce reluarea în cuprinsul procesului verbal a conținutului constitutiv al contravenției consacrată de art.9 pct.22 din HCLM nr.10/2009 nu echivalează cu o descriere.

Nu în ultimul rând, recurenta menționează că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra motivului de nulitate procesului verbal de contravenție – pe care l-a invocat în raport de împrejurarea că prin Dispoziția Primarului Municipiului C________ nr.-1902/2009 a fost delegată exclusiv competența de a aplica sancțiuni , nu și cea de a constata săvârșirea faptelor contravenționale reglementate de HCLM 10/2009, astfel că persoana care a întocmit procesul verbal de contravenție nu avea competența de a constata presupusa faptă contravențională.

În ceea ce privește netemeinicia procesului verbal contestat, recurenta solicită a se observa că textul art.9 pct 22 din HCLM 10/2009 impune existența unei cerințe speciale – aceea a producerii surpării lucrărilor, cerință ce nu se verifică în speță.

Recurenta menționează că a efectuat lucrări de reabilitare și extindere a rețelei de apă canal pe _______________ cartierul Palazu M___, care are o structură rutieră tip pământ, iar după terminarea lucrărilor aceasta a fost redată traficului, prin compactarea materialului de umplere și refacerea suprafeței, ___________________________ la starea inițială.

Apreciază că în mod greșit judecătorul fondului a valorificat în favoarea intimatei planșele foto, că acestea nu puteau fi avute în vedere ca probe, de vreme ce nu conțin data efectuării, nu au elemente din care să rezulte că au fost efectuate la locul menționat și nici că pretinsele lucrări au fost efectuate de SCIM SA.

Nu în ultimul rând, recurenta susține că nelegalitatea procesului verbal rezidă și din faptul că a fost deja sancționată pentru aceeași faptă – prin procesul verbal de contravenție nr.xxxxxxx/6.12.2012.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, cu raportare la art.304/1 c.pr.civ., Tribunalul constată nefondat recursul.

Prin procesul-verbal de constravenție __________ 07 nr.xxxxxxx/11.12.2012 s-a reținut că la data de 10.12.2012, în cartierul Palazu mare din C________, la intersecția ______________ ________________________ executate necorespunzător lucrările de umplutură, fără respectarea normelor în vigoare și nerespectarea tehnologiei de refacere, faptă de care constituie contravenție, potrivit art.9 pct.22 din HCLM nr.10/2009 . S-a reținut că vinovată de săvârșirea faptei contravenționale este _________________ a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2.500 lei, în temeiul art.10 din aceeași HCLM.

Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, a fost contestată legalitatea și temeinicia actului sancționator.

Cale de atac specifică dreptului contravențional, plângerea este instrumentul prin care persoanei (fizice/juridice) calificate ab initio drept „contravenient”, printr-un act administrativ i se recunoaște posibilitatea contestării în justiție, în fața unei instanțe independente și imparțiale, care trebuie să statueze asupra legalității și temeiniciei actului constatator dresat în prima fază a procesului contravențional.

Instanța de fond, pentru considerentele mai sus prezentate, a respins plângerea formulată de petentă.

În mod corect, judecătorul fondului a concluzionat că procesul verbal contestat cuprinde mențiunile prescrise de art.17 din OG.2/2001, sub sancțiunea nulității absolute și a procedat la analiza temeiniciei procesului verbal în raport de susținerile părților litigante și de probațiunea administrată în cauză.

Controlul judiciar relevă că hotărârea recurată a fost pronunțată de judecătorul fondului urmare a unei analize judicioase a mijloacelor de dovadă administrate în cauză, prin prisma cărora a reținut că prezumția relativă de adevăr de care se bucură procesul verbal de contravenție pentru faptele constatate personal de agentul instrumentator nu a fost răsturnată.

Fără a mai relua integral în argumentație motivele reținute în cuprinsul hotărârii recurate, pentru care a fost anulat procesul verbal, pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul observă că viciile procesului verbal invocate de recurentă și subsumate condițiilor de formă impuse de OG nr.2/2001 nu sunt de natură a conduce la constatarea nulității procesului verbal, în lipsa dovedirii vătămării.

