Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL V______

SECTIA A II-A CIVILA SI DE C_________ ADMINISTRATIV FISCAL

Decizia Civilă Nr. 217/2014

Ședința publică de la 12 Iunie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE F_________ T______

Judecător A______ C_____

Grefier M______ Z__

Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de apelant I____ București, cu sediul procesual ales în Bacău ___________________, nr. 78, ____________________, în contradictoriu cu intimata ______________________ SRL, cu sediul în Piatra N____, ________________, județul Bacău, împotriva sentinței civile numărul 1411/25.10.2013 pronunțată de Judecătoria P_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 3 iunie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, în vederea deliberării, pronunțarea a fost pentru 10 iunie 2014 și apoi la 12 iunie 2014, când

INSTANȚA

Asupra apelului de față;

Prin sentința civilă nr. 1411/25.10.2013 a Judecătoriei P_____ s-a admis în parte plângerea formulată de petenta ______________________ SRL Piatra N____ împotriva procesului verbal încheiat la 26.02.2013 de I____ și s-a înlocuit amenda cu avertisment.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ___________ nr. xxxxx din 26.02.2013 petentei ______________________ SRL i s-a aplicat sancțiunea principală a amenzii in cuantum de 3000 lei urmare a încălcării disp. art.5 pct. 18 din HG 69/2012; fapta reținuta in sarcina petentei consta in aceea ca la data de 25.02.2013, ora 17:00 urmare a controlului efectuat in trafic in punctul DN2 KM293 Marasesti, jud V______ asupra vehiculului înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX/XXXXXXXXX deținut si utilizat de petenta, condus de conducătorul auto H______ M____ care efectua transport rutier public de marfa contra cost, s-a constatat ca petenta efectua transportul cu nerespectarea obligației de a transmite în format electronic disponibil pe site-ul ARR modificările privind situația conducătorilor auto angajați in termen de 15 zile de la apariția modificării, respectiv neînregistrarea in baza de date ARR ca angajat, a conducătorului auto, care efectua transportul .

Analizând conținutul procesului-verbal sub aspectul legalității întocmirii acestuia, instanța constata ca acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 si 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale.

Instanța nu poate primi favorabil susținerile petentei potrivit cărora procesul verbal este lovit de nulitate absoluta întrucat lipsa semnăturii unui martor asistent ar fi determinat nulitatea procesului verbal numai daca petenta ar fi facut dovada ca i s-ar fi cauzat in acest mod o vatamare care nu ar fi putut fi reparată decât prin anularea procesului verbal; or, petenta nu a făcut o astfel de dovada.

Potrivit art. 13 alin.1 din OG 2/2001 aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie in termen de 6 luni de la data săvarsirii faptei; prin urmare intimata este obligata sa întocmească procesul verbal in termen de 6 luni de la data constatării ilicitului civil; in speța agentul constatator a întocmit procesul verbal în ziua următoare a constatării faptei contravenționale imputate petentei.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține ca desi O.G. nr. 21 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezulta ca procesul verbal contravențional face dovada deplina a situației de fapt și a încadrării in drept pana la proba contrara; in cauza aceasta prezumție de veridicitate de care se bucura procesul verbal de contravenție nu a fost răsturnată; însăși petenta recunoaște in mod explicit ca la data si ora efectuării controlului in trafic asupra vehiculului pe care îl deține si îl utilizează nu a înregistrat in baza de date ARR ca angajat pe conducătorul auto care efectua transportul.

În considerarea celor expuse se reține ca procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare.

Insa, potrivit art. 5 alin.5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea contravenționala trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvarșite, iar art. 21 alin.3 stabilește criteriile de individualizare a sancțiunilor și anume: limitele prevazute in actul normativ, împrejurările in care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de savarsire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsa, circumstanțele personale ale contravenientului celelalte date înscrise in procesul verbal.

În considerarea celor expuse , instanța a apreciat ca, natura si gradul de pericol social redus al contravenției săvarșite de catre petenta sunt de natura a forma convingerea legitima ca scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului reglementata in art. 7 din OG nr. 2/2001; pe cale de consecința s-a admis in parte plângerea si s-a dispus înlocuirea sancțiunii principale a amenzii în cuantum de 150 lei cu sancțiunea avertisment.

Împotriva sentinței a declarat apel agentul constatator care a arătat că sentința este nelegală și netemeinică întrucât petenta a săvârșit o încălcare gravă a normelor din HG 69/2012, încălcare pe care a recunoscut-o.

Având în vedere pericolul social ridicat , a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și respingerea plângerii ca neîntemeiată.

Analizând apelul, tribunalul reține următoarele:

Interpretând dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001 prin prisma art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului rezultă că la analiza unei plângeri contravenționale trebuie pornit de la prezumția de nevinovăție.

În cazul de față agentul constatator a produs probe certe și mai mult petenta a recunoscut săvârșirea contravenției.

Este adevărat că art. 5 pct. 18 din HG 69/2012 prevede ca o încălcare minoră contravenția reținută dar din datele furnizate de agentul constatator rezultă că petenta a mai fost sancționată contravențional.

Așa fiind, tribunalul apreciază că avertismentul este insuficient pentru atingerea scopului sancțiuni.

Având însă în vedere că HG 69/2012 a fost modificată prin HG 76/2014 și că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 12 al.2 din OG nr. 2/2001 urmează ca în baza art. 480 cu referire la art. 476 cod procedură civilă să se admită apelul, să se schimbe în parte sentința, să se admită în parte plângerea și să se reducă amenda aplicată de 250 lei.

Cum contravenția subzistă și s-a reapreciat numai în ce privește sancțiunea iar agentul constatator nu este căzut în pretenții conform art. 453 cod procedură civilă se va respinge ca neîntemeiată cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de apelant I____ București, cu sediul procesual ales în Bacău ___________________, nr. 78, ____________________, în contradictoriu cu intimata ______________________ SRL, cu sediul în Piatra N____, ________________, județul Bacău, împotriva sentinței civile numărul 1411/25.10.2013 pronunțată de Judecătoria P_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Schimbă în parte sentința și în rejudecare fondului admite în parte plângerea și reduce amenda aplicată la 250 lei.

Respinge ca neîntemeiată cererea intimatei de acordare cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

FL.T______ A.C_____

GREFIER,

M.Z__

Red:Fl.T.

12.06.2014

Tehnored:N.S._12.06.2014

Jud. Fond: C_______ D______

Ex 4.