Concluzia în acest sens se impune prin prisma faptului că doar lipsa mențiunilor consacrate de art.17 din OG nr.2/2001 atrage nulitatea absolută a procesului verbal, ce poate fi constatată și din oficiu, iar nerespectarea cerințelor art.16 atrage nulitatea relativă, aspect detaliat în considerentele Deciziei nr.22/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale ICCJ.

Susținerea recurentei potrivit cu care nulitatea procesului verbal de contravenție se impunea a fi constatată și în raport de împrejurarea că prin Dispoziția Primarului Municipiului C________ nr.-1902/2009 a fost delegată exclusiv competența de a aplica sancțiuni , nu și cea de a constata săvârșirea faptelor contravenționale reglementate de HCLM 10/2009, astfel că persoana care a întocmit procesul verbal de contravenție nu avea competența de a constata presupusa faptă contravențională, nu este îmbrățișată de instanță.

Analiza relevă că Dispoziția nr.1902/17.03.2009 cu privire la modificarea Dispoziției Primarului nr.xxxxx/25.06.2007 face referire în art.1 la împuternicirea inspectorilor din cadrul _____________________ de a aplica sancțiuni sub formă de amenzi contravenționale, conform HCLM 10/2009, dar deopotrivă stabilește că rămân neschimbate celelalte prevederi ale Dispoziției 2934/2007- care în art.2 prevede că „ Se aprobă modelul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției”.

Tribunalul apreciază că fapta reținută în sarcina recurentei petente este suficient descrisă( executate necorespunzător lucrările de umplutură, fără respectarea normelor în vigoare și nerespectarea tehnologiei de refacere), prin identificarea acțiunii ce se constituie în latura obiectivă a contravenției consacrată de art.9 pct.22 din HCLM 10/2009, nefiind transpusă în cuprinsul procesului verbal redactarea acestei dispoziții.

În mod judicios instanța de fond a analizat probațiunea în cauză – cu referire la susținerile părților litigante, la mijlocele de dovadă administrate, dar și la raportul dintre cele două prezumții relative ce guvernează materia contravențională, respectiv de legalitate și temeinicie a procesului verbal pentru faptele constatate personal întocmit de agentul instrumentator și cea de nevinovăție a acuzatului.

Analiza relevă că deși se critică valorificarea de către judecătorul fondului a planșelor foto – care într-adevăr nu dovedesc că ________________ executanta lucrărilor, această concluzie se desprinde din chiar declarația martorului M____ F_____ (f.39- dosar fond), iar în referire la cerința specială impusă de norma contravențională – aceea a producerii surpării lucrărilor, observarea planșelor foto relevă că aceasta este îndeplinită, formându-se gropi în carosabil după ce „ trama stradală fusese refăcută”, după cum a declarat martorul audiat la propunerea recurentei.

Relativ la susținerea recurentei petente potrivit cu care pentru aceeași faptă ar mai fi fost sancționată – prin procesul verbal de contravenție nr.xxxxxxx/6.12.2012, Tribunalul observă că aceasta a rămas la nivel de simplă afirmație, fără acoperire în probațiune.

Concluzionând, Tribunalul reține că nu există cauze de reformare a hotărârii recurate, astfel că, în temeiul art.312 c.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul dedus spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta S_________ DE CONSTRUCȚII, INSTALAȚII ȘI MONTAJ SA cu sediul în C________, _____________________, jud. C________ și cu sediul ales în C________, _____________________-84, jud. C________ la Ovanesia și T____ SCA în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului C________ cu sediul în C________, _________________, jud. C________.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.09.2015.

Președinte, Judecător Judecător,

L_______ V______ M____ A___ J______ N___ A________ L____ N_____

Grefier,

A________ N_____

Jud.fond I____ M.I

Tehnored. jud.A___ N___

2 ex./22.10.2015